Long Live Rock’N’Roll!

O superbă duminică de iunie, matineu la Opera Comică pentru Copii. Penultimul spectacol al stagiunii cu School of Rock. Sală plină ochi cu părinți, bunici și copii de vârste mici și mijlocii, chiar și adolescenți. Mulți dintre spectatori, la fel ca și mine, iubitori de rock. Pentru ceilalți, spectacolul poate fi un început de a căuta sau cere informații despre Led Zeppelin, Mick Jagger și The Rolling Stones, Freddy Mercury, Aerosmith, etc, despre ce a însemnat rock-ul pentru istoria muzicii, de a asculta cântece devenite hituri.

          Mai întâi, a fost filmul. În 2003, regizat de Richard Linklater pe un scenariu original scris de Mike White și cu muzica compusă de Craig Wedren, School of Rock s-a bucurat de succes. Apoi, Andrew Lloyd Webber, celebrul compozitor englez (1948), autor al unor cunoscute și de succes musicaluri, precum Cats, Jesus Christ Superstar, Evita,  a  împrumutat unele linii melodice din film, creând un musical care se vrea un omagiu adus acestui gen muzical și care este o sărbătoare, o călătorie, dar și o lecție despre prietenie, libertate, despre revoltă, despre cum ar trebui, ca părinți, să vorbim deschis cu copiii noștri, să ne facem timp să îi ascultăm, nu doar să ne impunem un punct de vedere. Mai este vorba despre pasiunea pentru rock’n’roll pe care o stârnește unor elevi tocilari,  un cântăreț/chitarist rebel, nimerit la un colegiu foarte strict. Muzica ca pasiune, ca mijloc de educație, ca lecție de viață. “School of Rock este o sărbătoare a forței muzicii, a capacității ei de a ne da putere”, spunea Andrew Lloyd Webber. Printre rânduri, mai vorbim despre frustrarea unui om care se simte marginalizat, dar câștigă pentru că are curajul să abordeze problemele educației altfel decât în mod tradițional, fără rigiditate, fără legi draconice. O școală altfel!

          La Opera Comică pentru Copii, School of Rock este o nouă superproducție, regizată de Emil Pantelimon (același care a semnat și regia spectacolului Matilda, recent premiat de UNITER, la categoria Cel mai bun spectacol pentru teatrul de animație /copii). Trei ore de spectacol, 40 de artiști pe scenă, la care se adaugă formația (chitară, chitară bass, keyboard, percuție) care cântă live, coregrafia Cezarei Blioju), decorurile lui Vladimir Turturică, luminile, proiecțiile, ritmul de joc, volumul mare de muncă, talentul și dedicarea copiilor, energia interpreților adulți, cântecele însoțite de aplauzele publicului, participarea spectatorilor, toate astea adunate duc la un spectacol aproape fără cusur.  

School of Rock este un spectacol lecție despre cum putem elimina filtrele și șabloanele pe care societatea ni le impune zi de zi. Este despre educația de acasă și cea de la școală, despre spargerea unor bariere de comunicare, dar mai ales  despre vocea copilului, care nu se poate face auzită în fața adultului”, a declarat regizorul Emil Pantelimon.    

Scenograful Vladimir Turturică s-a folosit din plin de  dotările scenice (turnanta, care “învârte” decorul, trapa care ”înghite” sau aduce la suprafață camera în care locuiește Dewey, chitaristul rebel). A introdus ca element central o pasarelă pe mijlocul sălii, care permite apropierea dintre interpreți și public, ca la un adevărat concert rock. Luminile sunt, în unele momente, ca un personaj, amintind de concertele marilor trupe rock, eclerajul nu este încărcat excesiv.

Un alt fapt interesant este că dirijorul, Alexandru Ilie, nu este în fosă, ci comunică cu trupa prin intermediul unor ecrane situate în diverse puncte ale sălii. Tot la capitolul realizare regizorală și interpretativă ar trebui amintit momentul de perfectă potrivire între mânuirea instrumentelor de către copii și instrumentiștii din fosă.

În cee ace privește interpretarea, nu pot să nu-i amintesc, în primul rând, pe copiii din distribuție. Au o poftă de joc debordantă, cântă, dansează, spun replicile cu mare ușurință și talent. Se vede că s-a muncit mult, dar implicarea lor este remarcabilă, iar bucuria cu care joacă și se joacă este contagioasă. Optsprezece voci remarcabile (Ina Blaga, Niculiță Amalia, Damian Ștefan Trâmbaciu, Tudor Soare, Gheorghe Victor, Odorog Sara, Redeleanu Ingrid, Gorgan Alexia, Mihăilă Anastasia, Tudor Cărbunaru, Răpișcă Runa, Rebecca Nicolae, Sara Hristescu, Rebecca Rogin, Ana Burja, Maruca Iliuță Anastasia Zmău, Anastasia Onescu) pe care le-am trecut în ordinea din program, încredințată că de unii dintre ei vom mai auzi.

În ziua reprezentației, rolul lui Dewey a fost jucat de Vlad Nicolici. Actor, chitarist, trainer în atelierele de muizcă pentru copii, Vlad Nicolici a creat un persoanj plin de carismă, de o energie atât de molipsitoare încât ne-a antrenat și pe noi, unii chiar dansând în scaune și bătând din palme pe ritm. Din punctul meu de vedere, Vlad Nicolici a îmbinat cele două componente ale personalității sale, echilibrând balanța, ducându-și partitura impecabil, dar și dovedind și o tehnică actoricească bine pusă la punct.

Foarte bună soprana Mădălina Dinu, în rolul lui Rosalie, stricta directoare a colegiului, posesoarea unei voci de o mare claritate, Andrei Mihalcea, în rolul lui Ned, prietenul lui Dewey, pe alocuri, are tendința de a încărca personajul pentru a-i da mai multă greutate. Al patrulea rol principal este Patty, iubita lui Ned, interpretată de Sidonia Doica, cu nerv. Pe scenă mai apare un grup de interpreți care întruchipează profesorii colegiului, dar și pe părinții elevilor și formația No Vacancy, din care a fost dat afară Dewey și care este la concurență cu formația copiilor în cadrul concursului care le-ar putea aduce consacrarea.

“I’m in the band” pe viață, mi-am spus la sfârșitul unui spectacol plin de energie, antrenant, cu momente foarte bune, cu niște copiii talentați, pasionați, o trupă de actori/cântăreți care au umplut scena, ne-au luat de mână și ne-au arătat puterea unui gen muzical care a însemnat, în primul rând, libertatea de a se exprima, de a crea, de a cânta, de a se bucura, de a iubi, de a contesta, de a se revolta.

 

Opera Comică pentru copii- School of Rock de Andrew Lloyd Webber. Text: Julian Fellowes. Versuri: Glenn Slater. Regia: Emil Pantelimon. Conducere muzicală: Alexandru Ilie. Scenografie: Vladimir Turturică. Coregrafie: Cezara Blioju. Lighting designer: Alin Popa. Conducere muzicală copii: Teodora Jaworski.  Asistent regie: Irina Furdui. Asistent coregrafie: Sabina Chirilă. Pregătire muzicală instrumentiști-copii: Adrian Tetrade , Vlad Verdeș. Traducere şi adaptare: Alina Gânj. Distribuția: Vlad Nicolici, Mădălina Dinu, Andrei Mihalcea, Sidonia Doica Laura Gabriela Oana; Copiii: Ina Blaga, Niculiță Amalia, Damian Ștefan Trâmbaciu, Soare Chiriță, Victor, Odorog Sara Andreea, redeleanu Ingrid, Gorgan Alexia, Mihăilă Anastasia-Maria, Tudor Cărbunaru, Răpișcă Runa, Rebecca Nicolae, Sara Hristescu, Rebecca RoginAna Burja,Măruca Iliuță, Anastasia Zmău, Anastasia Onescu; Adulți: Mihai Munteniță,Sergiu Roban, Fang Shuang, Ana Stamate, Nicu Rusu, Raluca Oprea, Tiberiu Enache, Teodora Mareș, Mihai Toma, Maria Răducanu, Cristina Babalâc, Maria Stanciu Mihai Pricope,Maya Susanu, Diana Năstase; Trupa No Vacancy: Mihai Mitițescu, Nae Șovăială, Daniel Pascariu, Radu Ion. Band: Marian Căpățână, Ciprian Pop, Șerban Constantinescu, Vlad Verdeș, Andreea Archip, Marius Groza, Adrian Tetrade. Data vizionării: 15 iunie 2024.