Minciuni nevinovate

 Când eram mică, mi se spunea de multe ori: “o să-ți crească nasul ca al lui Pinocchio” sau „parcă ai fi Baronul Münchhausen” atunci când încercam să mă salvez de pedepse spunând minciuni nevinovate. Dacă Pinocchio este rodul imaginației scriitorului italian  Carlo Collodi, Hieronymus Karl Friedrich, Baron de Münchhausen a existat aievea, fiind oaia neagră a familiei sale. Obișnuia ca la petreceri sau partide de vânătoare să povestească întâmplări fabuloase.

Deși scriitorul care l-a făcut celebru este Gottfried August Bürger (1747-1794), puțini știu că personajul literar a fost creat de scriitorul german Rudolf Erich Raspe (1736-1794). Personajul relatează la persoana întâi diverse aventuri presărate cu elemente fantasmagorice. Münchhausen este considerat “campionul” minciunilor din literatura universală depășindu-i pe Pyrgopolinices, arhetipul căpitanilor burleşti al comediografului latin Titus Maccius Plautus, pe Lelio, mincinosul lui Carlo Goldoni, pe Magicianul Prospero, exilatul Duce de Milano din Furtuna lui Shakespeare, sau pe marele bogătaş Gatsby, din Marele Gatsby de Scott Fitzgerald.

Teatrul de animație Țăndărică și-a propus să-l readucă pe mincinosul, dar simpaticul  baron pe scenă, (după montarea din 2005, regizată de Ioan Brancu), într-o versiune nouă, foarte muzicală, semnată de Dan Tudor. Münchhausen, baronul poznaș este o adaptare plină de umor, Dan Tudor având grijă să găsească limbajul adecvat celor mici.  Scenariul său  urmărește mai multe planuri. Pe de o parte, aflăm întâmplări amuzante și pline de exagerări (călătoria pe lună pe un vrej de fasole, balonul făcut din pungi reciclabile și transformat în sanie, naufragiul din Oceanul Înghețat de nord, etc), pe de altă parte, descoperim un baron cât se poate de uman, cu slăbiciunile lui, cu vulnerabilitățile lui, cu imaginația lui debordantă, cu îndoielile sale. Este. însă un personaj plin de farmec, volubil. “Eu sunt Baronul Münchhausen/Cel mai mare vânător/Și-am colindat după vânat/Din Nord la Ecuator/Cu pinguinii am înnotat/Un pește m-a-nghițit!/ În Nil am prins un crocodil/ Și l-am domesticit/ Sute de tigri, mii de lei/ De frică s-au ascuns/ Când am strigat doar după ei/ S-au dus urgent la tuns/Și leii toți păreau căței/iar tigrii pisoiași… Nicicând eu n-am mințit.”

Multă muzică, ritmată, ușor de fredonat, șlăgăroasă care creează o atmosferă agreabilă, un text coerent și cu replici pline de umor, dar și de miez. Poate că, uneori, o minciună cât de mică, nevinovată, ne poate scoate din situații neplăcute și (vă asigur!) că nu ne va crește nasul.

Conceptul scenografic și păpușile îi aparțin lui Mihai Pastramagiu, aflat la o nouă colaborare cu Teatrul Țăndărică (după Muzicanții din Bremen). Inspirată “haita” de lupi, nu foarte fioroasă (împreună alcătuiesc un grup musical), fiecare dintre ei având  detalii de fizionomie sau de costum și accesorii elaborate.  O mențiune pentru  Hangiu: de tot hazul, momentele când îi ies ochii din orbite). O secvență plină de umor, pe înțelesul adulților mai degrabă, este parodia cu “cerbul de aur” care îngână celebra melodie Copacul a lui Aurelian Andreescu. În spectacol avem mai multe tipuri de păpuși: de mari dimensiuni (lupii, Cerbul, Iepurele, Balena, Hangiul), mici dimensiuni (Albinuța, Baronul și servitorul său), siluete, toate mânuite cu pricepere, actori îmbrăcați în costume (Ursul și Ursoaica lui, Calul Nărăvaș).

Baronul este interpretat, când plin de vervă, când mucalit, de Ioan Brancu, secondat în minciuni de Josef, servitorul credincios, jucat de Gabriel Apostol. Ceilalți actori  joacă mai multe personaje, mânuiesc, cântă, dansează. De pildă, Mihai Dumitrescu- un hangiu bine conturat, dar și un șef de haită, George Simian, Alina Teianu- Cocioran- un travesti parodiat.

 Dan Tudor, actor, regizor, mai nou, manager al  Teatrului din Pitești, semnează un spectacol alert, vesel, muzical, care, cu siguranță, va fi un succes de casă și care completează repertoriul teatrului cu un titlu nu foarte des montat, dar necesar.

 

Teatrul de animație Țăndărică, București- Münchhausen, baronul poznaș. Regia și adaptarea: Dan Tudor. Scenografia: Mihai Pastramagiu. Muzica originală: Dan Tudor. Orchestrația muzicală: Vlad Crețu. Distribuția: Ioan Brancu, Gabriel Apostol, Mihai Dumitrescu, Alina Teianu-Cocioran, Mona Toncu, Geroge Simian, Ștefan Craiu. Data premierei: 24 noiembrie