Despre Miruna și Radu Boruzescu nu se poate vorbi separat. Chiar dacă viața i-a despărțit, istoria îi va considera unul dintre cele mai interesante, cunoscute și longevive cupluri de scenografi români. Au lucrat în tandem decoruri (Radu) și costume (Miruna) la un număr mare de spectacole de teatru, operă, filme, atât în Romania, cât și în străinătate (în special în Franța, unde s-au stabilit după 1973, dar și în alte țări din Europa, SUA, Australia). Lista regizorilor de teatru și film cu care au colaborat este lungă, printre ei aflându-se: Liviu Ciulei, Lucian Pintilie, David Esrig, Andrei Șerban, Radu Penciulescu, Iulian Mihu, Dan Pița, Mircea Veroiu, Sergiu Nicolaescu, etc. Departamentul de cercetare al UNATC a avut inițiativa de a realiza o monografie artistică dedicată celor doi, având ca principal țel recuperarea și valorificarea creației artistice a soților Boruzescu. Rezultatul? Albumul: Mirabor. Radu și Miruna Boruzescu-o monografie artistică, concepută de Radu Boruzescu, Iulia Gherghescu, Anca Ioniță.
Punctul de pornire a fost bogata arhivă personală a lui
Radu Boruzescu care a strâns mărturii a peste 5 decenii de activitate și care,
cu generozitatea
unui
mare artist a pus-o la dispoziția cercetătorilor UNATC. O muncă migăloasă care a presupus și găsirea
altor surse de informare, pe lângă cele oferite (fotografii, schițe de décor și
costume, machete, cronici), cum ar fi: interviuri, articole, materiale video,
etc. Au urmat ore și ore, zile și săptămâni de organizare, aranjare,
clasificare a materialelor, de noi interviuri cu colaboratori ai soților
Boruzescu. Astfel, a apărut una dintre cele mai ample și bogate, documentate
monografii dedicată unor creatori români.
Albumul
“include imagini spectaculoase din
arhive personale, din ateliere și din spectacolele lor cult, fragmente din
interviuri cu colaboratori și prieteni ai cuplului Boruzescu (celebrul regizor
Robert Carsen, Helmut Stürmer, Alison Walker sau Sue Lecash), texte personale
semnate de Radu B. despre procesul creativ, despre gânduri, renunțări, relații
profesionale, descoperiri, influențe artistice, curaj, revolte și reziliență,
evoluție, despre școală și provocările vieții – tot ce definește cu adevărat
scenografia, dincolo de ce vedem pe scenă. Toate acestea sunt puse în
valoare de un design grafic realizat de Dan Hayon, artist vizual și fotograf
remarcabil, dar și prieten apropiat al cuplului Boruzescu încă din perioada
studenției.”. ne anunță Iulia Gherghescu.
Cartea
este structurată în două capitole mari. Primul capitol, intitulat “Începuturi”, este o confesiune, un remember semnat de însuși Radu Boruzescu. “Am să încerc să scormonesc
începuturile noastre”. Trei au fost evenimentele care l-au determinat pe
viitorul scenograf să se îndrepte spre
teatru: redeschiderea Teatrului Dramatic din Galați, venirea echipei care filma
Valurile Dunării și care a readus la
viață orașul și pregătirea pentru admiterea la Arte Plastice cu pictoriță Dorothea (Lola) Schmierer Roth.
Apoi, vorbește despre anii de școală, despre întâlnirea și căsătoria cu Miruna,
despre începuturile lor artistice, despre filmele făcute( figurație sau roluri
principale). Deschid o paranteză personală. Oare, își poate imagina cineva un
alt Felix decât cel interpretat de Radu Boruzescu? Doi ochi mari albaștri ca
seninul cerului, o față angelică, mișcări ce dovedeau o mare timiditate. “Am primit rolul, deși nu aveam nicio veleitate de actor.
Probabil că regizorului i s-a părut că neîndemânarea și lipsa noțiunilor de
actorie sunt foarte potrivite pentru caracterul personajului meu”. Este trecută
în revistă mare parte din viața profesională și personală, sunt amintite
spectacole, filme, enumerați regizorii, profesorii de la Academia de artă care
le-au marcat cariera celor doi.
Capitolul al doilea se deschide cu un eseu semnat de
Iulia Gherghescu despre stilul și estetica cuplului Boruzescu. “Pentru acești
artiști, scenografia nu se rezumă la o simplă activitate profesională, ci este
o trăire profundă și o experiență personal în sine”. Sunt amintite spectacole
antologice din Romania sau de pe mapamond, este definit stilul celor doi, în
zona experimentelor cu diferite materiale și tehnici noi de realizare a
decorurilor și costumelor, “tratarea suprafețelor și materialelor, realizarea
de colaje și texturi; în zona inovațiilor scenice ( utilizarea mecanismlor
scenice, decoruri gonflabile, efecte optice și video proiecții, măști,
accesorii) sau în zona elementelor recurente (structuri de tip caruselul, de
tip tribună, oglinzi și ecrane) care au fost reinterpretate și reconstruite
după nevoile spectacolului”
Anca Ioniță
continuă cu un articol despre „Mecanismul ca mizanscenă”, făcând referire la relația regizor -scenograf, unde începe
misiunea unuia și unde se termină. “Soluțiile scenografice propuse de Boruzescu pornesc întotdeauna de la o
viziune cu potențial de a se materializa fizic într-un dispozitiv scenic, cum
îl numește scenograful, n jurul căruia se articuleaza întreaga realitate a
piesei”. Soluțiile pot fi visate, dar trebuie și realizate. Tot, Anca Ioniță scrie despre „Filmul și video ca expresie scenică”, oferind o amplă panoramă a creației
soților Boruzescu, prin încercarea lor de a crea lumi ireale, materializate
scenic. “Sisteme optice
inventate de Radu Boruzescu pentru scenă combinau tehnici de proiecție cu cele
mai noi materiale de pe piață, la acel
moment. Din perspectiva istorică a
scenografiei, spectacolele la care au lucrat în perioada 1970-1990 “sunt considerate
azi puncte de referință în utilizarea proiecților de film și video în spațiul
spectacular”.
Amplul capitol dedicat soluțiilor scenografice
continuă cu o analiză făcută de Iulia Gherghescu despre “Materiale noi și
invenția scenografică”, punând accent pe realizările experimentale, pe potențialul
expresiv al unor materiale noi, pe folosirea unor suprafețe transparente.
Aceiași autoare scrie “Despre costum” în creaația Mirunei Boruzescu. Aceasta
avea o anumită filozofie a însemnătății costumului în economia unui spectacol,
a înțeles perfect relația intima dintre actor și costum. “Unul dintre semnele
distinctive ale stilului său este angajamentul față de autenticitatea
personajului și imersiunea actorului”. Ea nu făcea costume “corect “, ci
intervenea, interpreta, transforma.”Radu și Miruna Boruzescu au reușit să creeze
pe scenă compoziții scenografice vii, animate de o expresivitate bogată, ce se
contopesc într-un echilibru armonios.” Se continuă cu o prezentare a costumelor
de teatru, film, operă, toate cu
descrieri amanunțite.
“Revizitări, reinterpretări și reutilizarea
materialelor în décor și costum”, capitol scris de Iulia Gherghescu, prezintă o
serie de spectacole de operă și circ, una dintre “obsesiile” lui Radu
Boruzescu. Articolul despre “Spectacole-site specific” (Anca Ioniță) abordează
problema folosirii de către Radu Boruzescu a unor spații neconvenționale (décor
natural, sate, castele, ruine,etc), a legăturii dintre muzică și spațiul
spectacular.
Capitolul de final este scris de Radu Boruzescu și
poartă titlul “Dincolo de scenă”.
Este vorba despre altfel de”spectacole”(prezentări
de modă, proiecte Disney).
Materialul ilustrativ, desenele, schițele,
fotografiile de arhivă însoțesc textele, fiind mărturii ale unei vieți
profesionale și personale de excepție, al unui trai comun început pe băncile facultății
și terminat după peste 50 de ani. Albumul este o mare reușită, rezultatul unei
munci titanice de echipă, un omagiu adus artei, a evocării unor oameni
dedicați, dar și al unei povești de iubire care a învins timpul.
Mirabor. Miruna și Rdu Boruzescu. O monografie artistică de Radu Boruzescu, Iulia Gherghescu, Anca Ioniță. București, UN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu