marți, 26 august 2025

Leul de la Țăndărică

 Breaking news: un leu a scăpat din jungla africană și a ajuns la… Teatrul Țăndărică. Fiind mic nu e tare fioros și e pus pe șotii.

Cred că nu există copil care să nu fi auzit/ văzut povestea Regelui Leu. În 1994, studiourile Walt Disney au dat lovitura cu povestea puiului de leu, Simba, care  pleacă după moartea tatălui său prin lume și trece prin tot felul de încercări până se decide să se întoarcă acasă și să-și revendice regatul. Filmul, cu încasări de multe sute de milioane de dolari (printre cele mai mari din istoria cinematografului), cu două premii Oscar (unul pentru coloana sonoră), un Golden Globe (și multe altele), cu o muzică lui Elton John, a devenit un clasic. Între timp, a mai apărut o versiune în 2019 și un  muzical de mare succes.

Teatrul Țăndărică a inclus în repertoriul său Regele Leu, într-o versiune semnată regizoral de Andrei și Andreea Grosu, “debutanți” în teatrul de animație. Două lucruri mi-au reținut atenția. Primul este legat de scenariu. Sabrina Iașchevici și Ionuț Vișan au scris un text coerent, plin de umor, pe înțelesul celor mici, fără atât de uzitatele aluzii contemporane pentru părinți sau bunici. Povestea curge lin, vorbindu-ne despre curaj, responsabilitate, cursul firesc al vieții, despre cum trebuie să înfruntăm trecutul, despre importanța familiei, despre prietenie, despre iertare, dar și despre răzbunare. Mesajul principal ar fi acela că fiecare dintre noi avem un loc bine definit pe lume, că ne naștem cu un scop, că orice obstacol apărut în cale poate fi depășit dacă avem curaj. Personajele sunt cele cunoscute: Simba, puiul de leu, aflat în plin proces de maturizare și care “abia așteaptă să fie rege”; Mufasa, tatăl său, prototipul liderului înțelept; Scar, unchiul asasin, avid de putere; Nala, prietena din copilărie a lui Simba, viitoare lui soție; Timon și Pumbaa, un măgar și un porcușor, prieteni de nădejde pe drumul exilului; Rafiki, o maimuță, un fel de sfetnic al lui Simba. Toți sunt protagoniștii unei povești pline de emoție, de simplitate.

Al doilea fapt de remarcat este că spectacolul are în prim plan păpușa, indiferent de felul de mânuire, nefiind folosită doar ca accesoriu sau pretext. Un decor simplu, dar funcțional (practicabile care servesc ca masa de mânuire și sugerează savana africană, drumul pe care îl parcurge Simba, etc.), conceput de Vladimir Turturică, păpuși (construcție Daniel Tonu) de diverse dimensiuni, combinație de marionetă cu fire scurte și gabit, expresive. Se cântă (nu în exces!), Mihai Dobre compunând linii melodice cantabile, cu momente ce se rețin.  Întreaga distribuție (Mona Toncu, Cristina Țane, Simina Constantin, Ioana Chelaru-Popovici, Mihai Dumitrescu, Florin Mititelu- cu o mențiune specială pentru interpretarea celor  două personaje, George Simian) este un tot unitar, fiecare dintre interpreți mânuind, dansând, cântând, jucând cu vădită bucurie.



Regele Leu, pus în scenă de Andrei și Andreea Grosu, este o opțiune repertorială de succes, are o viziune regizorală coerentă, cu un text cursiv și care respectă particularitățile teatrului de animație.

Teatrul de animație Țăndărică- Regele Leu. Regia: Andrei și Andreea Grosu. Dramatizare: Sabrina Iașchevici și Ionuț Vișan. Scenografie: Vladimir Turturică. Construcție păpuși: Daniel Tonu. Muzică originală: Mihai Dobre. Distribuție: Mona Toncu, Cristina Țane, Simina Constantin, Ioana Chelaru-Popovici, Mihai Dumitrescu, Florin Mititelu, George Simi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu