Recenta
premieră de la secția de păpuși a Teatrului Toma Caragiu din Ploiești aduce la
rampă un personaj iubit până la nemurire de generații întregi de copii: Peter
Pan. Fiecare dintre noi avem în cap creionat portretul unui Peter Pan după
chipul și asemănarea noastră, toți ne-am dorit să zburăm asemenea păsărilor,
și, poate, unii mai vor încă. Insă, cel mai tare, cred că ne-am dorit să
rămânem copii, să trăim în Țara de Niciunde unde totul este posibil, fără legi
și constrângeri. Să visăm nu este interzis, nu face rău nimănui.
Scriitorul
scoțian J.M.Barrie a creat personajul Peter Pan în 1904, în amintirea fratelui
său mort la 14 ani. Mai întâi a fost parte dintr-un roman pentru adulți Pasărea cea mică și albă, apoi, într-o
piesă de teatru de mare succes pentru ca, în final, să devină eroul
arhicunoscut al romanelor Peter Pan în
grădinile Kensington sau Peter și
Wendy. Peter Pan, copilul care nu vrea să se facă mare, nu vrea să crească
este simbolul copilăriei eterne, căruia îi place să trăiască liber, este
înzestrat cu un spirit de aventură, este
curios de ce se petrece în jurul lui, este curajos. Pentru regizorul și actorul
Cristian Mitescu a fost o provocare
romanul lui Barrie. Textul scris de el este clar, a păstrat linia poveștii, a
concentrate esența. Poate, monologul de final este un pic cam lung și ușor
patetic, dar are câteva gânduri care pot constitui miza oricărui spectacol
pentru copii: să nu le furăm copilăria, să-i lăsăm să creadă în povești și în
zâne, să le dăm libertatea de a visa. Așa vor fi fericiți!
Dacă
ar fi să caracterizez în câteva cuvinte spectacolul, acestea ar fi: sunet,
culoare, lumină și tradiție. Fiecare dintre ele cu plusuri și minusuri.
Scenografia Eugeniei Tărășescu Jianu este frumoasă, funcțională, sugestivă.
Păpușile sunt haioase,costumele actorilor sunt vesele, colorate. Legat de
păpuși, nu pot să nu-mi exprim bucuria că regizorul a apelat la diverse tehnici
de mânuire: marionete cu fire lungi, cu fire scurte, păpuși wayang și muppetts,
pe mănă. Toate bune și frumoase, dar s-au observat unele probleme la mânuire.
Nefiind îndeajuns controlate, marionetele au avut mișcări nefirești, pentru a
folosi un termen mai blând. Și la nivel interpretativ sunt unele dereglări. Cea
mai serioasă, în opinia mea, este interpretul rolului principal. Nu se
potrivește cu imaginea unui Peter Pan
candid, copilăros, are o voce groasă și nu reușește să se impună, cu toate
eforturile sale. Bine creionat este personajul căpitanului Hook, jucat de
Lucian Orbean. Are carismă, umor, o voce pătrunzătoare și o dicție bună, cântă
admirabil. De asemenea, crocodilul lui Nelu Neagoe este simpatic și bine gândit. Ar fi fost și
mai bine dacă n-ar fi fost înnecat în fum și ținut în intuneric. Muzica lui
Viorel Andrinoiu este antrenantă, șlăgăroasă, fiecare personaj are un cântec al
său. Momentele muzicale sunt reușite și se rețin. O scenă care cu siguranță că
va smulge aplauze este cea în care Hook ajunge pe insulă și localnicii îl
întâmpină cu bucurie și dans. Ritm și multă culoare, un joc de lumini rapid
care evidențiază și mișcarea scenică realizată de Sergiu Ionuț Anghel.
Spectacolul
va fi cu siguranță un succes de public, neajunsurile semnalate țin de cu totul
alte criterii. Important este ca toți să avem un Peter Pan al nostrum, să
credem în vise, în zâne. J.M. Barrie spunea: “de fiecare dată când un copil
spune nu cred în zâne, undeva o zână
moare”, adică copilăria de care avem nevoie din când în când.
Teatrul
“Toma Caragiu”- secția păpuși din Ploiești-Peter Pan, adaptare de Cristian Mitescu după
J.M.Barrie. Regia: Cristian Mitescu. Scenografia: Eugenia Tărășescu Jianu. Muzica: Virgil Andrinoiu. Coregrafia: Sergiu
Ionuț Anghel. Cu: Costel Dobrescu, Lucian Orbean, Gabriel Sandu,
Mihaela Rus, Ana-Maria Orbean, Lizica Sterea, Carmen Bogdan, Nelu Neagoe. Premiera:29 aprilie 2015
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu