iubire cu iz asiatic

 

Spectacolul regizat de Cristi Juncu  la Teatrul “Toma Caragiu”, Secția de animație Imaginario, are la bază un text scris de Asaya Fujita (1934), scriitor, dramaturg, impresar, muzician japonez. Acesta este, de asemenea, este membru de onoare ASSITEJ (Asociația internațională pentru teatru de copii), defășurând o intensă activitate în vederea promovării teatrului pentru tineret în țara sa.

Bekkanko, tradus de regizorul Vlad Massaci (care l-a montat în 2017 la Teatrul Ion Creangă), este adaptarea unei legende japoneze în care se vorbește despre identitate, apartenență, explorarea relațiilor interumane, izolarea celor care au o meteahnă, acceptare, spirit de sacrificiu, despre puterea iubirii. O poveste aparent simplă, dar cu multe înțelesuri. Într-o lume populată de oameni, dar și de creaturi fantastice, pe vârful Fluierașul sălășluiește o ființă ciudată, un drăcușor, pe nume Bekkanko (interpretat de Ion Radu Burlan, cu accente comice, cu o voce bine dozată în părțile cântate). Este un drac atipic, caraghios, neîndemânatic, temător, sensibil, fără putere de a speria pe cineva, care are grijă de cimitirul satului de la poalele muntelui. Aici, o cunoaște pe Yuki (Lăcrămioara Bradoschi, are sensibilitate, duioșie în glas), o tânără oarbă, orfană de mama, crescută de tatăl ei, pădurar și de care se îndrăgostește. Povestea lor de iubire este tristă, eroul nostru fiind omorît de pădurar, nu înainte de a-I găsi leacul mirculos care să îi redea vederea lui Yukki. Fata este prototipul purității, inocenței, fiind  pusă la încercare de provocări care îi testează limitele și determinarea. Din timidă și nesigură, Yuki devine pe parcurs o persoană curajoasă, care își asumă faptele și pe care iubirea o schimbă, Bekkanko suferă și el o serie de transformări, încercând să-și caute propria identitate.

Regizorul Cristi Juncu mărturisea într-un interviu că prin “spectacolele mele spun o poveste care mie mi-a spus ceva la un moment dat”. De la acestă idee până la montarea unui spectacol pentru copii nu a fost decât un pas. Nu este un spectacol cu păpuși și este gândit ca un spectcol plin de poezie și de culoare, de emoție. Traducerea lui Vald Massaci “jonglează” cu jocuri de cuvinte și expresii în care dracul este “exploatat”, făcând deliciul publicului prin doza de umor pe care o degajă. “În multe cuvinte se ascunde cuvântul dracul/În adâncul pădurii crește ciuperca dracului/În seiful bancar crește ochiul dracului/”, etc.

Spectacolul este deschis de un cor format din patru actori (Visarion Udatu, Ioana Roșu, Nelu Neagoe, Maria Miruna Lazăr),  care după port și accesorii aduc cu celebrul Charlot, dar cu fața vopsită în alb, precum clovnii. Corul comentează, completează acțiunea, o detensionează atunci când e cazul, cu mult umor, intervin în acțiune. Distribuția este completată de Paul Nicolae (tatăl lui Yuki) și de Ioana Farcaș (Baba muntelui). Decorul conceput de Mihai Pastramagiu este simplu, sugerat, costumele sunt într-o cromatică de roșu și negru. Muzica este live, interpretată la pian de Cristian Florea și se constituie din reorchestrarea unor piese celebre, ușor de recunoscut.  Deși finalul poveștii din Țara Soarelui Răsare este trist și cum nimeni nu a văzut drac mort, la Ploiești finalul “e colosal, genial, occidental și bestial”.

Teatrul Toma Caragiu, secția de animație Imaginario, Ploiești- Bekkanko de Asaya Fujita. Traducere: Vlad Massaci. Regia: Cristi Juncu. Scenografia: Mihai Pastramagiu. Distribuția: Ion Radu Burlan, Lăcrămioara Bradoschi/Pamela Iobaji, Paul Niculae, Ioana Farcaș, Visarion Udatu, Ioana Roșu, Nelu Neagoe/Ștefan Iancu, Maria Miruna Lazăr. La pian: Cristian Florea. Data premierei: 17 ianuarie 2025.