Aseară, sala de teatru din… sufragerie a fost sold out.
Am văzut spectacolul Vinovat. Nevinovat
de la Teatrul Mic, difuzat live pe platforma piciordeplay. Textul scris de Gelu
Colceag și Vlad Corbeanu are la bază scenariul celebrul film, realizat în 1957,
12 oameni furioși, scris de Reginald
Rose, dar amintește și de filmul 12
al lui Nichita Mihalkov. Dar meritul
celor doi români este că au adaptat povestea la realitățile, la specificul României de azi.
Un tânăr de 19 ani este acuzat de uciderea tatălui său
adoptiv și 12 jurați trebuie să decidă dacă este vinovat sau nu. Procedura cu
jurați nu este permisă de sistemul juridic din țara noastră, dar nu asta e
important. Important este că avem de-a face cu 12 tipologii umane, diferite,
una mai interesantă ca alta, care interacționează între ele. Dacă la începutul
piesei toți au votat vinovat, treptat, pe parcursul “pledoariilor”, după dezbateri, cercetare de probe,
supoziții, reconstituiri, ajung la concluzia că tânărul nu era vinovat. Unii
dintre jurați sunt siguri pe ei, alții dau impresia că se pricep la toate, că
dețin adevărul absolut. Parcă asiști la o operație pe cord deschis, nu numai a
băiatului de 19 ani, ci și a juraților. Unele replici sunt stereotipe,
recunoști clișee, dar au subînțelesuri, fiecare personaj are povestea lui de
viață, există tensiune, dar și umor. Printre rânduri este vorba de
responsabilitate, de asumarea ei, despre ce e bine și ce e rău, despre
prejudecăți, despre ușurința cu care etichetăm oamenii, despre
strâmbătatea sistemul juridic.
Cei 12 jurați
au meserii diferite, provin din medii diferite (profesor, muncitor, patroană,
educatoare, poștaș, inginer, medic, antreprenor, actor, vedetă TV, taximetrist,
arhitectă), lor li se adaugă aprodul.
Un depozit, o masă lungă, multe cutii (probabil cu
dosare), o masa mică cu cafea și sendvișuri, o ușă spre toaletă, un spațiu
închis, parcă fără aer, lumină și unde totul părea rezolvat, dar lucrurile se
complică. Jurații intră unul câte unul, ușor plictisiți, grăbiți să termine mai
repede. Dar, inginerul (Vlad Logigan), ros de îndoială, schimbă cursul deja stabilit. Monologul lui
este plin de dramatism, de forță, rostit cu emoție și însoțit de o frământare a
mâinilor care poate semnifica timiditate, nesiguranță sau reminiscențele unui
alcolic. Personajul lui Vitalie Bantaș, poștașul cu accent evreiesc, care
intervine cu măsură, temperează spiritele, este bine realizat de actor. Ovidiu Niculescu,
taximetristul coleric, nervos, care trăiește drama părintelui respins de
propriul copil, are parte de un monolog
pe care îl înterpretează cu multă sensibilitate. Vlad Corbeanu îl
interpreteează pe actor, rol pe care l-a scris și care este un fel de profesiune
de credință. In alte roluri: Dana Dembinski Medeleanu (patroana intransigentă,
plină de ea), Irina Velcescu (arhitecta care ajută la reconstituire), Tudor
Aron Istodor (președintele completului), Marin Grigore (muncitorul), Ruxandra
Enescu (vedeta TV, plină de ea), Alexandru Voicu, Andrei Seușan, Valentina
Popa, Petre Moraru (un aprod, plictisit, plin de năduf).
Când totul părea tranșat în favoarea achitării, vine
lovitura de teatru: tânărul s-a spânzurat. Jurații părăsesc în tăcere sala, unul
câte unul, așa cum au venit, iar noi, spectatorii plecăm acasă cu o temă la
care să ne gândim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu