Călin Mocanu:” Sunt foarte interesat de ce vine în animația românească”

Aflată în vizită “de lucru” la Teatrul Țăndărică, fosta mea casă permanentă, nu m-am putut opri din elanul de a urca la etajul unu că să stau de vorbă cu managerul instituției, domnul Călin Mocanu. Aflasem de niște proiecte noi care la ora apariției discuției noastre vor fi în derulare, am considerat că pot fi un punct de interes adăugându-se unor proiecte devenite “tradiționale”: Festivalul Teatru, stradă și copil sau Festivalul internațional ImPuls.

Raluca Tulbure: Vreau să-mi vorbești despre proiectele noi pe care le aduce stagiunea aceasta la Teatrul de animație Țăndărică? Primul ar fi Poveștile României. De fapt, prezentarea unor personalități care au scris istorie în diferite domenii. Despre cine este vorba într-o primă etapă?

Călin Mocanu: Va fi vorba de Regele Ferdinand, Regina Maria, Enescu, Brâncuși, Ștefan cel Mare, A.I.Cuza. Pentru mine cel mai important mi se pare Cuza, pentru mișcarea pe care a creat-o, dar nu sunt istoric, pentru că dacă aș fi fost l-aș fi impus.

R.T.: Primul spectacol a fost Brâncuși, pe un scenariu de Ema Stere și regizat de Attila Vizauer și pe care l-ați jucat de Ziua națioanală Constantin Brâncuși, pe 19 februarie.

C.M.: Da, și va urma spectacolul dedicat Regelui Ferdinand.

R.T.: Cui se adresează Poveștile României?

C.M: În primul rând, elevilor din clasa a IX-a până în clasa a XII-a. Am să-ți spun ceva: mai de mult am contestat o idee care a venit de mai sus de a juca în școli, în orice condiții. Am promis atunci că voi veni cu o altă idee dacă voi fi ascultat. Am fost ascultat și m-am prezentat cu o altă propunere. Idea de teatru în școli, după părerea mea, are un obiectiv clar: să ne cunoaștem marile personalități, nu numai din istorie, ci și din alte domenii. Acum, trebuie doar să mai am niște formalități cu Inspectoratul școlar și, apoi, vom da drumul proiectului în școli. Ideea mi-a venit după o cercetare făcută în Germania peste care m-am uitat și am înțeles pas cu pas cam ce au vrut ei. Au vrut să ajungă în limbajul adolescentului, la sufletul lui, la felul lui de a interpreta lumea în această perioadă a vieții. Am văzut foarte multe spectacole pentru adolescenți, cu adolescenți , dar și cu actori, cu texte scrise cu dramaturgul la scenă. Ce înseamnă cu dramaturgul la scenă, ai să mă întrebi? Ori ce schimbare este posibilă cu dreptul de autor lângă tine. Dacă o cercetare după 4-5 spectacole arată că trebuie luat sau pus din ea sau trebuie altfel calibrată dramaturgic, atunci se va face cu dramaturgul alături și se va schimba pe loc și interpretarea din scenă.

R.T.: Interesantă perspectivă! Ar fi ceva inedit pentru România.

C.M: Atunci, m-am gândit să generez o rețetă foarte general care este cam așa: un spectacol în clasa copilului, la ora de dirigenție sau de română sau de muzică,în funcție de ce personaj dorim să facem cunoscut, jucat a 35 de elevi, la care se vor adăuga și mulți profesori. Am avut deja, câteva spectacole aici la teatru și a fost plin de profesori, interesați să vadă cum se va lucra. Se va începe cu 15-20 de minute înainte cu un stand up tematic,  legat de subiectul spectacolului, făcut de un actor tânăr, care pe un text scris povestește pe o situație dată, într-un context dat și când se va ajunge la un apogeu dramaturgic creat pe stand up în care se pune întrebarea oare personajul de care vorbim are sau nu are dreptate, este bine sau nu ce se spune despre el, e real sau nu, apare personajul. Se simte nevoia la un moment dat să-l întrebi pe Brâncuși ce a simțit când și-a dus lucrările la Expoziția mondială de la New York și i s-a spus acolo că nu sunt opere de artă,ci de utilitate publică.

R.T.: Care este ritmicitatea acestui gen de spectacol?

C.M.: Șase avem până acuma. Până la sfârșitul stagiunii.

R.T: Șase personaje în căutarea poveștii, a istoriei, a muzicii, etc. Cu ce fel de actori lucrezi aceste proiecte?

C.M.: Cu actori independenți și, cred că,e un lucru foarte important. Îi luăm de pe piața liberă pentru că ne-am dat seama că noi trebuie să jucăm aici, la sediu, dar și în alte locații. Și ca să continui, după stand up vine personajul, așa cum este el, luat din istoria lui,cu vorbele lui, nu e nimic stilizat. Este Ștefan cel Mare pe care îl știm, Ferdinand despre care am citit, e vorba despre principiile lor.

R.T.: Se pot pune citate ale lor, acum cu Brâncuși au tot apărut, circulă foarte des vorbele de duh ale marilor personalități.

C.M.: Ca o paranteză, legat de Brâncuși, îți spun despre un viitor proiect când tot teatrul va fi transformat într-un atelier Brâncuși, vom face operele principale din polistiren, pe care copii să le facă și să le desfacă. Operele vor fi povestite, cei mici vor sta, de exemplu, la Masa tăcerii, Coloana infinitului va fi compusă cu ei. Apare persoanjul Brâncuși care va povesti despre fiecare operă. Acesta este un al doilea pas din Poveștile României. Vreau să mai precizez că este vorba de 3 actori: cel care face stand up, cel care face personajul și un actor tânăr care va sta în sală și care de pe telefon cu niște buffere mici încearcă să pună muzică de așteptare, de ambianță, schițând un fel dramaturgic sonor. Tot el va încerca să-i incite la întrebări pe tinerii din sală.

R.T: Să trecem acum la al doilea  proiect nou, cel cu improvizația,Improveste.

C.M.: Lucrez aici de un amar de ani și am văzut că e foarte important ca un actor să aibă o stare anume, de așteptare și de generare a valorilor. S-a creat o trupă mobilă care îți caută un nume, au participat la un festival de impro sub numele de Păpușarii, au luat și un premiu. Este un spectacol pe care l-a pus Dan Codreanu și este foarte interesant ca și concepție. Sunt actori care cântă la instrumente, unii învață acuma, participă la ateliere de improvizație. E nevoie de stare asta de impro la orice actor, indiferent unde joacă.Este un antrenament permanent.

R.T.: Se va juca numai la sală?

C.M: Nu, în spații neconvenționale, în spitale. Trebuie doar să consolidăm puțin aceste două proiecte, ca apoi să le dăm drumul.

R.T.: Să vorbim acum de proiectul SALT care de anul acesta este și festival și care a scos pe piață două producții: Regele moare și Apolodor, pregătind o a treia: Mateiaș Gâscarul.

C.M.: Evenimentul SALT încununează, dacă vrei, acest festival care este pentru noua generație. O zi, vom face un free style puppetry, adică animație liberă, momente scurte de improvizație cu marionete / păpuși / obiecte, pe teme la alegere. FreeStyle Puppetry reprezintă o oportunitate pentru tinerii păpușari să prezinte o idee, un concept sau un stil de animație, cu momente ce pot fi selecții din lucrări în desfășurare sau de sine stătătoare cu o durată de maxim 7 minute, în care vor fi un solist și un ajutor. Va fi cu premii, fiecare participant face parte din juriu, în momentul în care e pe scenă nu are vot, iar când nu e pe scenă are vot. E foarte important.

R.T.: S-au înscris mulți?

C.M.: Sunt destui și, poate, ar trebui să facem și o selecție. Au venit din teatru, de la Iași, de la Tg. Mureș, de la Cluj. De ce fac free style puppetry? Pentru că nu peste multă vreme va veni Festivalul ImPuls, care s-a mutat în septembrie și vom juca mult pe stradă. Trebuie să dezvoltăm numere de stradă, să le calificăm, să le ridicăm nivelul. Aducem performanță la festival, vrem să creem performeri. Sunt foarte interesat de ce vine în animația românescă. De aceea am creat SALT-ul.

R.T.: Țăndărică altfel aduce ceva nou, anul acesta?

C.M.: Este un festival care se susține financiar și asta este foarte important. A început cu o săptămână, apoi, două și acum va ține o lună.

R.T.: Despre Teatru, stradă și copil sau despre Festivalul Impuls vom vorbi mai pe larg cu altă ocazie. Ca și despre aniversarea lui Țăndărică de 75 de ani de la anul. Mulțumesc pentru discuție și pentru ceaiul de iasomie.