Metamorfozele unui vis

A fost odată ca niciodată… un oraș între cer și apă, Constanța, în care cineva a avut un vis: să facă un teatru pentru copii. Așa a început povestea, în 1956! Este o poveste cu feți frumoși, prințese și zâne, cu căpcăuni și zmei, cu oameni devotați, talentați, cu păpuși care, toți, fac parte din  metamorfoza unui vis. De fapt, titlul cărții lui Anaid Tavitian simbolizează o istorie zbuciumată a Teatrului pentru copii și tineret din Constanța, o istorie trăită cu dureri, cu bucurii, cu satisfacții de oameni care au crezut cu tărie în visul unui teatru la malul mării. Un teatru special care a avut perioada lui de glorie, în care au lucrat regizori, păpușari, scenografi de excepție, în care s-au căutat noi modalități de expresie artistic sau tehnică. Cartea lui Anaid Tavitian, teatrolog, secretar literar de peste 35 de ani și la teatrul de păpuși, dar și la cel dramatic, este o mărturie scrisă mai întâi cu inima și care reunește poveștile despre toți cei care au însemnat istoria  primului teatru pentru copii din Dobrogea. “Metaforfoza unui vis” mă duce cu gândul și la acel spectacol memorabil cu “Metamorfozele” după Ovidiu, regizat de Cristian Pepino, care a colaborat mult cu trupa din Constanța și a creat ” un stil, o nouă estetică în arta animației: un teatru poetic care utilizează limbajul marionetei, limbajul metaforei, un teatru al forței expresive, pline de farmec, un teatru în care se animă forme în spațiu, din mișcarea cărora se nasc idei, imagini, personaje”. Tot din seria montărilor ce au rămas în memoria afectivă a multor generații și care au primit numeroase premii ar fi de amintit: Călina Făt-Frumos, de Silviu Purcărete, Micul Prinț, în regia lui Andrei Belgrader, Inimă rece de Cristian Pepino, Ursulețul Winnie Poooh,în regia lui Ildiko Kovacs, etc.

În carte se vorbește cu respect de întemeietorii teatrului din Constanța: Claudiu Cristescu, care a fost și fondatorul teatrului de păpuși de la Casa Armatei din București, semnatarul a zeci de spectacole, de scenografa Lucia Trotonghi Cristescu. Un  alt capitol este intitulat “Regizori, scenografi, spectacole” din care nu lipsesc: Geo Berechet, Mona Chirilă,Ștefan Lenkisch, Margareta Niculescu, Irina Niculescu,pe lângă cei déjà menționați. Printre spectacole se face referire la Copilul din stele, Riga Crypto și lapona Enigel, Legendele artizilor care a deschis prima ediție a Festivalului Seri de teatru antic, jucat la Cetatea Histria și care a prefigurat marile spectacole pe care Silviu Purcărete le-a făcut mai târziu. La scenografi sunt amintiți Eugenia Tărășescu Jianu, care a lucrat și la păpuși și la dramtic și la operă și care semnează un capitol important din istoria Teatrului de păpuși. Apoi Ion Tițoiu, Carmencita Brojboiu. Fiecare dintre ei au o fișă de creație, au creionat gânduri legate de activitatea lor, de legătura strânsă cu teatrul, subliniind  importanța trecerii lor prin Teatrul  pentru copii și tineret din Constanța.

În capitolul “Elogiul modestiei”, Anaid Tavitian amintește de toți actorii mânuitori care au dat și dau o lecție d enoblețe a modestiei,pentru că în teatrul de păpuși  vedeta este păpușa și nu actorul. Aneta Forna Christu, Elena Moțoc, Gigi Nicolau, și mulți alții. “Cei care nu se văd” este titlul capitolului dedicate celor care ”cu modestie, cu mintea și cu brațele, dar mai ales cu dragoste și dăruire au contribuit din plin la strălucirea spectacolelor teatrului”: directori, constructori de păpuși, regizor tehnic, luminiști, sonorizatori, organizator de spectacole, mașiniști, recuziteri, cabiniere, plasatoare. In carte se mai găsește un capitol dedicate repertoriului, un altul vorbește despre distincții, participări la festivaluri și turnee, unul face  “un arc peste timp”și trece în revistă “garda” actual format din actori tineri, hotărâți să ducă mai departe faima uneui teatru care in ultimii ani a avut de luptat nu cu săbii de lemn ci cu unele adevărate ca să supraviețuiască.

Anaid Tavitian a scris cu dragoste, cu pasiune, cu talent, cu venerație, cu recunoștiință monografia sentimentală a unui teatru în care și-a petrecut o viață, lăsând în urmă o particică din sufletul ei.