ȚĂNDĂRICĂ LA ISTANBUL

ȚĂNDĂRICĂ LA ISTANBUL

Festivalul internațional de păpuși de la Istanbul a ajuns la ediția cu numărul 19. Un festival particular dedicat lui Karagöz, eroul popular  turc, care în 2017 va aniversa 500 de ani decând teatrul de umbre  a apărut la Istanbul. Festivalul, oraganizat de Cengiz Őzek, cunoscut păpușar turc, care a participat și la Festivalul organizat de Teatrul Țăndărică și de Stefan Carelius, a adunat anul acesta pe lângă trupe din Turcia și spectacole din România (Teatrul Țăndărică), Franța (Compania MalaStrana), Austria (Teatrul vizual Karin Schafer), Belgia (Compania Vlinders &C), Olanda (Compania Ananda Puijk), Spania (Joan Baix și Jordi Bertran), Italia ( Gaspare Nasuto și compania lui Pulcinell di mare), Ungaria (Markuszinhaz), Singapore (Frankie Malaki și trupa sa Mascots and Puppets) și Grecia (compania Antamapanthahou).

Teatrul Țăndărică a prezentat spectacolul Cine ești tu?, adaptare după povestea Pisica indisciplinată de L Bjelisei, realizat de o echipă din Croația (Romano Bogdan- scenariu și regie, Rusa Trajkova-decor, păpuși, costume, Bojan Miljancic- muzica, Davor Dokleja- asistent regie). Actori: Olga Bela, Dan Codreanu și Adrian Alexandru Neculcea.  Povestea ia naștere din niște perne amorfe și ne vorbește despre personaje ce se recunosc reciproc. În unele privințe se aseamănă, alteori sunt diferite. Recunoașterea are loc într-un spectacol cu păpuși și actori, care permanent devin altcineva. Este un spectacol al formelor, vocilor, cuvintelor și bunului simț. Trei prieteni - Olga, Dan și Alex - se joacă. Curând lumea lor este populată de prieteni noi (un arici, o veveriță, un iepuraș, o cioară și o pisicuță) care, asemenea unor copii neastâmpărați, se îndepărtează de casă și se pierd. Se învață unii cu alții, se ajută și își dau seama că, deși, sunt foarte diferiți, se aseamănă. Mesajul este că prietenul la nevoie se cunoaște și că trebuie să ascultăm de părinți. Cele două reprezentații s-au jucat în sala Institutului Cultural Roman din Istanbul, situat în zona istorică a orașului, lîngă celebra Piață Taksim, (un fel de Piața Universității). Sprijinul Institutul Cultural Român a fost atât logistic cât și afectiv. Cele două doamne, Seila Suliman și Olivia  Anghelescu, ne-au ajutat cu tot ce am avut nevoie, încă de începutul tratativelor de participare, dar și pe parcursul șederii noastre acolo. Cadrul ‚scenografic’ a fost oferit de sala superbă, cu lambriuri  și vedere spre Bosfor, luminile au fost asigurate de un candelabru cu multe brațe și de lumina naturală. Sen kimsin? Who are you? Cine ești tu? Au întrebat colegii mei actori copiii veniți la spectacol. Primul a avut un public format din copii vorbitori de limba greacă, micuți și care erau la primul lor spectacol de păpuși. A doua reprezentație s-a jucat în engleză, română și turcă în fața unor copii mai mari români,turci sau de alte naționalități. A fost o experiență inedită, dar și un paradox. Să fi la Istanbul, să joci la ICR în engleză și turcă pentru copii greci și , mai apoi în trei limbi. Finalul spectacolelor a fost plin de voie bună, micuții spectatori făcând poze cu actorii, cu păpușile, zbânțâiundu-se sub  plapuma care delimita spațiul de joc.

În rest, program de voie într-un oraș fascinant, pe o vreme de toamnă târzie, cu străzi pline de oameni, în ciuda situației politice, cu  lume pestriță, cu mirosul de cafea și arome de tot felul, cu castane prăjite, rahat, nuga și halva ce-ți dansează prin fața ochilor într-un ritm amețitor. O croazieră pe Bosfor între Europa și Asia, la apus de soare, sub podurile simbol al orașului, un ceai fierbinte pe punte, cu aparatul de fotografiat declanșat la fiecare minut pentru a nu pierde nicun amănunt dintr-o plimbare care mi-a bucurat sufletul și ochii. Apoi, o prajitură și un salep (o băutură tradițională din rădăcină de orhidee sălbatică, lapte și zahăr, și , la ceas de seară, un pahar de vin roșu savurat din plin, având la picioare orașul luminat feeric, parcă special pentru mine. O plimbare cu taxiul în miez de noapte, o bancnota ruptă într-un colț care a declanșat o ceartă cu taximetristul ce vroia alți bani și... amintirea de neuitat a unei deplasări , a unor oameni și a unui oraș pe care ai vrea să-l tot revezi.