Breaking news: un leu a scăpat din jungla africană și a ajuns la… Teatrul Țăndărică. Fiind mic nu e tare fioros și e pus pe șotii.
Cred
că nu există copil care să nu fi auzit/ văzut povestea Regelui
Leu. În 1994, studiourile Walt Disney au dat lovitura cu
povestea puiului de leu, Simba, care pleacă
după moartea tatălui său prin lume și trece prin tot felul de încercări până se
decide să se întoarcă acasă și să-și revendice regatul. Filmul, cu încasări de
multe sute de milioane de dolari (printre cele mai mari din istoria cinematografului),
cu două premii Oscar (unul pentru coloana sonoră), un Golden Globe (și multe
altele), cu o muzică lui Elton John, a devenit un clasic. Între timp, a mai
apărut o versiune în 2019 și un muzical
de mare succes.
Teatrul
Țăndărică a inclus în repertoriul său Regele Leu,
într-o versiune semnată regizoral de Andrei și Andreea Grosu, “debutanți”
în teatrul de animație. Două lucruri mi-au reținut atenția. Primul este legat
de scenariu. Sabrina Iașchevici și Ionuț Vișan au scris un text coerent, plin
de umor, pe înțelesul celor mici, fără atât de uzitatele aluzii contemporane
pentru părinți sau bunici. Povestea curge lin, vorbindu-ne despre curaj,
responsabilitate, cursul firesc al vieții, despre cum trebuie să înfruntăm
trecutul, despre importanța familiei, despre prietenie, despre iertare, dar și
despre răzbunare. Mesajul principal ar fi acela că fiecare dintre noi avem un
loc bine definit pe lume, că ne naștem cu un scop, că orice obstacol apărut în
cale poate fi depășit dacă avem curaj. Personajele sunt cele cunoscute: Simba,
puiul de leu, aflat în plin proces de maturizare și care “abia așteaptă să fie
rege”; Mufasa, tatăl său, prototipul liderului înțelept; Scar, unchiul asasin,
avid de putere; Nala, prietena din copilărie a lui Simba, viitoare lui soție;
Timon și Pumbaa, un măgar și un porcușor, prieteni de nădejde pe drumul
exilului; Rafiki, o maimuță, un fel de sfetnic al lui Simba. Toți sunt protagoniștii
unei povești pline de emoție, de simplitate.
Al
doilea fapt de remarcat este că spectacolul are în prim plan păpușa, indiferent
de felul de mânuire, nefiind folosită doar ca accesoriu sau pretext. Un decor
simplu, dar funcțional (practicabile care servesc ca masa de mânuire și sugerează
savana africană, drumul pe care îl parcurge Simba, etc.), conceput de Vladimir
Turturică, păpuși (construcție Daniel Tonu) de diverse dimensiuni, combinație
de marionetă cu fire scurte și gabit, expresive. Se cântă (nu în exces!), Mihai
Dobre compunând linii melodice cantabile, cu momente ce se rețin. Întreaga distribuție (Mona Toncu, Cristina
Țane, Simina Constantin, Ioana Chelaru-Popovici, Mihai Dumitrescu, Florin
Mititelu- cu o mențiune specială pentru interpretarea celor două personaje, George Simian) este un tot
unitar, fiecare dintre interpreți mânuind, dansând, cântând, jucând cu vădită
bucurie.
Regele
Leu, pus în scenă de Andrei și Andreea Grosu, este o
opțiune repertorială de succes, are o viziune regizorală coerentă, cu un text
cursiv și care respectă particularitățile teatrului de animație.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu