Îmi aduc aminte fiecare secvență din spectacolul Buna seara, domnule Wilde! care s-a jucat cu un succes imens la Teatrul Nottara. Premiera a avut loc în noiembrie 1971, când în România se știa foarte puțin despre ce înseamnă ...”să fii onest” în a pune o comedie muzicală, în a o juca ca pe Broadway sau West End sau ca pe bulevard. Teatrul TV ne-a oferit într-o friguroasă seară de decembrie înregistrarea spectacolului, care văzut sau revăzut este la fel de proaspăt, de antrenant ca la premieră.
Eugen Mirea care a scris libretul înspirat fiind de Oscar Wilde și piesa sa Ce înseamnă să fii onest și compozitorul Henry Mălineanu au creat o spumoasă comedie muzicală care respectă originalul, dar care aduce și unele îmbunătățiri. În piesă, autorul nu este atât de critic față de superficialitatea și artificialitatea societății, este ceva mai blând. Eugen Mirea întroducându-l pe Oscar Wilde pe post de comentator, ironic și plin de umor al poveștii desuete despre năravurile și moravurile societății londoneze din secolul al XIX-lea, aduce un plus. Glumele, gagurile, cupltele, refrenele (pe care le-am tot fredonat) au dat o altă dimensiune piesei lui Wilde. Despre ce este vorba pe scurt? Tânărul John Worthing își pune în cap să se însoare cu Gwendolen Fairfax, fiica temutei Lady Bracknell. Aceasta se opune cu hotărâre unei căsătorii, din cauza unui trecut nu prea curat al pretendentului. Viaţa dublă pe care o duce Worthing,care îşi inventase un alter-ego, Bunbury este desconspirată. Algernon, nepotul lui Lady Bracknell, se îndrăgosteşte iremediabil de Cecily. Secrete devolate, încurcături, certuri, împăcări și totul e bine când se termină cu... trei nunți. Cine cu cine? Descoperiți și dvs!
Alexandru Bocăneț, regizorul spectacolului, a ales o distribuție ca ar face invidios pe oricare regizor de aici sau de aiurea: Ștefan Iordache (John Worthing), Emil Hossu/Florian Pittiș (Algernon Montcrieff), Carmen Stănescu (Lady Bracknell), Melania Cârje/Mariana Mihuț (Cecily), Anda Caropol (Gwendolen), Ştefan Radoff (Dr. Chasuble), Migry Avram Nicolau (Miss Prism), Alexandru Repan (Oscar Wilde).Coregrafia lui Cornel Patrichi este una demnă de marile musicaluri. Fiecare dintre ei au parte de partituri generoase, de personaje care devin convingătoare datorită talentului dramatic și muzical al actorilor, al poftei lor de joc, al subtilităților și nuanțelor de interpretare. Alexandru Bocăneț, maestru al spectacolelor televizate de varietăți nu putea să nu accepte provocarea și Buna seara, domnule Wilde! este un tot unitar de inventivitate, comic, ritm, fluență, bine echilibrate. Chiar dacă mai există „tratamente” specific varietăților tv, nu deranjează, Muzica lui Mălineanu este tributară șlagărului, fiecare parte muzicală poate fi, separat, un cântec.
Sigur că partea leului în acest spectacol au fost reprezentată de echipa de actori care au făcut de toate: au dansat, au cântat, s-au jucat, au sedus, au vrăjit, au demonstrat temperament debordant și au cucerit prin farmecul lor. Mulți dintre ei sunt doar o amintire, iar revederea lor ne-a făcut bine, ne-a amintit de vremurile bune, când în sală îi aplaudam fremetic. Acum, i-am urmărit cu o lacrimă în colțul ochilor. Carmen Stănescu, o Lady Bracknell-dinamită, frumoasă, rasată, Ștefan Iordache are vervă și se vede că-i place rolul, Emil Hossu face pe ștrengarul venit de pe altă lume, Anda Caropol este ușor crispată, Melania Cârje, delicată ca o felină, spontană, Alexandru Repan, elegant, Migri Avram Nicolau, obișnuită cu partituri operetistice, Ștefan Radoff este blajinul doctor.
Teatrul TV ne oferă de cele mai multe ori „lecții” deschise de teatru, ne deschide sertarul cu amintiri al sufletului nostru, al minții, apasă pe resortul emoțional, ne oferă medicamentul potrivit pentru a suplini mersul la teatru în pandemie.
