Gala absolveților UNATC 2017 GAME ON a fost un
eveniment care are ca scop să lanseze “la apă” promoția din acest an a
Facultăților de teatru și film.
Am avut ocazia să mă aflu în mijlocul păpușarilor și
să le urmăresc producțiile de licență (2) și masterat (3). Pe unii dintre ei îi
mai văzusem și în alte examene de-a lungul anilor de studiu, alții colaborează,
deja, cu Teatrul Țăndărică. Toți își caută un drum în profesie, încearcă să se descopere, să
trăiască visul de a fi artiști. Nu știu câți dintre ei vor găsi de lucru în
teatre, câți vor rămâne păpușari!Câți vor urca “Golgota”? Mulți vor să joace pe scenele teatrelor dramatice și
să-și înscrie în palmares partituri “grele”, “de oameni” , ca să
citez o gafă comisă nu demult într-un comunicat. Pentru cei dăruiți meseriei și
rolurile de prințesă, motan, căpcăun, zmeu sunt roluri serioase, solicitante.
Spectacolele de masterat- teatru de animație au fost 3: Frumoasa și
Bestia, Uriașul și Lia.
Primul s-a bazat pe mânuire cap coadă, dar a fost dezamăgitor sub toate
aspectele.Povestea scurtată la maxim, dar fără logică, păpuși care nu te
atrăgeau cu nimic și dădeau impresia de “sărăcie”, de încropeală. Uriașul , după o idee de Roald Dahl, a fost conceput de Cristina
Țane, ca un spectacol de umbre. Gen destul de rar folosit și în teatrele
profesioniste pentru dificultatea și complexitatea lui. Și mai ales, dacă ești
singur pe scenă, când trebuie să ai atenție distributivă, să folosești, uneori
și picioarele nu numai mâinile, să ai grijă să nu faci nicio greșală că se vede
pe ecran. Povestea în sine, despre vise și prietenie, despre bine și rău ar
trebui îmbunătățită dacă actrița dorește să-l facă un spectacol integral. Și ,unele
pasaje ar trebui regândite, ecranul redimensionat. Spectacolul Lia, adaptare după balada populară Lia Ciocârlia, prelucrată de Vasile
Alecsandri, a fost conceput de Luminița Strîmbeanu. Fără cuvinte, cu o
scenografie elaborată și creată pentru un spațiu mai generos, gândită în
amănunt (măști, păpuși, costume) Lia
a atras. Chiar dacă, pe alocuri, simbolistica mi s-a părut prea ermetică, greu
de descifrat, am reținut personajul dragon, apoi, pe cel al apei (mai ales din
punct de vedere al construcției), dar și efortul actorilor păpușari (Doris
Dănilă, Luminița Strîmbeanu, Leonard Dodan, Ciprian Valea).
În cadrul spectacolelor de licență-păpuși și marionete
am văzut Harap Alb
și Poveste furtunoasă (cu dublă distribuție).Primul are la bază un
text coerent, plin de umor și care păstrează povestea lui Ion Creangă.Păpușile
erau simple, cu bețe în loc de mâini și picioare (calul, de exemplu, mi-a
plăcut), scenografie minimalistă. Poveste
furtunoasă, o adaptare după I.L.Caragiale, examen de licență la păpuși, a
fost mai mult un examen de actorie.Nereușit! Au existat câteva scene cu păpuși,
cele de la Union și unul cu o pisică mânuită de Veta. In rest, fără strălucire!
Poate
ar trebui vorbit despre sistmul de finanțare al acestor examene (și nu e vorba
numai de păpuși! Am văzut, întâmplător un examen de actorie,unde dacă priveai
atent, în amănunt, să zicem, încălțările unor actori, ai fi văzut, tălpi
dezlipite, rosături, banalele cizme de cauciuc pe post de piele, etc.). Lipsa
banilor reduce posibilitatea unor examene spectaculoase din punct de vedere
tehnic, scenografic. Dar, numai munca și entuziasmul profesorilor și
studenților fac să iasă la lumină spectacolele de absolvență. Munca, efortul, sacrificiul, talentul,
încrederea în forțele proprii, sârguința, dorința de a răzbate , seriozitatea unora,
sunt parte dintr-un alt capitol. Sunt doar simple considerații ale unui om,
simplu spectator. E posibil să greșesc!
Marea problemă este cea a
viitorului. Unde se vor duce? Vor reuși toți să-și facă meseria? Se vor
reprofila? Sunt mulți absolvenți?Sunt puțini? Câți dintre ei vor fi mari
actori? Sistemul de selecție este uneori prea relaxat, severitatea,
rigurozitatea poate nu mai sunt reguli de bază? E suficient să ai doar talent? “Restul
e tăcere”!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu