Anca- Doina Ciobotaru, este cadru didactic la
Universitatea de arte George Enescu din Iași , facultatea de teatru, cu o vasta
experiență in domeniu. Este fondatoarea revistei Colocvii teatrale și are și
o indelungata activitate publicistică și editorială. Cartea recent aparută la
Editura Artes din Iași și intitulată În
căutarea marionetei este a cincea lucrare dedicată, în special, artei
animației. Teoretician, practician și “iremediabil îndrăgostită de
marionetă”, Anca-Doina Ciobotaru a pornit în căutarea unor elemente care s-o
ajute să spună povestea marionetei. Este convinsă că marioneta merită mai multă
atenție din partea specialiștilor, dar și a publicului, desi în îndelungata ei
existență a fost ”admirată, uitată, adusă în față pentru palmares, victima
ignoranței sau a orgoliului nostru. Are istorie, legi estetice și tehnici de
antrenament proprii, dăruiește și primește, absoarbe și inundă, emoționează,
binedispune, tulbură și lămurește, comunică. ”
Structurată
pe cinci capitoel, cartea oferă informație trecută prin filtrul istoriei, dar
și cel personal. Primul capitol se numește “În căutarea actorului ideal” Oare
există? E vorba de actor sau de marioneta-actor? Răspunsul este argumentat cu o
scurtă incursiune în istorie, cu citate și comentarii argumentate din literatura
d specialitate. Statutul de actor al marionetei a fost dezbătut de Heinric von
Kleist în eseul “Despre marionetă”. Pentru cei mai puțin inițiați este
interesant de urmărit și de descoperit că despre ignoratul, uneori, teatru de
păpuși și marionete au scris personalități marcante ale teatrului și
literaturii mondiale și românești. Gordon Craig, Alfred Jarry, Maurice
Maeterlinck, Arthur Schnitzler, William Butler Yeats, Hugo von Hofmannstahl,
Paul Claudel sunt dor câțiva dintre cei enumerați de Anca - Doina Ciobotaru și care
au pledat în favoarea teatrului de marionete ca un gen important în evoluția
teatrului.Unii dintre cei menționați
compară poibilitățile de expresie scenică oferite de arta clasică cu cea
a marionetelor, unindu-le sub semnul teatralității, dar “diferențiindu-le prin
capacitatea lor de a transmite un mesaj metaforic.” Concluzia autoarei este că
marioneta poate deveni un actor ideal doar dacă, marionetistul se retrage în
umbra, în semn de respect și generozitate.
In
capitolul al doilea, autoarea tratează problema “dualității estetice a
marionetei personaj”. Arta teatrului de marionete este subsumată artei scenice,
dar și artelor plastice. “Păpușa are o dublă identitate- actor și
instrument/obiect, mânuitorul fiind obligat să își adapteze modul de
interpretare caracteristicilor sistemului pe care îl anima”. Argumentează
autoarea, pornind în demersul ei de la o
serie de articole celebre în epocă, că “în lumea păpușilor își găsesc locul
formele cubiștilor, culorile puternice ale foviștilor, stilizările și
reprezentările unei lumi răsturnate specific suprarealiștilor; neobișnuitul,
imposibilul, avantgarda- toate se combină într-un discurs straniu, dar
atrăgător”. Concluzia ar putea fi că teatrul de marionete este o artă de sine
stătătoare, care are interferențe cu mai toate celelalte arte.
În
capitolul al treilea intitulat “Explorări spațio-temporale”, Anca-Doina
Ciobotaru face o trecere în revistă, cu ilustrații, a evoluției marionetei la
diverse popoare din Africa în India și Bali, apoi China, Europa și România.
Sunt amintite stiluri tradiționale, unele păstrate până în zilele noastre,
ample descrieri ale tipurilor de marionete, tehnici de mânuire, trupe celebre,
personaje, existente ca extensii în mai multe culturi, precum Guignol( frate cu
Petrușka, Vasilache, Punch, Pulcinella).
Capitolul
al patrulea “În căutarea semnificațiilor” ne oferă o amplă analiză a ideii că
păpușa este un semn teatral care are forme și funcții multiple de indicator, simbol,
metaforă. Autoarea se declară adepta teoriei care atribuie artistului ca
însușire principlă “imaginația creatoare. Păpușarul este cel care absoarbe
realitatea și o retransmite, printr-o stilizare deformată, cu evidente intenții
stilistice. Imaginația sa va filtra tot ce a acumulat anterior, prin
intermediul cunoașterii, al inteligenței emoționale și a spiritului său ludic; toate acestea îl vor transforma într-un căutător de semnificații”. Păpușarul oglinda vremii sale, marioneta
purtătoare de idealuri sau e cea care tratează cu umor problematica
societăților prin care trece? ”Păpușile sintetizează istoria unei clipe în care
oamenii acced la subtilitate și au putearea să înțeleagă adevărulcu zâmbetul pe
buze, fie el și amar”. Se simte și în acest capitol, ca și din întreaga carte,
spiritual iscoditor, cercetător al autoarei pasionată de subiect care a ajuns
la unele concluzii nu doar studiind, dar și din practica de zi cu zi.
Capitolul
al cincilea este alcătuit din mai multe subcapitole care fac referiri la
spectacolele-atelier pe care autoarea le-a pus în scena la facultate. Fiecare
asemenea atelier a pornit de la o preocupare teoretică, cum ar fi:relația dintre elementele de limbaj, rolul lor în
structurarea imaginii scenice și a conflictului dramatic, cautarea raportului
dintre elementele statice și dinamice, de natură plastică și interpretativă
dintre formă și idee, etc. Studenții au avut de a face cu exercițiul
prezențelor simultane, cu dublarea jocului actorului cu cel al marionetei.”Personajele
apăreau în dublă ipostază- umană și de obiect animat- dar, aveau același punct
de pornire- semnul teatral.” Autoarea este de părere că “antrenamentul specific
tehnicii de animare a marionetei trebuie să pornească de la înțelegerea
principiilor fundamentale ale artei dramatice, dar și a noțiunilor despre
tehnicile corpului”. Toate acestea și multe altele sunt exemplificate pornind
de la studiul la clasă.
Implicare,
imaginație, observație ar putea să constituie principiile unui spectacol pentru
copii, implicarea publicului pe un traseu inițiatic, marioneta ca antrenor al
creativității, perseverenței, tehnicii și a cărei artă este un mod de viață, iată
argumentele care pledează pentru ca această carte să facă parte din biblioteca
oricărui iubitor de teatru și ar putea constituit o baza pentru viitoare
dezbateri.
