Uriașul și raza de soare

 

Trupa Arcadia a Teatrului “Regina Maria” din  Oradea a prezentat într-un interval scurt de timp două premiere: Uriașul egoist după Oscar Wilde și O rază de soare de Al.T. Popescu. Două titluri pentru publicuri țintă diferite, cu tematici diferite, scrise în epoci diferite.. O adaptare de Daniela Șilindean după textul lui Oscar Wilde s-a jucat la Teatrul Lucefărul din Iași, în regia lui Radu Nica, iar  Raza de soare a fost un titlu extrem de des întâlnit și sub alte titluri, pe afișele teatrelor de copii, înainte de 1989.

Să le luăm pe rând. Uriașul egoist a apărut în 1888 și face parte din volumul Prințul fericit și alte povestiri, scris de Oscar Wilde (1854-1900), poet și dramaturg irlandez. Ca și celelalte povestiri pentru copii (Prințul fericit, Mireasa de sticlă, Fantoma din Canterville, Pescarul și sufletul lui), Uriașul egoist degajă multă emoție, și abordează, într-o manieră poetică teme, precum generozitatea, prietenia, transformarea personală.  Eroul principal este un uriaș care, după ce le interzice copiilor să se joace în grădina sa, devine tot mai singur și mai nefericit. După un timp, se decide să le permită copiilor să se joace din nou, iar grădina revine la viață. Iubirea, generozitatea, altruismul pot schimba viețile noastre în bine. Singurătatea, egoismul ne duc la nefericire, la alienare. Copiii din poveste simbolizează puritatea și bucuria de a trăi, speranța. Sunt “lecțiile” predate de Oscar Wilde,  pe care le dezvoltă și spectacolul de la Oradea, regizat de Ciprian Huțanu.

În ultimul an, Ciprian Huțanu a fost atras de titluri din literatură clasică internațională (Micul Prinț la Teatrul pentru copii și tineret “Căluțul de mare”, Don Quijotte la Teatrul Arlechino, Brașov, Majordomul al Compania Synchret și al  Universității ce Arte “George Enescu”, Iași), iar Oscar Wilde i-a oferit o nouă posibilitate de a se apropia de un text cu semnificații profund umane, cu trimiteri simbolice (grădina Uriașului poate fi o metaforă pentru Grădinile Raiului, băiețelul pe care îl ajută să urce în copac ne poate duce cu gândul la un înger coborât pe pământ). Spectacolul este cu păpuși la masă semnate de scenograful Costache Gavril Șirițeanu.  Uriașul este o păpușă Bunraku, foarte expresivă, cu detalii de expresie bine conturate, iar celelalte păpuși sunt cu gabit.  Decorul  Oanei Cernea este dominat de un copac cu flori, care apar și dispar, și o casă în fundal.  Nu mai vorbim de muzica lui Cari Tibor, care, ca deobicei, este potrivită și accentuează și completează acțiunea. Actorii din distribuție (Florian Silaghi, Igor Lungu, Teodor Alexandru Chrefelean, Alexandru Pop, Armanca Serac, Consuela Egyed)  joacă, pe rând, mai multe personaje care sunt bine conturate și mânuite.

A doua premieră are la bază un text semnat de Al. T. Popescu, cunoscut scriitor pentru copii, extrem de jucat înainte de revoluție. Magazinul cu jucării, O rază de soare, Ariciul albastru, Strop de Rouă brotăcelul, Omulețul de puf, Leopardul de argint sunt doar câteva din titlurile mai cunoscute. O rază de soare este un text sensibil care vorbește despre felul în care iubirea poate transforma caractere, poate aduce un strop de fericire, chiar și în momente dificile. Un alt mesaj este acela că speranța, nu numai că moare ultima, dar aduce cu ea și un optimism dătător de viață. “Înarmați” cu speranță, cu optimism, ajutați de cei dragi, putem învinge orice obstacol, putem găsi lumina de la capătul tunelului. Spectacolul regizat de Toma Hogea vorbește cu delicatețe despre empatie, despre solidaritate, dar și despre "tema prieteniei secondată de tema sacrificiului" și a fost gândit ca un omagiu adus regretatei regizoare Maria Mierluț, ani de zile membră a trupei orădene.

Într-un pod mare, rece, plin de tot felul de lucruri vechi și desperechiate (pendulă fără ceas, lăzi, cutii diverse, pian, gramofon, patefon, servantă, o umbrelă, măsuță, ceas deșteptător) întâlnesc o balerină de porțelan cu un picior rupt și un șoricel cenușiu. Scenografa Oana Cernea a dat o mare atenție amănuntelor, iar personajele sunt fie marionete, fie păpuși cu gabit. Din joacă-n joacă se leagă o prietenie solidă, sinceră. Pentru a o înveseli pe Piff, Muf roade o bucată de fereastră pentru a lăsa o rază de soare să intre în pod. Apoi, găsește o soluție pentru a o ajuta pe micuța balerină să își poată îndeplini visul de a dansa. Textul este completat de cântecele vesele, ritmate (muzica Cari Tibor, versuri Toma Hogea). Apariția unui motan întrerupe dansul recunoștiinței, iar finalul… finalul nu îl voi desconspira, dar poate fi ușor de ghicit. “Prietenia e polenul de pe floare" ni se spune pe note și cu toții, cu mic cu mare, ieșim fredonând referenul. Cei trei actori (Florian Silaghi, Consuela Egyed și Igor Lungu), fac și desfac acțiunea, dau viață unor personaje simpatice, transmițând mesajul poetic al unei poveștii simple și tandre.

Două premiere, doi regizori, două texte, două viziuni la Oradea, unde trupa mică-mică, din cadrul Teatrului “Regina Maria” face spectacole diversificate. din punct de vedere al mânuirii.