Două spectacole, o regizoare

 Actriță a Teatrului de Animație Țăndărică, regizoare, cadru didactic la UNATC (secția păpuși-marionete), Liliana Gavrilescu ne-a propus două spectacole care au la bază două titluri extrem de cunoscute și iubite de generații întregi de copii.  Spectacolul de la Teatrul Țăndărică, Micul meu prinț,  este o adaptare liberă după Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry (1900-1944), iar  la UNATC, Momo, pornește de la povestea omonimă, scrisă de Michael Ende, scriitor german (1929-1995).

Mulți dintre noi avem un mic prinț, al nostru, rodul imaginației noastre, al dorinței de a avea un prieten, fie el și imaginar și care să ne însoțească copilăria. Scenariul imaginat de Liliana Gavrilescu este o adaptare liberă, cu accente contemporane (uneori, prea contemporane, departe de spiritul scriitorului francez) și are ca principali protagoniști pe bunicul Anton, pilot, cu 30 de ani de activitate, participant la diverse operațiuni, exerciții militare, misiuni și pe nepotul, Anton, ajuns la rândul lui pilot. Ca pentru fiecare dintre noi, bunicii sunt parte importantă a formării noastre ca oameni. Așa a fost și bunicul Anton pentru nepotul său, un noian de amintiri între vis și realitate, o legătură specială creată peste timp. Și, ușor pătrundem în poveste. Intrăm în casa bunicului, facem cunoștință cu câinele Cirus, oița Lala (nu cea a lui  Saint-Exupéry!), cu fetița cu pălării, etc.

Micul Anton nu are prieteni pentru că știe prea multe, vorbește prea mult, iar bunicul este prietenul lui cel mai bun.  ‘Dacă vrei să te împrietenești cu cineva trebuie să petreci timp cu acel cineva. Timpul petrecut împreună este prețios pentru fiecare.’ Avem nevoie de bunici, de dragostea lor, de căldura cu care ne înconjoară, de sfaturile lor. Acesta ar fi unul dintre mesajele pe care le propune spectacolul. Bunicul îl trimite pe micul Anton să caute comoara. Ce este ea, cum arată? Poate fi: responsabilitatea, prietenia, stelele, visele… Cine știe?

Spectacolul curge lin, cu împletirea momentelor fără cuvinte (dar, un pic cam lungi), cu apariția personajelor care defilează ca la o prezentare de modă: omul de afaceri care visează numai bani, actrița vanitoasă care are o fetiță cu pălării, directoarea de bancă. Călătoria pe care cei doi Anton o fac printre stele este ca o lecție despre munți vulcanici, deșert, are un dram de poezie (ca text și ca imagine). Dacă este găsită comoara sau nu, asta nu vă mai spun.

Scenografia este semnată de Marian Sandu, colaborator mai vechi al Teatrului Țăndărică. Un colț de casă, tufe cu plante, aștri, nori, stele, păpuși de talie mică sau medie. Păpușa Micul Prinț nu m-a fermecat deloc. Este destul de ștearsă, dar la experiența pe care o are, Liliana Gavrilescu a reușit prin mânuire și voce să creeze imaginea unui băiețel simpatic (este ajutată de Ruxandra Ștefănescu). Alături de ele mai apar: Ioan Brancu (Bunicul Anton), Cristina Țane, Mona Toncu, Ana Maria Bălescu, Florin Mititelu (toți fac mai multe roluri). În ceea ce privesc costumele, iese în evidență, costumația actriței vanitoase, un amestec de crinolină la vedere, o aripă de pasăre pe un umăr și pe cap (pentru monologul ”sunt un pescăruș”), mănuși negre. Directoarea de bancă are o poșetă în formă de pușculiță-porcușor. Foarte adecvată mi s-a părut muzica semnată de Paul Ovidiu Cosovanu.

Nu m-a cucerit deloc acest nou Mic Prinț, chiar dacă începutul părea interesant. Mă întreb cât vor înțelege copilașii de peste 4 ani despre terenuri și case de vânzare, bani, afaceri.

Momo este examenul de licență al propmoție de anul acesta de la UNATC și are la baza scenariul scris de Liliana Gaavrilescu (semnează și regia, și coregrafia). Publicat în 1973, romanul fantezie al scriitorului german ne oferă o serie de lecții de viață importante. Nu lucrurile materiale  sunt vitale, ci timpul petrecut împreună cu cei dragi, conexiunile umane autentice sunt cele mai valoroase. Trebuie să apreciem prezentul, să știm să descifrăm semnele subtile care ne pot arăta drumul drept, să nu ne grăbim, să nu pierdem timpul. Povestea de la UNATC vorbește despre toate astea în limbajul specific teatrului de animație.

Momo, “o fetiță micuță, slăbuță, cu ochii foarte mari, minunat de frumoși și la fel de negri” ajunge la periferia unui mare oraș. E primită cu bucurie de comunitate, se împrietenește repede, știe să asculte și începe să-i ajute pe oameni să-și rezolve unele probleme. Este curajoasă și va duce o luptă cu forțele malefice ale timpului, reprezentate de o entitate numită Men in Grey pentru a le reda oamenilor timpul furat. De data asta, scenariul este coerent, păstrează “litera ”poveștii de bază și aflăm despre importanța timpului, despre prietenie și puterea comunității, despre calitatea vieții, etc.

Spectacolul este unul cu păpuși la masă, de dimensiuni mici și medii. Aici, trebuie remarcată calitatea deosebită a păpușilor, concepute de Raluca Aionițoaie (premiată în cadrul Galei UNATC). Sunt multe personaje, păpuși cu articulații mobile și care deschid gura, altele compuse pe corpul actorului, siluete, mânuite și de 3 actori. măști. Sunt expresive, cu trăsături lucrate la amanunt, detalii vestimentare. Animații video (Gina Georgiana Dinu, Mirela Raicu), video mapping, lumină de cuarț, o muzică (Andrei Midișan) care potențează desfășurarea acțiunii, completează și îmbogățesc spectacolul. Am lăsat la urmă, interpretarea, mânuirea. Se vede că regizoarea și profesoara Liliana Gavrilescu a lucrat până în cele mai mici detalii cu studenții pentru că toate păpușile au expresivitate în mișcare, sunt mânuite ca la carte de către Ioana Vlădău-Babii,  Andreea Trestianu, Mara Ion, Ștefana Tărniceru, Elena Man, Vlad Dragne, Daniela Truță, Mara Stoicescu, Ruxandra Ilie. Poate, vom mai auzi de ei!

Momo este un spectacol care ar putea fi preluat de un teatru profesionist fără probleme. Este un spectacol curat de t

Festivalul Imaginario

 

 

Cea de a cincea ediție a Festivalului de Teatru pentru copii si tineret Imaginarium, organizat de Teatrul “Toma Caragiu” sub egida programului „Ploiești – Capitala Tineretului din Romania 2024”, a avut o secțiune dedicată celor mici și una adolescenților.  Au fost prezente teatre din România (București, Galați, Constanța, Timișoara, Craiova, Tg. Mureș, Reșița) și din străinătate (Republica Moldova, Franța, Spania). Festivalul are un caracter competitiv.

Organizatorii au gândit un program variat, de la povești clasice citite în cheie modernă la piese care tratează teme contemporane cu problematică de interes pentru adolescenți, prezentate indoor și outdoor (esplanada din fața teatrului sau parcul “Nichita Stănescu”).

Voi selecta din programul festivalului acele spectacole la care nu am făcut referire cu alte ocazii.

Spectacolul Alice in Wonderland, prezentat de Teatrul pentru copii și tineret Gulliver din Galați, regizat de Ana Crăciun Lambru, a fost nominalizat la Premiile UNITER 2024, la categoria Cel mai bun spectacol pentru teatrul de animație/ teatru de copii. Este o lectură personală, cu multe mesaje  și subtexte și care se îmbină cu o scenografie inspirată (Elena Iorga), cu tehnica digitală  (proiecție și videomapping, realizate de Andrei Cozlac, nominalizat și el la Premiile UNITER, categoria video), cu o muzică potrivită și un sound foarte modern (Andrei Midișan), cu jocul actorilor la vedere, cu păpuși, cu teatru de umbre,  Ana Crăciun Lambru a imaginat o Alice a timpurilor noastre, o preadolescentă, care  nu reușește să se integreze în lumea din jur, se simte presată de școală, de o mama care nu o înțelege, care îi cere să fie perfecționistă. Ajunge într-o instituție pentru boli mintale, izolată complet. O poveste din copilărie devine un refugiu, o metodă de evadare din realitate, alcătuind o lume cu personaje din povestea clasică, o lume liberă de constrângeri, fără limite, timpul și spațiul fiind diluate. Dar, “poveștile sunt povești, nu rezolvă realitatea”, sau poate o rezolvă, o înfrumusețează, am putea spune. Cine știe? Alice in Wonderland este un spectacol pentru copii mai mari, care îți dă de gândit, reconsideră copilăria de pe alte coordinate, cu o distribuție ce reunește actori din mai multe generații (Elena Emandi, Adina Ariton, Andrei Ciugulea, Cosmin Cosma, Mirruna Dobrotă, Andrei Dombrovschi, Aurelian Iorga, Nicolae Lungu, Andrei Midișan, Nicoleta Miru-Cosma, Eduard Șișu, Valeria Taban, Lică Dănila, Elena Marin, Ramona Păuc, Gina Geru). Răbdare, timp, iubire acesta ar fi mesajul cel mai important în joaca noastră cu viața.

Dan Tudor a regizat la Teatrul “Ion Creangă”, București un spectacol după Amintiri din copilărie. Textul scris de Ion Creangă la 1880 este perfect valabil și în zilele noastre pentru că “nebuniile” copilăriei sunt aceleași, năstrușniciile nu au vârstă, pofta de joacă la fel de  mare, naivitatea vârstei, spiritul de aventură sunt comparabile.  Scenariul scris de Dan Tudor prezintă într-un ritm alert, o parte dintre “amintirile” lui Nică: prinsul unei muște cu ceaslovul, pupăza din tei, scăldatul, școala și “Calul Bălan” și Sfântul Nicolae, furatul cireșelor, Mătușa Marioara.  Păstrând dulcele grai moldovenesc, textul are un umor dozat, este coerent, ușor de urmărit. Spectacolul este ritmat, muzica originală îi aparține tot lui Dan Tudor, coregrafia (Florin Fieroiu) este și ea un element important, și face ca trecerile de la o scenă la alta să curgă lin, firesc, are culoare (scenografia semnată de Alina Herescu este simplă, îmbinând elementele tradiționale, stilizate cu cele moderne). Actorii (Alexandru Prica, Cerasele Popescu, Alexandra Velniciuc, Marius Nănău, Andreea Mera, Cristian Boeriu, Ionuț Antonie, Ioana Bîndac, Ovidiu.Cristian Bughiu, Marius Boboc, Ana Toda) reușesc să joace și să se joace cu poftă, cu voie bună, purtându-ne în lumea copilăriei, în care nu de puține ori am vrea să revenim și să redevenim copii.

Compania Yldor din Catalunia este o companie specializată în spectacole de circ pe bicicletă. Înființată în 2014, cu peste 1000 de spectacole indoor și outdoor în întreaga lume, compania a fost distinsă cu un premiu special în acest an, în competiția New Comers Show. Yldor LLach este un artist de circ, format la Montreal, la Școala Natională de circ, licențiat al Universității din Barcelona, secția activitate fizică și sport. Spectacolul prezentat în Festivalul de la Ploiești s-a intitulat Feels like flying. O scenă goală, o bicicletă roșie, o siluetă din burete (în formă de Y), elemente de echilibristică, adică un spectacol simplu care iți induce dorința de a pedala pe propria ta bicicletă, de a fi liber.

Teatrul “Stela Popescu” din București a adus în fața publicului ploieștean un spectacol realizat pe un text contemporan scris de dramaturgul și scenaristul englez Mike Bartlett (n.1980) și intitulat Cock. Premiera a avut loc în anul 2009 la Royal Court Theatre și își centrează acțiunea în jurul lui John, personaj gay care se îndrăgostește nebunește de o femeie și vrea să rupă o relație de 7 ani cu partenerul lui. Un text provocator care ridică pe lângă problema identității sexuale, pe cea a relațiilor, a asumării, a iubirii, vorbește despre conflictul dintre așteptări sociale și dorințe personale, despre criza profundă de identitate, despre lupta dintre un el și alt el sau dintre el și ea, despre loialitate. Personajul principal, John,  pendulează între doi parteneri, importanți din viața sa, intră în conflict cu sine însuși. Cristi Neacșu, interpretul lui John încearcă să ne convingă, să ne transmită toate temerile personajului, dilemele sale emoționale și sociale, tensiunea dintre dorință și presiune socială, dar, nu m-a convins pe de-a întregul. Tudor Cucu-Dumitrescu, în rolul partenerului (M), își creionează foarte atent personajul. Misogin, gelos, hotărât să lupte pentru John cu orice armă (în amor ca și în război, orice e permis!). Femeia, eterna poveste, este interpretată de Ioana Nicolae, are feminitate, naturalețe, vrea să lupte pentru John. Mă întreb dacă îl iubește cu adevărat sau îl vrea ca pe un trofeu. Mai apare un personaj, tatăl lui M (Cătălin Frăsinescu), chemat în ajutor. Regizorul Tony Adam Horațiu a gândit spectacolul cât se poate de simplu, fără artificii pentru ca atenția noastră să fie focusată pe poveste, pe mesaje. Empatizăm sau nu cu persoanjele? Fiecare dintre noi are propria sa părere, propria înțelegere a complexității problematicii și, cu siguranță, va pleca de la spectacol încărcat de întrebări.

Dar cu femeia ce s-a întâmplat? este titlul spectacolului regizat de Béres László la Teatrul pentru copii și tineret Merlin, Timișoara. Un text pentru adolescenți realizat după opt nuvele de Anton Pavlovici Cehov de către Kiss Csaba (traducere, regretatul Zeno Fodor) și care încearcă să răspundă la întrebarea din titlu, dar și să lămurească dilema actualității dramaturgului rus în plin secol XXI. În comparație cu dramaturgul Cehov, pe care îl știe toată lumea, nuvelistul este „unul mai „teribil”, care își arată „ghearele”, devenind câteodată, nemilos de grotesc și satiric”. (Béres László).

Chiar ce s-a întâmplat cu femeia? O întrebare cu care se deschide spectacolul. O femeie, Irina Bikulina a dispărut. Trei bărbați care se cunosc de ceva timp, o serie de personaje, câteva povești și Femeia pe care și-o imaginează fiecare bărbat. Este o metaforă, o nălucă, o femeie care e prezentă în gândurile, în viața fiecăruia dintre cei trei bărbați, dar pe care niciunul nu a avut-o. Un decor minimalist (Bajkó Attila) și trei actori (Laurențiu Pleșa, Cristi Brătoiu, Lucian Matei) care cu dibăcie, cu forță, cu umor trec prin 20 de personaje, oferindu-ne câte un mini recital. Un joc inteligent, „de-a râsu’-plânsu’”. Ce s-a întâmplat cu femeia? Dacă sunteți curioși, mergeți la teatru și veți afla.

Premiile Festivalului:

Secțiunea spectacole pentru copii Festivalul de teatru Imaginarium

Cel mai bun spectacol pentru copii – „Carmilhan – corabia fantomă”, Teatrul de Animație pentru Copii și tineret Imaginario;
Premiul pentru mânuire – „Parte dreaptă”, Teatrul Municipal de Păpuși „Guguță” Chișinău;
Premiul pentru cea mai bună adaptare a unui basm cult – „Hansel și Gretel”, Teatrul pentru copii și tineret Ariel Târgu-Mureș.

Secțiunea spectacole pentru tineret

Premiul special al juriului, pentru cuplul comic Launce – Speed, actorilor Ioana Farcaș si Dragoș Maxim-Galbăn, din spectacolul „Cei doi tineri din Verona”, Teatrul de Animație pentru Copii și tineret Imaginario;
Premiul pentru coregrafie: Mariana Gavriciuc, pentru coregrafia spectacolului „Emaus”, Teatrul Excelsior București;
Premiul pentru cel mai bun spectacol pentru tineret: „Alice în Wonderland”, Teatrul pentru copii și tineret „Gulliver” Galați.