Festivalul internațional, organizat de Teatrul de păpuși
Cărăbuș din Brăila, a ajuns la cea de a zecea ediție. Conceput pentru a se
desfășura outdoor, în două locații foarte populare ( Parcul Monument și Grădina
publică), ediția jubiliară a reunit la start trupe din România (Teatrul pentru
copii și tineret Vasilache, Botoșani, Teatrul „Anton Pann” , Rm. Vâlcea,
Teatrul ”Alexandru Davila”, Pitești, secția animație, Teatrul Arlechino,
Brașov, Atelierul Național, Iași) și din Republica Moldova (Teatrul Guguță,
Teatrul Licurici, Teatrul Piciul Julien, Teatrul „Ion Creangă”, toate din
Chișinău și Teatrul Republican Muzical Dramatic „B.P.Hașdeu” din Cahul).
Teatrul gazdă s-a axat pe ateliere de mânuire, de improvizație și mișcare pe
ritmuri muzicale, de desene.
Într-o ordine aleatorie voi face referire la câteva
spectacole. Teatrul pentru copii și tineret „Vasilache”, Botoșani, a prezentat Vasilache și Mărioara , regizat de Ion
Sapdaru care aduce la lumină “cea
mai vestită poveste despre cel mai vestit cuplu românesc”. Celebrul Vasilache,
“nașul” teatrului botoșănean, revine după mulți, mulți ani pe scenă, într-o
formulă nouă. Și nu vine singur! Îl însoțesc (în ordinea de pe tricou): Păcală,
Vardistul, Țiganul și ursul său, Talpa Iadului Moartea, Mărioara. Apar, pe
rând, în sunete de tobe, “păpuși, păpuși lumești” cu lumea lor de povești. Sfada
dintre cei doi soți, plină de haz, de bastonade, se împletește cu aventurile
celorlalte personaje. Cei doi fac front comun când cineva vrea să-i despartă.
De fapt, ei se iubesc. Păpușile, “trase
în țeapă”(postamentul pe care sunt agățate aduce cu țepele din lemn) nu joacă,
ca la teatrul de bâlci, ci sunt spectatori (ca la teatru!) la acțiunile actorilor mânuitori.. Altfel,
ele sunt extrem de expressive, cu detaliile sunt atent lucrate (scenografia îi
aparține lui Gelu Rîșca). Formula propusă de regizor (care a scris și textul)
nu e una tradițională, are haz, antren (muzica: Toma Râșca), dar și unele momente
ușor hazardate (scena cu Moartea, transformată într-o femeie fatală). Actorii: Adelina Cojocariu, Ioana Buta, Pavel
Petrași, Cosmin Tanasă s-au antrenat în joaca propusă de Ion Sapdaru, un omagiu
“adus celor care au creat această mișcare, a teatrului de bâlci, predecesorilor
noștri”.
Teatrul “Alexandru Davila” din Pitești a adus în
festival spectacolul Albă ca zăpada și
cei șapte pitici, regizat de Gabriel Apostol. Scenariul scris de Cristina
și Florin Dumitru păstrează cadrul clasic al poveștii Fraților Grimm. Urmărind
spectacolul iți dai seama că mesajele gândite de cei doi scriitori germani
despre curaj, bunătate, dreptate, credință, loialitate, puterea iubirii sunt
perfect valabile și în zilele noastre. Ca în orice poveste, binele învinge răul.
Scenografia (Cristina Ciucu) este destul de simplă (panouri colorate), cei 7
pitici sunt marionete cu fire scurte, au trăsături distincte, sunt simpatici.
În rest, m-a deranjat falsitatea, pe alocuri, unor replici (dialogul de final
dintre Prinț și Albă ca Zăpada) și modul sec de rostire a lor.
Un
arici mofturici, spectacol
al Teatrului Arlechino din Brașov, are la bază un scenariu scris de Florența
Vătafu care asigură și regia alături de Manuela Zaharie. Aflăm povestea ariciului Pogonici, mofturos
și nemulțumit de țepii lui, de care ar vrea să scape. Pus în fața unor
încercări, Pogonici își dă seama că, de fapt, țepii sunt foarte importanți. Ca
o morală, am putea trage concluzia că trebuie să ne acceptăm așa cum suntem, sa
fim împăcați cu noi înșine. Tomos Tünde a conceput un décor simplu, funcțional,
care se pretează unor spații indoor sau outdoor, păpușile sunt de mici
dimensiuni, mânuirea este la masă.
Teatrul pentru copii Piciul Julien din Chișinău a
prezentat Unde iernează racii?, un
spectacol simplu, interactiv, colorat, muzical, cu păpuși mânuite la paravan,
măști de animale și care se pretează perfect pentru a fi jucat în aer liber. Nu vreau să divulg locul unde pot ierna racii,
dar copii pot învăța despre prietenie, despre cum poți face fapte bune. La
Brăila, teatrul din Chișinău s-a prezentat ca un teatru de familie: familia
Ambrosi. Actorii (Ion, Diana, Iulius
Ambrosi ) mânuiesc, cântă și dansează spre bucuria celor mici. La sunet, o altă
membră a familiei, Maria-Ilinca.
Festivalul pentru copii de la Brăila nu este unul de anvergură,
dar a ajuns la cea de a zecea ediție, dovedindu-și utilitatea, punând accent pe
distracție, pe participarea activă a micilor spectatori, pe “joaca” în aer
liber, la doi pași de Dunăre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu