Sonată de toamnă

 

Aseară, pe platfoma piciordeplay, am văzut spectacolul Sonată de toamnă, regizat de Alexandru Mâzgăreanu la Teatrul Nottara. Nu se poate să nu te poarte gândul la filmul  cu același titlu al lui Ingmar Bergman, realizat în 1979. La Nottara, piesa este tradusă de Monica Andronescu și aduce în discuție conflictul psihologic dintre mamă și fiică, ne vorbește despre traumele din copilărie și impactul lor, despre vinovăție.

O pianistă celebră, după o absență îndelungată, își vizitează fiica, măritată cu un preot de țară și care are în grijă pe sora handicapată. Mama preocupată numai de cariera ei, vrea să se apropie de fiica ei Eva, crezând că dacă îi cumpără un Mercedes, relația se va remedia. O mamă egoistă, aparent binevoitoare, care se laudă cu cariera, cu locurile pe unde a cântat. Fiica este profund religioasă, vrea să facă pe plac tuturor, are viziuni cu copilul ei mort. Din discursul celor două se simte profunditatea rupturii dintre ele, realizezi că iertarea este imposibilă, Alexandru Mâzgăreanu „citește” textul lui Bergman fără a se complica, îl lasă să curgă firesc, nu îl încarcă, nu exagereză, îi lasă pe actori să se exprime. Laura Vasiliu, Eva, reușește să dea personajului, încărcătura necesară. Eva este timidă, frământată, fragilă, speriată de apariția mamei, strivită, călcată în picioare de o mama nepăsătoare, absentă.  Aflăm despre traumele ei, treptat, într-o noapte a dezvăluirilor, când raportul de forțe se schimbă.  Victoria Cociaș este mama, pianista celebră, bogată, curtată, femeia voluntară, stăpână pe ea, egoistă, lipsită de sentimente, care joacă, la început grija și iubirea pentru fiica bolnavă. Victoria Cociaș are forță, dă credibilitate personajului ei, dar în noaptea mărturisirilor, este strivită de furia acumulată în ani, de revolta fiicei. Mama se târăște la picioarele Evei, devenind vulnerabilă, slabă. Victor, soțul Evei, interpretat de Dan Bordeianu, este un om cu traumele lui, aparent amabil, calm, însă este  punctul de echilibru al Evei. Și el, ca și Eva, este un suflet chinuit, caută o iubire imposibilă. O apariție scurtă este sora bolnavă pe care Sorina Ștefănescu o realizează din sunete, mimică atent studiată. Scenografia lui Ștefan Caragiu este austeră: o masă cu scaune, un dulap, un pian, o cruce pe un perete. Pata de culoare, care contrastează cu austerul camerei, cu atmosfera rece, cu hainele Evei și ale soțului ei, este rochia de un roșu aprins, vaporoasă, elegantă a Charlottei. Ca o pată de sânge.

Sonată de toamnă încheie stagiunea platformei de streaming, piciordeplay, care în cadrul competiției Startarium: Românii sunt antreprenori, a primit un premiu de 10.000 de euro.