Imi
plac basmele și îmi place să le descopăr noi și noi valențe, semnificații. O
‘citire’teatrală modernă
te va face să te gândești și la alte dimensiuni, unanim universale a ceea ce
știam din cărți. Cred cu tărie că basmele și poveștile nu sunt doar pentru cei
mici și atunci, am să spun povestea așa...
A fost odată o pagină de facebook cu un anunț privind
un spectacol, ba mai multe spectacole ale unei trupe, despre care, mărturisesc,
nu auzisem: Frilensăr. Se scrie așa cum se pronunță. Mi-a plăcut modul lor de
se face cunoscuți. Într-o seară nu prea prietenoasă, am bătut o cale nu atât de lungă pentru a vedea un
spectacol, dintr-o serie de trei al trupei Frilensăr. Și, asemenea unui magician voi începe cu o formulă
magică pentru care avem nevoie de…
Ingrediente:
se iau motive dintr-o poveste românească (Fata babei
și fata moșneagului) și dintr-una
japoneză (Fata cu potirul pe cap), se
face un text modern, se păstrază ideea, se adaugă muzică live cât cuprinde, se
găsesc actori tineri, în proporție de sută la sută, un decor superminimalist și
iată spectacolul Daughter sau Hadika
Tzuki. Locația:Teatrul Luni de la Green Hours. Trupa: Frilensăr. Totul a
pornit dintr-o joacă și, poate fi o demonstrație, nu perfectă în totalitate, că
talentul, inspirația, dorința de face un altfel de teatru pot duce la concluzia
că și oamenii mari pot crede în povești. Am văzut și la Alexandru Dabija care a
reinterpretat într-un mod extrem de original pe Ivan Turbincă și Capra cu trei
iezi.
Daughter sau Hadika Tzuki face parte dintr-un ciclu
intitulat Tristori, alături de Mălăieș în
călcăieș și Miorița. O poveste,
un basm și o baladă alcătuiesc o “trilogie a emoțiilor tradițional
neînchipuite”. Balada nu a avut încă premiera, iar eu am început cu basmul.
Mi-a
plăcut textul, scris de Daniel Chirilă (semnatarul scenografiei și a regiei).
Are umor de bună calitate, nu sare calul cu vulgarități sau expresii
neacademice. Cred că reflectă opinia unui tânăr în ceea ce privește linia unei
adaptări sau a ceea ce iși dorește el de la un text clasic. Tinerii văd cu alți
ochi “tradiția’, o actualizează într-o manieră
modernă, contemporană. Povestea este un pretext, pentru bună dispoziție, pentru
joaca luată în serios. Cine e Hadika? Fata cea frumoasă a moșului, alungată de
mama și sora vitregă care pornește într-o călătorie inițiatică. Ea întâlnește
în cale un câine pe care îl salvează, un
pom pe care îl curăța. Până aici e ca în povestea lui Creangă. Apoi, dă de un
râu în care vrea să se arunce. E salvată, se îndrăgostește. Baba Cloanța
(Sfânta Duminică) este o vrăjitoare sexi și am încălecat pe-o șa și v-am spus
povestea așa. Restul…se descoperă văzând spectacolul. Mesajul este clar: un tânăr pleacă de acasă să-și facă un
rost în viață. Drumul nu este ușor, are piedici la tot pasul, dar binele
învinge răul, iubirea triumfă,
c-așa e în poveste! Cum e să fi bogat, cum e să fi sărac, cum e să
iubești, cum e să mori ș-apoi să revii
la viață? Cum să fie? Ca-n basme sau ca-n viață? Răspunsul este la îndemâna
spectatorilor. Muzica live semnată și interpretată de Ovidiu
Cosovanu și de unii actori este cantabilă, șlăgăroasă. Actori tineri, plini de
poftă de joc, interpretează mai multe personaje: Loredana Cosovanu (în 2012, la
Gala Hop a fost desemnată cea mai bună actriță), Alina Mîndru, plină de energie
atât în mama vitregă, cât și în rolul Ducelui, Daniela Tocari,Ovidiu Cosovanu,
Tiberiu Enache, Victor Biliușcă.
Mi-a
plăcut energia lor, dorința lor de a demonstra că au idei și că vor să arate ce
pot cu entuziasm, cu determinare și voință. Pentru asta nu au nevoie de o scenă
mare, de un décor sofisticat, ci doar de inspirație,de înțelegere, susținere și
de încurajare.
Trupa Frilensăr- Daughter
sau Hadika Tzuki. Text, regie și scenografie: Daniel Chirilă. Compoziție
muzicală: Ovidiu Cosovanu.Cu: Loredana Cosovanu, Alina Mîndru, Daniela
Tocari,Ovidiu Cosovanu, Tiberiu Enache, Victor Biliușcă. Data vizionării:3
februarie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu