Redați oamenilor timpul!

“Ce este timpul? Vreau să spun timpul însuși- trebuie să fie ceva (…).El există, e un lucru sigur. Nu poți însă să pui mâna pe el. Nici nu-l poți apuca și reține. Poate că e ceva ca o mireasmă? Dar mai e și ceva ce trece mereu. Dar trebuie să vină de undeva. Poate că e ceva ca vântul? Poate că e un fel de muzică pe care n-o auzi deoarece ce răsună mereu”. Grea întrebare? Știm să răspundem? Cine este în măsură să dea cel mai bun răspuns? Noi, adulții, pentru care timpul trece repede și, de multe ori nu știm să-l folosim cum trebuie? Sau copii, adolescenții? Ei bine, Michael Ende, scriitorul german, celebru pentru romanele sale fantastice care au fermecat generații de tineri ne oferă un posibil răspuns în Momo sau Strania poveste despre hoții de timp și copilul care le-a înapoiat oamenilor timpul furat. Tot un răspuns își dorește și Teatrul Excelsior să ne dea în spectacolul pe care l-a propus și care are ca public țintă tineri între 12-18 ani.

Textul nu este unul la îndemâna oricui nici ca lectură, nici ca opțiune regizorală.Distins în 1973 cu „Premiul pentru literatură pentru tineret”, cartea lui Ende se înscrie în seria romanelor fantastice ce abrodează teme complexe, de o mare profunzime narativă, plin de imaginație și de o poezie încărcată de simboluri. Momo, fetița orfană, care vine de niciunde, care nu știe să numere sau ce vîrstă are și care trăiește la margine de oraș, printre ruine, are marea calitate de a ști să asculte pe cei din jur (oare câți tineri  din ziua de azi au această abilitate?!),încearcă să-i ajute să găsească răspunsuri, să inventeze jocuri amuzante, să socializeze, ca să folosim un  termen extrem de contemporan.Dramatizarea de la Teatrul Excelsior, aflat la începutul unui nou drum, al unei rebranduiri ce își propune, printre altele, să ofere texte clasice în interpretări moderne, să atragă cât mai multe categorii de copii, tineri și adolescenți, este greoaie, departe de înțelegerea unor adolescenți. Cea care a făcut dramatizarea,Lenuș-Teodora Moraru și care semnează și regia spectacolului nu a știu să răspundă pe de-a îndregul la întrebarea “Ce este timpul? Ce facem cu el?” și nici cui o punem? Cred că mai degrabă adultului pentru că montarea este lipsită de ritm, uneori greu de urmărit. Nu mi s-a părut că există o direcție clară a intențiilor regizorale, ci, doar o expunere simplă. Fiecare compartiment și-a făcut datoria separat. Soluțiile scenografice oferite de Gelu Rîșca sunt, pe alocuri,nesugestive și cam sărace. Coregrafia  Victoriei Bucun este reușită  și dă un pic de ritm care dezmorțește. Momentele de teatru de umbre mi s-au părut reușite, cele de dans, personajul colectiv al oamenilor în gri reușesc să ne facă să vibrăm un pic.

Distribuția are 20 de actori care joacă și două roluri și care se supun conștiincioși concepției regizorale și sunt corecți în ceea ce au de făcut. Unii dintre ei au momente reușite:Silvana Mihai îi conferă lui Momo o anume sensibilitate în caracterizarea fragilității fetiței plecate de la orfelinat, unde era bătută și care știe, însă să asculte și să redea oamenilor timpul pierdut în defavoarea comunicării cu semenii.În rolul lui Gigi ghidul, Alexandru Voicu îi înzestrează pe povestitor cu o doză de emoție și trăire interioară. Ion Bechet îi dă personajului Beppo, măturătorul ceva din amărăciunea omului care luptă din greu cu viața. Adina Cristescu în Casiopeea, broasca țestoasă care poate comunica, scriind pe carcasa ei, face un personaj amuzant. As mai menționa pe Ștefania Dumitru, în Giogio care are un umor amar și plin de tristețe și pe Silvana Ionescu în doamna Liliana, femeia care știe să se adapteze timpurilor pe care le trăiește.personajul. Maestrul Ora, personajul metaforă care oprește timpul și-i oferă lui Momo o oră ca să elibereze timpul, pare venit din altă epocă,  este interpretat de Ștefan Velniciuc. Putea fi una dintre cheile spectacolului, însă regizoarea a pierdut-o în hațișul complicat al basmului lui Ende. Lipsă de comunicare, stressul, încercarea de uniformizare a vieții,copii lipsiți de atenția părinților prea preocupați de a câștiga bani, importanța prieteniei, a înțelegerii între oameni, a compasiunii, descoperirea valorilor lucrurilor mici din viață sunt doar câteva din ideile doar întrezărite în montarea de la Teatrul Excelsior. “Copiii au tot timpul din lume” și dacă acesta nu e “simțit cu inima e la fel d epierdut ca și culorile curcubeului pentru un orb sau cântecul unei păsări pentru un surd. Din păcate, există inimi oarbe și surde care nu simt nimic,deși bat”. Cât adevăr grăit-a Ende!

Teatrul Excelsior din București- Momo sau Strania poveste despre hoții de timp și copilul care le-a înapoiat oamenilor timpul furat,dramatizare după un basm-roman de Michael Ende.Regia și ilustrația muzicală:Lenuș-Teodora Moraru. Coregrafia: Victoria Bucun.Scenografia: Gelu Rîșca.Desene:Iorestina S. Florea. Cu: Silvana Mihai, Alexandru Voicu, Ștefan Velniciuc/Ion Bechet, Adina Cristescu, Ion Bechet, Iulia-Diana Samson, Raluca Botez, Cosmina Drobotă, Corina Dragomir, Ștefania Dumitru, Oana Tofan, Silvana Ionescu, Cristian Nicolae, Robert Robert Emanuel, Marian Rădulescu, Robert Radoveanu/Ovidiu Ușvat, Annemary Ziegler, Daniela Ioniță-Marcu/ Magda Condurache, Tudor Pîrvu/ Veronica Popescu. Data premierei: 19 noiembrie 2015.