Cea de a IV-a ediție a Festivalului de Animație pentru
Copii și Tineret Imaginarium, organizat de Teatrul “Toma Caragiu” din Ploiești, secția de animație Imaginario, s-a desfășurat timp de șase
zile, la începutul lunii mai. Programul festivalului a inclus nouă trupe din
România (teatrul gazdă, Arad, Alba Iulia, Galați, Timișoara, București, Reșița,
Baia Mare, Brașov) precum și din Republica Moldova și Spania. O agendă bogată
și diversă la care s-au mai adăugat spectacole în aer liber sau o paradă de
suflători. Am vizionat unele dintre spectacolele selectate de regizorul Radu
Dinulescu și am constatat cu bucurie includerea unor teatre de animație care nu
sunt des prezente în festivaluri.
Spectacolul Teatrului “Stela Popescu”, Revolta
poveștilor, are la bază un text scris de Sînziana Popescu, o cunoscută
prozatoare și scriitoare pentru copii și tineret. Mai sunt importante poveștile
în viața copiilor noștri? Cărțile pot lupta cu lumea digitală, cu lipsa de timp
a adulților de a le citi povești copiilor la culcare? Spectacolul regizat de
Tony Adam Horațiu este o pledoarie pentru citit, pentru supraviețuirea
imaginației care îi face pe cei mici să viseze, să aibă curaj, să lupte pentru
frumos, pentru dreptate. Poveștile pot continua să existe doar dacă sunt
citite, iubite, cultivate, savurate, “respirate”. Un mesaj educativ transmis cu
ajutorul teatrului, al unui spectacol colorat, cu o scenografie funcțională
(semnată de Ciprian Marin) și care trebuie văzut cu inima, după cum spun
creatorii lui. Cunoscutele personaje ale copilăriei noastre: Capra cu trei
iezi, Scufița Roșie, Vrăjitorul din Oz, Cenușăreasa, Făt Frumos și multe altele
sunt salvate de la uitare de către eroii principali, doi băieți ajunși pe un tărâm
de basm.
Teatrul de păpuși “Prichindel” din Alba Iulia a
prezentat în festival spectacolul Ciobanul
și Domnița, care are la bază un basm scris de Regina Maria. O provocare
pentru teatru, pentru actori, dar și pentru regizorul Toma Hogea care “recidivează”,
după ce, cu ceva timp în urmă, a montat la Ateneul din Iași, un text scris de
Majestățile lor, Regele Mihai și Regina Ana, Alegerea. Ciobanul și Domnița nu este un text cu cine știe ce
virtuți literae,este o simplă poveste
de iubire, cu un parfum ce vine din timpuri de demult, o iubire interzisă, dar plină
de poezie, de emoție. Unora li s-ar putea părea o poveste desuetă, demodată,
dar avem nevoie de melancolie, de poezie. Printre metafore putem afla despre sacrificiu,
despre puterea de a renunța în numele iubirii la credință. “Ciobanul și Domnița
este mai degrabă o „radiografie asupra inimii, asupra fericirii, asupra
propriilor noastre decizii importante de viață”, mărturisește regizorul. Mai
suntem capabili să ne sacrificăm pentru o iubire? Trebuie să ținem cont de diferențele
sociale sau de educație atunci când iubim? Merită să ne sacrificăm? Întrebări
și posibile răspunsuri oferite de spectacolul Teatrului Prichidel. Textul
respectă “legile” clasice ale basmului românesc, specificitatea lui, arhaismul,
iar Toma Hogea a lucrat cu multă migală asupra lui pentru a-l face pe înțelesul
copiilor din ziua de azi. Păpușile sunt de mici dimensiuni, dar extrem de
expresive (sculptor Constntin Butoi), trăsăturile lor, amintesc cumva de geometria
sculpturilor lui Brâncuși și exprimă caracterul lor, au costume de epocă.
Singurul personaj uman este Ciobanul, interpretat de Tudor Cristian Popa, care
joacă linear, exterior, fără emoția primei iubiri. O mască interesantă este cea
a vrăjitoarei, hidoasă, sugerând răutatea, însoțită de o păpușă câine, în formă
de arc, cu o inimă roșie la vedere. Scenografa Alina Dincă Pușcașu a conceput
un decor minimalist, actorii prin costume devin elemente de din decor (dealuri,
văi, turnuri). Nu lipsește proiecția, bine construită, care completează
acțiunea. Muzica lui Cari Tibor este și ea un personaj important în economia
spectacolului. Fiecare interpret (Teodora Popa, Laura Boboc, Irina Melnic, Mădălin Costea, Adam Boboc,
Iulian Costea, Ramona Benchea Mincu, Viorica Boda) și-a lucrat rolul/rolurile
cu atenție, cu dăruire, cu înțelegere, străduindu-se să dea credibilitate
fiecărui personaj.
Spectacolul Capra
cu trei iezi pezentat de Teatrul pentru copii și tineret “Gulliver” din Galați a
fost o surpriză plăcută și care vine să certifice “aerul” proaspăt care bate
dinspre Dunăre, de ceva timp. O citire modernă a celebrei povești scrise de Ion
Creangă (dramatizare Miruna Dobrotă), concentrată, plină de culoare, ritm și dinamism.
O revărsare de voie bună, de umor, dar și de referiri subtile la realitățile
noastre de zi cu zi, la familie, la relația părinți-copii. O idee amuzantă este
casa Caprei, o rulotă, GL-03-IEZ, colorată (scenografia Vlad Tănase). Costumația
unor personaje amintește de costumul de cowboy. Lupul are un cap
supradimensionat și o pelerină de blană, mama și iezi au doar niște cornițe.
Avem un mic moment cu păpuși, ursul fierar este în costum, scurte momente cu
umbre. Însă, un atu important al spectacolului este muzica live (compusă de Cosmin
Cosma și Andrei Midișan), cu diverse ritmuri și sonorități, cu o vioară și o
chitară. Un alt fapt de semnalat este că regia aparține tuturor interpreților
(Miruna Dobrotă, Elena Marin, Nicoleta Miru-Cosma, Cosmin Cosma, Andrei
Midișan, Andrei Ciugulea), ceea ce duce la o diversitate de idei și soluții
viabile. Fără proiecții, fără lumini sofisticate, Capra gălățeană este veselă, modernă,
muzicală.
“Poți străluci doar
atunci când faci ce-ți place cu adevărat” ar fi motto-ul spectacolului
prezentat de Teatrul de Vest din Reșița, Lampio
și grăuntele de lumină, o adaptare după o poveste de Victoria Pătrașcu.
Cunoașterea de sine, drumul mai greu sau mai ușor străbătut de fiecare dintre
noi pentru a găsi calea cea dreaptă și lumina, curajul, talentul sunt teme sau
subteme în spectacol. Lampio este un licurici care caută să fie ca frații lui,
adică să lumineze. Hope, Noctilunga, Zâna Viselor sunt personajele poveștii, de
altfel, bine scrise. Spectacolul, regizat de Tony Adam Horațiu, este un
spectacol “albastru”, i-aș zice. Suntem într-o pădure, luminată în albastru cu
mici pete de alb, actorii-licurici au pelerine, un “ghiozdănel” în spate cu
lumini, se cântă, se dansează, dar lipsește emoția, căldura. Pe alocuri,
replicile sunt rostite țipat.
Înainte de a ajunge la Bremen, muzicanții de la Teatrul
Arlechino din Brașov, s-au oprit la… Ploiești. Eva Labadi Megyes, a dramatizat
povestea Fraților Grimm, dându-i o notă personală: cele patru animale (un câine,
o pisică, un măgar și un cocoș) viețuiesc împreună în curtea unui cuplu care
își dorea un copil. Vine barza, aduce copilul, stăpânii pun gând rău animalelor
batrâne și inutile, iar povestea continua… dar nu spun cum. Pentru amuzamant,
povestitorul strecoară cuvinte nemțești, scenografia (Dió Zoltán) este simplă,
un dulap pictat, care se deschide și descoperim o scenuță. Păpuși la masă, cu
tijă, siluete ca la bâlci pentru cuplul de țărani, costumație colorată care îmi
amintește de mujici, muzică veselă(Fehérváry
Lilla), într-un cuvânt un spectacol agreabil la care au contribuit actorii
(Alexandru Dobrescu, Anca Badea, Erika Mihaly, Cecilia Negru, Adrian Iuga, Dan
Zorilă), buni mânuitori, care și cântă, dansează,
Festivalul s-a terminat, trăiască
ediția de anul viitor!
