Acest vers bacovian parafrazat m-a obsedat în
călătoria pe care, alături de trupa Teatrului Țăndărică, am făcut-o la
Karlsruhe, în Germania. Motivul a fost o manifestare organizată de Teatrul
Marotte și Primăria orașului și intitulată ZILELE CULTURII EUROPENE.
Spectacolul ales a fost Adunarea
păsărilor. În cadrul aceleiași acțiuni culturale au fost prezenți și
colegii noștri de la Teatrul clasic Ioan Slavici, trupa de marionete din Arad,
cu spectacolul Tovarășul de drum. Revederea
pe meleag străin are alt gust și este mai dulce.
Dar până să descriu ce s-a întâmplat acolo, trebuie să
povestesc despre ‘aventurile’ celor 16 ‘mușchetari-țăndărici‘ pe cărări
străine. Echipați de primăvară, așezați în microbus, fiecare cu durerile lui de
șale, spate, genunchi, tuse sau junghi,dar optimiști, am pornit la un drum lung
de peste 1800 km. Am poposit la Arad, la Herzogenburg sau Sant Polten pentru a
înnopta și a ne reface după 12 ore de drum. Am avut de toate: soare, ploaie,
rece ca de toamnă, frig pătrunzător, zăpadă, sus pe munții Carpați sau în Alpi,
dar și pe pământ. Fulgi mari, aproape neverosimili ce au creat un cadru
scenografic greu de imaginat pentru sfârșitul lunii aprilie. Autostrăzi, orașe
aproape pustii la sfârșit de săptămână, hoteluri mici, unde duminica nu există
recepție și cheile ți le iei singur după ce faci un cod. Și câte și mai câte!
Să revenim la scopul nostru cultural! Karlsruhe este
situat în landul Baden-Württemberg, în apropiere de granița cu Franța și
Elveția. Meridianul de 49° trece direct prin
centrul orașului. Acest curs este marcat de o piatră și o linie în grădina
zoologică. Numele orașului provine de la Margraful
Karl al III-lea Wilhelm de Baden-Durlach. Karlsruhe înseamnă locul de odihnă al
lui Karl, Karl Wilhelm fiind înmormântat în piramida de piatră din Marktplatz, piață centrală. Karl
Wilhelm a fondat orașul în anul 1715
după o neînțelegere cu locuitorii fostei capitale, Durlach. Orașul are
castelul în centrul său și 32 de străzi care se împart radial spre periferii.
Karlsruhe este denumit și orașul evantai.
Spectacolul
Adunarea păsărilor s-a jucat în sala
mare a Casei de cultură din zona veche a orașului. O sală cu peste 1000 de
locuri, care s-a micit pentru a sluji scopul spectacolului. Am jucat în fața a
160 de spectatori, mai ales de vârstă medie, care înarmați cu pernuțe pentru
scaune și pahare de șampanie sau bere au așteptat cuminți începutul reprezentației.
Pe parcursul ei nu s-a auzit un sunet, au urmărit aproape fascinați povestea de
pe scenă. Mesajul spectacolului este
extrem de actual, în contextul politic atât de încărcat legat de imigranți și
criza la nivel mondial pe care o declanșează, de fanatism religios, de teroare
și terorism, de fundamentalism, de religia prost înțeleasă. Este puternic la
nivel de mesaj, de simbolistică, de imagine, de mişcare, de atmosferă.
Emoţionează, impresionează prin unitate stilistică, prin crescendo-ul ritmului,
dat de zbaterea, de ţipătul sau murmurul păsărilor. Nici nu era nevoie de
cuvinte pentru a exprima ideile poetului persan Farrid Uddin Attar atât de bine
desluşite de regizor (Cristian Pepino), de scenograf, de autoarea costumelor (Cristina Pepino)
sau de idea sugerată de Michaela Tonitza Iordache. Decorul, costumele,
siluetele şi capetele de păsări, proiecţiile video, muzică totul creează o
atmosferă rafinată, dinamică, învăluită
în mister şi parfum oriental. Aceste calități au fost perfect înțelese de
publicul german care la final a aplaudat zgomotos, i-a chemat la rampa de mai
multe ori pe actorii Gabriel Apostol, Liliana Gavrilescu, Decebal Marin, Ioan
Brancu, Geo Dinescu, Marin Fagu, Cristian Mitescu, Roxana Vișan, Andreea
Ionescu, Cristina Țane. Toți au împărtășit o energie bună, dată de spiritul de
echipă. Actorii alcătuiesc un tot, se identifică cu
personajele lor creind o simbioză. Au forţa de a transmite tot zbuciumul
sufletesc, trăiesc cu pasiune fiecare “fâlfâire” de aripă, fiecare zbatere,
exprimă cu corpul lor, iubirea, lupta aprigă pentru suprevieţuire sau
supremaţie, epuizarea totală( sugerată de contorsionarea trupurilor
interpreţilor). Un joc - dans de mare gingăşie, plin de sensibilitate care
impresionează. Îţi vine să aplauzi, dar ca la un concert clasic, renunţi şi
respiri adânc pentru a nu tulbura momentul. Toate acestea au fost apreciate de
publicul german, deobicei rezervat și conservator. A fost o seară plină de
emoții care s-a terminat cu un pahar de vin oferit de directorul Teatrului
Marotte. Alături ne-a fost Christian Caimacan cel care a fost preocupat ca
totul să iasă bine de la început, stabilind detaliile prezenței noastre în
Germania.
Și drumul de
întoarcere a fost la fel de "bacovian"!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu