Actor păpușar, regizor și scenarist din dulcele târg al
Ieșilor, Constantin Brehnescu ajuns la venerabila vârstă de 80 de ani, are un
sac doldora de amintiri. În bagajul său își găsesc loc zeci de spectacole (120
de premiere), premii, scenarii, prezențe la diverse colocvii legate de teatrul
de păpuși care în opinia sa este o lume deschisă unor combinații dintre cele
mai atractive și unitar îmbinate: păpușărie- dans-
muzică- actorie – pantomime. A pus umărul la construirea noii clădiri a
Teatrului Luceafărul din Iași, a participat activ la definirea profilului
artistic al teatrului de păpuși, ce a devenit teatrul pentru copii și tineret.
Una
dintre lucrările sale, apărută sub egida
Teatrului pentru copii și tineret Luceafărul și Editura Timpul, se numește Teatrul visat. Este o carte de amintiri
despre perioada în care se ducea, la Iași, lupta pentru o nouă clădire pentru
teatrul de păpuși, situată în centru urbei. O luptă dusă de Natalia Dănăilă,
directoarea de atunci a instituție și soția autorului. Împreună au ostenit și
au reușit după zece ani să-și vadă visul cu ochii. Cartea este scrisă cu
duioșie, cu evlavie, dar din ea răzbate și multă ”durere” față de unii oameni,
de piedicile întâlnite în cale. Însă nu există vreun reproș, ci numai durere.
Dar, cartea se constituie și într-un discret poem de dragoste față de Lulușa,
cum o alinta pe Natalia Dănăilă, cu care a trăit bucurii, speranțe, dezamăgiri,
realizări rămase în memoria afectivă și spirituală a artei păpușărești, dar și
a teatrului în general. Este astfel creionat portretul unui om răzbătător,
sigur și ferm, al unei personalități care a reprezintă un capitol important din
istoria genului în România. Un portret semnat de un autor pentru care iubirea
și admirația pentru soția sa,dăinuie peste timp, devenind și mai solidă.
În
2014,Constantin Brehnescu semnează o carte cu un titlu incitant și foarte la
modă Check-in-ul cu bască. Imediat,
gândul m-a dus la călătorie. Și nu m-am înșelat! Autorul a visat de mic să
zboare cu avionul, “să privesc la cer sorbind din ochi zborul aeroplanelor. Și
ce n-aș fi dat să pot pluti și eu printre nori măcar câteva clipe…” Și a zburat
pe unde nici nu a visat, însoțit de o bască tricotată de o bunicuță. Sunt
povestite întâmpări din multele turnee, deplasări cu teatrul din Iași sau în
calitatea sa de regizor, este descris momentul când a participat la întemeierea
unui teatru pentru copii la Damasc, în Siria, alături de Dorina Tănăsescu, una
dintre marile marionetiste din istorie. Sunt exprimate păreri critice
referitoare la spectacolele pe care le-a vizionat în aceste deplasări, sunt
amintite întâlnirile cu Jozef Szajna teoreticianul, regizorul, scenaristul,
scenograful și graficianul ale cărui spectacole, impactul pe care spectacolele
sale le-au produs asupra celor care au avut șansa să le vizioneze. Din nou,
sunt făcute considerații pertinente privind teatrul de copii, din perspectiva
regizorului care se gândește urmărind reacțiile celor mici, dacă a intuit corect
psihologia vârstei copilului, ceva de altfel obligatoriu, dacă ritmul
spectacolului este cel corect. “După cum se știe, spectatorul copil e sublime
prin sinceritatea lui”, de aceea e greu să știi dinainte cum vor reacționa.
Autorul privește cu nostalgie spre trecut, se întreabă dacă a bătut cărările
lumii degeaba, dar consideră că toate l-au îmbogățit, că i-au fost de mare
folos în viață și în carieră. “Dacă ele, în final, se pot evidenția în
reprezentațiile aflate pe afișele și programele teatrelor, dacă, prin tot ceea
ce am scris, am imaginat și am pus în scenă am ajuns să contribui la îndrumarea
fiecăruia dintre copiii spectatori nu spre a deveni Zmei, Balauri și Hârci, ci
spre înalta calitate de OM”, atunci am spune noi, misiunea este îndeplinită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu