o altă interpretare a unui clasic

 

În ultimele luni am văzut câteva versiuni cu Micul Prinț, atât în București, cât și în provincie, la teatre dramatice, la păpuși, la teatre pentru copii și tineret. Cea mai citită carte din toate timpurile, tradusă în 361 de limbi, inclusiv în Braille, fiind după Biblie, a doua cea mai tradusă carte din lume, va deveni, în curând,  cel mai jucat titlu în România. Pentru “oameni mari”, cum este subintitulat un spectacol, pentru copii de 4 sau 7 ani, la București, la Constanța, la Botoșani, (se mai anunțau încă 2 premiere, până la sfârșitul anului 2024), adaptări mai mult sau mai puțin fidele cu cartea lui Antoine de Saint-Exupéry (1900-1944), “avalanșa” de lecturi se datorează faptului că este o operă profund filosofică și abstractă, poetică în același timp, mereu de actualitate, tocmai datorită multiplelor niveluri de înțelegere. Micul Prinț este o poveste fermecătoare, spusă într-un limbaj simplu, despre valorile umane, responsabilitate și legătura dintre oameni, între lumea adultă și cea a celor mici, despre spirit de aventură, copilărie, singurătate si prietenie, despre ce pierdem sau regăsim în viață, despre frumos, despre faptul că numai lucrurile simple au valoare. O poveste plină de simboluri, de învățăminte, de metafore. Probabil, “că ce contează cu adevărat nu putem înțelege decât cu inima” se spune în carte, deci să pornim cu inima și cu mintea și să călătorim printre astre cu Teatrul pentru copii și tineret “Vasilache” din Botoșani. Aici, Sorina Băleanu, tânără absolventă a Facultății de Teatru și Film a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, a montat o adaptare a Micului Prinț cât se poate de fidelă, fără multe interpretări personale.Trebuie spus din capul locului că nu este un spectacol cu păpuși, regizoarea îmbinând jocul actoricesc cu proiecțiile video și cu o scenografie cât se poate de inspirată.

Despre premiera sa de la Botoșani, regizoarea Sorina Băleanu spunea: „Spectacolul Micul Prinţ este călătoria fiecăruia prin „univers”, în căutarea unor suflete, a unor prieteni care simt şi gândesc la fel ca noi. O călătorie în trecut pentru regăsirea copilului din noi şi pentru şansa de a ne aminti că „toţi adulţii au fost şi ei cândva copii”, dar au uitat asta, aşa că acum se comportă ciudat. Iar pentru copii este foarte obositor să le tot explice adulţilor cum funcţionează viaţa”. 

Deci, decolăm în liniște, la bordul unui avion de linie și ajungem datorită unei defecțiuni …în deșertul Sahara, ținutul sterp și pustiu unde Aviatorul se întâlnește cu Micul Prinț, căzut pe Planeta Pământ de pe planeta lui.  Și așa, începe călătoria noastră alături de eroul principal, de pilot, de celelalte personaje (Floarea, Regele, Omul de afaceri, Lampagiul, Vulpea). Dar, șarpele, o să mă întrebați? Vă las să descoperiți singuri.

Scenografia lui Gelu Rîșca este simplă, funcțională (în centrul scenei se află o rotativă, care simbolizează planeta), fiecare cadru este decupat exact, video mapping-ul și un ecleraj minuțios gândit creează o atmosfera de visare, de liniște și se completează reciproc. Costumele personajelor sunt viu colorate, cu linii clasice, cu detalii. Coregrafia Victoriei Bucun (care a asigurat și efectele sonore) însoțește acțiunea, o potențează. Nimic nu este exagerat, epatanant, ci simplu, conceptualizat pe alocuri, sugerat, în așa fel, încât să le lase copiilor posibilitatea de a-și pune imaginația la lucru.

În rolul Micului Prinț, Adelina Cojocariu este când copilăroasă, când serioasă, exprimă cu emoție și candoare inocența dar și maturitatea omului mare, dozează tristețe cu bucuria. Aviatorul lui Cosmin Tănasă  mi-ar fi plăcut să degaje ceva mai multă emoție, să impresioneze. Lor li se adaugă: Oana Asofiei, Andrei Iurescu, Andrei Bordianu, Renata Voloșcu, Pavel Petraşi, Marius Rusu.

          Spectacolul Sorinei Băleanu este curat, simplu, păstrează spiritul cărții și, poate fi o subtilă invitație la lectură pentru a descoperi și alte lecții, taine, citate pe care cu vârsta le vom înțelege și percepe mai profund.

 

 

Teatrul pentru copii și tineret “Vasilache”, Botoșani- Micul Prinț de Antoine de Saint-Exupéry. Adaptare și regie: Sorina Băleanu. Asistent regie: Florin Iftode. Scenografie, video mapping, ecleraj: Gelu Rîșca. Coregrafie și efecte sonore: Victoria Bucun. Distribuția: Adelina Cojocariu, Cosmin Tănasă, Oana Asofiei, Andrei Iurescu, Andrei Bordianu, Renata Voloșcu, Pavel Petraşi, Marius Rusu. Data vizionării: 9 septembrie 2024.

 

 

 

Mini festival la Dunăre

 

 

 

 

Festivalul internațional, organizat de Teatrul de păpuși Cărăbuș din Brăila, a ajuns la cea de a zecea ediție. Conceput pentru a se desfășura outdoor, în două locații foarte populare ( Parcul Monument și Grădina publică), ediția jubiliară a reunit la start trupe din România (Teatrul pentru copii și tineret Vasilache, Botoșani, Teatrul „Anton Pann” , Rm. Vâlcea, Teatrul ”Alexandru Davila”, Pitești, secția animație, Teatrul Arlechino, Brașov, Atelierul Național, Iași) și din Republica Moldova (Teatrul Guguță, Teatrul Licurici, Teatrul Piciul Julien, Teatrul „Ion Creangă”, toate din Chișinău și Teatrul Republican Muzical Dramatic „B.P.Hașdeu” din Cahul). Teatrul gazdă s-a axat pe ateliere de mânuire, de improvizație și mișcare pe ritmuri muzicale, de desene.

Într-o ordine aleatorie voi face referire la câteva spectacole. Teatrul pentru copii și tineret „Vasilache”, Botoșani, a prezentat Vasilache și Mărioara , regizat de Ion Sapdaru care aduce la lumină “cea mai vestită poveste despre cel mai vestit cuplu românesc”. Celebrul Vasilache, “nașul” teatrului botoșănean, revine după mulți, mulți ani pe scenă, într-o formulă nouă. Și nu vine singur! Îl însoțesc (în ordinea de pe tricou): Păcală, Vardistul, Țiganul și ursul său, Talpa Iadului Moartea, Mărioara. Apar, pe rând, în sunete de tobe, “păpuși, păpuși lumești” cu lumea lor de povești. Sfada dintre cei doi soți, plină de haz, de bastonade, se împletește cu aventurile celorlalte personaje. Cei doi fac front comun când cineva vrea să-i despartă. De fapt, ei se iubesc.  Păpușile, “trase în țeapă”(postamentul pe care sunt agățate aduce cu țepele din lemn) nu joacă, ca la teatrul de bâlci, ci sunt spectatori (ca la teatru!)  la acțiunile actorilor mânuitori.. Altfel, ele sunt extrem de expressive, cu detaliile sunt atent lucrate (scenografia îi aparține lui Gelu Rîșca). Formula propusă de regizor (care a scris și textul) nu e una tradițională, are haz, antren (muzica: Toma Râșca), dar și unele momente ușor hazardate (scena cu Moartea, transformată într-o femeie fatală).  Actorii: Adelina Cojocariu, Ioana Buta, Pavel Petrași, Cosmin Tanasă s-au antrenat în joaca propusă de Ion Sapdaru, un omagiu “adus celor care au creat această mișcare, a teatrului de bâlci, predecesorilor noștri”.

Teatrul “Alexandru Davila” din Pitești a adus în festival spectacolul Albă ca zăpada și cei șapte pitici, regizat de Gabriel Apostol. Scenariul scris de Cristina și Florin Dumitru păstrează cadrul clasic al poveștii Fraților Grimm. Urmărind spectacolul iți dai seama că mesajele gândite de cei doi scriitori germani despre curaj, bunătate, dreptate, credință, loialitate, puterea iubirii sunt perfect valabile și în zilele noastre. Ca în orice poveste, binele învinge răul. Scenografia (Cristina Ciucu) este destul de simplă (panouri colorate), cei 7 pitici sunt marionete cu fire scurte, au trăsături distincte, sunt simpatici. În rest, m-a deranjat falsitatea, pe alocuri, unor replici (dialogul de final dintre Prinț și Albă ca Zăpada) și modul sec de rostire a lor.

Un arici mofturici, spectacol al Teatrului Arlechino din Brașov, are la bază un scenariu scris de Florența Vătafu care asigură și regia alături de Manuela Zaharie.  Aflăm povestea ariciului Pogonici, mofturos și nemulțumit de țepii lui, de care ar vrea să scape. Pus în fața unor încercări, Pogonici își dă seama că, de fapt, țepii sunt foarte importanți. Ca o morală, am putea trage concluzia că trebuie să ne acceptăm așa cum suntem, sa fim împăcați cu noi înșine. Tomos Tünde a conceput un décor simplu, funcțional, care se pretează unor spații indoor sau outdoor, păpușile sunt de mici dimensiuni, mânuirea este la masă.

Teatrul pentru copii Piciul Julien din Chișinău a prezentat Unde iernează racii?, un spectacol simplu, interactiv, colorat, muzical, cu păpuși mânuite la paravan, măști de animale și care se pretează perfect pentru a fi jucat în aer liber.  Nu vreau să divulg locul unde pot ierna racii, dar copii pot învăța despre prietenie, despre cum poți face fapte bune. La Brăila, teatrul din Chișinău s-a prezentat ca un teatru de familie: familia Ambrosi.  Actorii (Ion, Diana, Iulius Ambrosi ) mânuiesc, cântă și dansează spre bucuria celor mici. La sunet, o altă membră a familiei, Maria-Ilinca.

Festivalul pentru copii de la Brăila nu este unul de anvergură, dar a ajuns la cea de a zecea ediție, dovedindu-și utilitatea, punând accent pe distracție, pe participarea activă a micilor spectatori, pe “joaca” în aer liber, la doi pași de Dunăre.

 

Performanța celor mai tineri artiști

 

 

 

Opera Comică pentru Copii. O ultimă seară fierbinte de toamnă. O sală plină ochi de copii, părinți, bunici. Cu toții așteaptă întâlnirea cu Matilda. Cum care Matilda? Fata aceea deșteaptă, curajoasă, care la 5 ani citea cărți, cu o memorie formidabilă, cu un talent înnăscut pentru matematică, cea care nu suporta nedreptatea, care își folosește puterile telekinetice pentru a lupta cu lumea rea din jurul ei și pe care nu o iubeau părinții. Eroina cărții lui Roald Dahl (1916-1990) a fascinat generații întregi de copii și a fost sursă de inspirație pentru un film și un musical.

La Opera Comică pentru Copii, Matilda. The Musical s-a pus în premieră națională, fiind o montare de anvergură care tratează într-o manieră originală o serie de teme: abuzul, autoritarismul, bullyng-ul, etc. Musicalul Matilda a avut premiera mondială în 2010 și a fost montat de Royal Shakespeare Company la The Courtyard Theatre, Stratford-upon-Avon. Este cel mai mare musical făcut pentru copii și cu copii. Dennis Kelly, autorul scenariului, este unul dintre cei mai cunoscuți scriitori și producători englezi de teatru, film și televiziune, recompensat, printre altele, cu Premiul Tony și BAFTA. Autorul muzicii este Tim Minchin, un compozitor, scriitor, interpret, poet, actor australian, binecunoscut și multipremiat.  Principalele atuuri ale stilului său sunt deductibile și în: melodii captivante, o combinație de umor inteligent, ironie, iar versurile îmbină observațiile sociale cu multă emoție.  Povestea de bază, păstrată de cei doi, are mai multe planuri, este foarte complexă, extrem de actuală. Este vorba despre un tablou al societății, al relațiilor de familie, despre importanța educației, a școlii, a empatiei și a compasiunii, chiar a iertării.  Scenariul este o îmbinare de umor, dramă și speranță, dialogul este alert, viu. Fiecare personaj important are momentul lui “de glorie” recitat sau cântat. Copii nu sunt doar simple apariții, ei declanșează acțiunea, pledând într-un fel pentru idea de asumare a faptelor, a propriului lor destin. Personajele pot constitui modele pozitive, chiar dacă sunt de vârste mici. Prezența lor în spectacol face mult mai accesibilă înțelegrea complexității poveștii.

Pentru regizorul Emil Pantelimon, Matilda a fost o mare provocare. De la respectarea cerințelor licențiatorului, pentru găsirea celor mai potrivite soluții scenografice, pentru alegerea vocilor (fiecare personaj are 3 interpreți, la fel și grupul de copii, baletul, orchestra), pentru costume. Scena este o imensă bibliotecă cu ramificații spre sală, care datorită graficii video splendid realizată (video: We are Sphere) se umple sau se golește de cărți sub ochii tăi, se deschid sertare în décor, unde se întâmplă ceva. Sunt și spații decupate care reprezintă camera Matildei sau curtea școlii, clasa, biroul directoarei Trunchbull. Regizorul a profitat din plin de posibilitățile tehnice remarcabile, folosind turnanta sau mecanisme pe roți care fac ca decorul să se plimbe (un bravo!, echipei tehnice din backstage), un sistem de iluminat ca la marile teatre de opera (lighting design: Mircea Mitroi). “Publicul se va bucura de patru amprente olfactive diferite care vor împânzi sala în patru momente foarte diferite”, scrie în caietul program Emil Pantelimon. Decorul este semnat de Vladimir Turturică iar costumele de Alina Petrovschi- o muncă extrem de elaborată, ținând cont de cantitatea de costume, de diversitatea lor. “Personajele pozitive sunt îmbrăcate în culori calde (ocru, auriu, portocaliu, roșu, verde), cele negative în culori reci (mov, magenta, violet, albastru, turcoaz) și personaje neutre în non-culori (gri, alb, negru)”, precizează scenografa în caietul-program.

Un alt element forte al spectacolului este partea coregrafică, creată de Cezara Blioju. Dans contemporan, dans sportiv, elemente de acrobație, street-jazz au fost stilurile gândite pentru crearea unor momente speciale, chiar dacă unele mi s-au părut cam lungi.  Baletul devine un personaj colectiv care completează și acccentuează acțiunea. Mulți dintre copiii de pe scenă sunt participanți la programul “School of Musical” (pregătiți de Teodora Jaworski- canto, Sabina Chirilă- coregrafie, Ioana Rufu- actorie).

Evident că partea leului revine soliștilor, corului, orchestrei dirijate la data vizionării de Gheorghe Iliuță). Greul reprezentației îl duce interpreta Matildei, Sara Barbu. O voce caldă, o interpretare ca la carte. Cântă, dansează cu aplomb, spune povestea fără să ezite.

Mi-a plăcut în mod deosebit cum și-a conceput rolul Agathei Trunchbull, Teodora Daiana Păcurar. Despotica directoare a școlii, malefică, crudă, abuzivă, care nu face altceva decât să-și terorizeze elevii și personalul, este îmbrăcată în uniformă, fiind o ferventă admiratoare a comunismului,  iar solista o înzestrează cu o serie de atribute ce țin de mimică, de gestică, de intonație, realizând o partitură memorabilă, atât din punct de vedere muzical, cât și actoricesc.

 În rolul tatălui Matildei, Mihai Mitrea își compune personajul într-o accentuată cheie comică, subliniind caracterul egoist, nepăsător, care nu-și înțelege și apreciază fiica, preocupat de afaceri și pentru care educația nu face doi bani.

O prezență delicată, plină de sensibilitate și emoție, cu un timbru plăcut a realizat Oana Șerban, în Jennifer Honey, învățătoarea Matildei. Un personaj carismatic, blând, iubitor, plin de înțelegere. Este prototipul figurii materne de care are nevoie Matilda.

Lista celorlalți interpreți (copiii, baletul, backing vocals, instrumentiștii) este extrem de lungă, dar toți au creat un spectacol deosebit de spectaculos și emoționant. Un pic ciudat, mai ales, pentru cei mici (de la 7 ani) este textul cântecelor în engleză (uneori ilizibil pe ecran) cu textul rostit în română.

O mențiune specială pentru caietul program extrem de documentat și lămuritor. Matilda. The musical este o performanță din punct de vedere regizoral, interpretativ, muzical, tehnicîn care pe lângă profesioniști, micuții artiști dovedesc talent, perseverență, pasiune și multă putere de muncă.

 

 

Opera Comică Pentru Copii, București- Matilda. The musical de Roald Dahl  Muzica și versurile: Tim Minchin. Text: Dennis Kelly (după romanul cu același titlu de Roald Dahl). Orchestrația și aranjamente muzicale: Chris Nightingale. Regia: Emil Pantelimon. Dirijori: Gheorghe Iliuță / Alexandru Ilie. Scenografie decor: Vladimir Turturică. Scenografie costume: Alina Petrovschi. Coregrafia: Cezara Blioju. Lighting design: Mircea Mitroi. Video: We are sphere. Asistent regie: Irina Furdui. Pregătire muzicală și corepetiție: Abel Corban, Marius Groza, Monica Gemene. Coordonatori "School of musical": Paula Cozariu (organizare), Teodora Jaworski (canto), Sabina Chirilă (coregrafie), Ioana Rufu (actorie). Asistent scenografie: Ioana Popescu. Asistent coregrafie: Sabina Chirilă. Director casting: Valentin Racoveanu. Director tehnic: Dorin Popovici. Asistenți "School of musical", regie: Natalia Ogăraru, Adelina Baicu, Sara Cozariu. Încălzire vocală: Maria Răducanu. Coregrafie: Sara Ardeleanu, Maia Rudolf. Distribuție: Iarina Popescu / Yuna Dodoc / Sara Barbu (Matilda Wormwood), Călina Epuran / Daiana Teodora Păcurar (Agatha Trunchbull), Oana Șerban / Ana Maria Ivan (Jennifer Honey), Mihai Mitrea / Daniel Pascariu / Mihai Munteniță (Domnul Wormwood), Daniela Cârstea / Maria Alexievici / Laura Oana (Doamna Wormwood), Sara Cozariu / Gogu Raisa (Michael Wormwood), Andreea Iftimescu / Ioana Rufu (Doamna Phelps), Bogdan Podlovschi / Radu Ion (Iluzionistul / Entertainer), Andrei Mihalcea / Sergiu Roban (Doctorul), Victor Ion / Nicu Rusu (Rudolpho), Tiberiu Enache / Tomer Weissbuch (Serghei), Antonia Iacob / Andreea Achilov (vocea acrobatei), Alexandra Dracea / Valeria Beliman (Mama 1), Bianca Poenaru / Mădălina Dinu (Mama 2), Ioana Carmen Lică / Bianca Marinescu (Mama 3), Antonia Iacob / Andreea Achilov (Mama 4), Tiberiu Enache / Tomer Weissbuch (Tatăl 1), Gjergji Mani / Doru Ciutacu (Tatăl 2), Victor Ion / Nicu Rusu (Tatăl 3), Andrei Hâncu / Fang Shuang (Tatăl 4). Cu participarea copiilor din cadrul programului OCC "School of musical" - Copii din clasa Matildei - CĂPȘUNI / CIREȘE: Bianca Ursache / Ina Blaga (Amanda Thripp), Miriam Esther Șimșensohn / Anastasia Elena Militaru (Lavender Glottlestop), Runa Răpișcă / Alexandra Bârliba (Nigel), Alexandra Mihai / Amalia Niculiță (Eric), Diana Dancu / Raisa Pop (Alice), Renee Gottschling / Dina Stanciu (Hortensia), Nicolas Stanciu / Dan Voinea (Bruce Bogtrotter), Tudor Cărbunaru / Rebecca Li Nian (Tommy), Maria Ingrid Dragomir / Ana Burja (Tilde), Ingrid Ciocan / Andreea Rusenescu (Abigail), Sara Ciocan / Anastasia Fumureanu (Marcy), Sara Ardeleanu / Adelina Baicu (Sara), Anastasia Birleanu / Alexia Costache (Alexia), Matei Elena Ecaterina / Maria Răducanu (Asistentă / Daisie) Susanu Maya Alessia / Alexia Gorgan (Asistentă / Mila), Susanu Maya Alessia / Maria Răducanu (Leon), Voicescu Maria Teodora / Maria Cotuțiu (Tomas), Ioana Teodora Mateș / Daria Păunescu (Asistentă / Claire) Backing vocals: Victor Ion, Tiberiu Enache, Antonia Iacob, Alexandra Dracea, Bianca Poenaru, Ioana Carmen Lică, Andrei Hâncu, Sergiu Roban, Nicu Rusu, Tomer Weissbuch, Andreea Achilov, Valeria Beliman, Bianca Marinescu, Doru Ciutacu Acrobata silk: Marlena Amironesei Balerinii Operei Comice pentru Copii: Cătălin Țârcovnicu, Antonio Bisogno, Giuseppe Paolicelli, Alyn Arhire, Emily Fung, Theodora Munteanu, Consuella Crăciun, Yu Chin Liao, Maria Ștefania Babalâc, Saori Shikahama, Rintaro Nakajima, Ionuț Picincu, Marco Vicente, Hanayo Ikeda, Karen Sakata, Ana Badea, Maria Grigore, Medea Beer, Konomi Homma, Sabina Chirilă, Maria Ștefania Stanciu, Cristina Babalâc Orchestra: Petra Hriban / Mihai Ioan Vaida (flaut), Sebastian Antoneac / Bogdan Mavroean / Claudiu Minea / Cosmin Stanciu (clarinet), Sebastian Antoneac / Eugen Mamot, Cosmin Stanciu, Silviu Stanciu (saxofon), Ștefan Constantinescu / Răzvan Grigorescu / Ciprian Pop (chitară clasică, electrică), Alexandra Pascaru / Bogdan Postolache (violoncel), Daniela Georgescu / Vlad Vedeș (contrabass, chitară bass), Sergiu Bivol / Oleg Răileanu / Ionel Lazăr / Alexandru Mavrocan (trompetă), Cătălin Bucerzan / Filip Liviu (trombon), Abel Corban / Marius Groza / Monica Gemene / Alexandru Răileanu (keyboard), Paul Luculescu / Philip Goron (percuție). Data vizionării: 27 septembrie 2024.