Ultima
premieră de la Teatrul
Excelsior, Kiki și Bozo este un nou
exemplu pe calea schimbării mentalității și percepției teatrului pentru copii
și tineret. Trăim într-o lume a schimbărilor, a dominației digitalului, a
violenței la toate nivelurile, a pierderii adevăratelor valori morale și etice,
a înțelegerii greșite a noțiunii de libertate și atunci ne întrebăm de ce au
nevoie copiii noștri? Mai au nevoie de teatru? Mai au nevoie de poveștile
clasice cu care am crescut noi? Au nevoie de modele? La nivel mondial teatrul
pentru copii și tineret se îndreaptă spre a altă direcție. Copiii trebuie
ancorați în realitate, trebuie să cunoască viața necosmetizată, cu bune și cu
rele, trebuie să “trăiască” ziua de azi, alături de noi.
Fetița cu chibrituri există! Mica sirenă se sacrifică pentru ca iubirea să
triumfe și nu trebuie schimbat finalul pentru că e prea trist. Sunt dintre
aceia care cred că nu trebuie să renunțăm definitiv la feți frumoși și zâne,
dar înțeleg că generațiile de acum au nevoie de teatru pentru a le forma o altă
atitudine față de lumea înconjurătoare, au nevoie să se regăsească pe scenă, să
găsească răspunsuri la întrebări la care, poate, părinții nu au răspunsuri
pregătite.
Kiki și Bozo
se adresează un segment de public între 8-14, școlari și preadolescenți, iar
textul scris de Andreea Vălean este unul bine structurat, sensibil și plin de
poezie, deși abordează tema morții, cu care ei nu prea sunt obișnuiți, fiind
destul de menajați pe scenă, pentru că televizorul le oferă din plin motive de
frică, de teamă. Este vorba de o călătorie inițiatică în țara de dincolo, în
“deșertul de cenușă”
al morții, în care fetița ce a pierdut un prieten drag, pe cățelul Nini o face
pentru a înțelege ce este prietenia, iubirea, ce putere are miracolul în viață.
“Este un text din care copiii vor învăța foarte multe lucruri despre viață, dar
și despre moarte și, în același timp, se vor distra“, scria Andreea Vălean în
caietul program. Sunt unele replici de mare sensibilitate, profunde și care
sunt în spiritul copilului:”ce să faci cu norii negri de sub pleoape și cum
să-i gonești” și care dau de gândit. Fiind vorba de tema morții, a pierderii, a
luptei cu necunoscutul, regizorul Peter Kerek a abordat spectacolul cu
delicatețe și împreună cu scenografa Iuliana Vîlsan au creat o ambianță
accesibilă, elegantă, “gândită
ca o cutiuță muzicală care oferă evadări și totodată introduce personajele
într-o atmosferă tandră și jucăușă”. Decorul este alb, de un alb imaculat,
asemenea sufletului de copil, dantelat, în fundal și pe o laterală sunt vitrine
cu păpuși (o sugestie, la jocul prefarat cu păpuși la vârsta copilăriei) și, în
scenă mai sunt folosite papuși, unele ca de porțelan. Totul are un aer vintage
și creează o atmosferă plăcută. Muzica live dă un alt accent interesant, iar
pianistul Răzvan Apetrei are un “rol” important în economia spectacolului.
Peter
Kerek se află la o nouă
colaborare cu un teatru pentru copii și adolescenți, după ce a pus la Teatrul
Ion Creangă Amintiri din copilărie și
a lucrat cu magia care zice el trebuie să fie într-o doză serioasă într-un
spectacol dedicat celor mici.”Copilăria o trăiesc și adulții. Ea nu se pierde
niciodată. Motiv pentru care nu pot privi copilăria cu nostalgie”. Și, nici nu
o face! Spectacolul său este serios, duios, întrebător, iscoditor, caută
răspunsuri. Textul este redus la minim, actorii dau dovadă de o abilitate
scenică pentru a crea un limbaj accesibil cu corpul lor, din gesturi, din
elemente acrobatice. Kiki și Bozo, omulețul însoțit de sufletul său sunt două
făpturi fragile, copilăroase dispuse să găsească din orice un motiv de joacă.
Distribuția pe care am văzut-o eu a fost alcătuită din Alexandru Mike
Gheorghiu, Ștefania Dumitru, Dan Clucinski. Actori tineri, expresivi, receptivi
la răspunsul din public, comunicativi și atenți la detalii.
Un
spectacol interesant și ieșit din sfera clasică a tiparelor, care pune
probleme, iar răspunsurile trebuie să le găsim îi noi, în copii noștri.
Teatrul
Excelsior Kiki şi Bozo. Text de
Andreea Vălean. Regia: Peter Kerek.Scenografia:
Iuliana Vîlsan. Muzica: Răzvan Apetrei. Distribuția: Ştefania Dumitru / Raluca Botez (Kiki),
Richard Bovnoczki / Alexandru Mike Gheorghiu( Bozo), Ion Bechet / Dan
Clucinschi (Sufletul lui Bozo)
