Bunraku la Ploiesti

Ultima premieră a Teatrului pentru copii “Ciufulici” din Ploiești, Dragonul reprezintă debutul regizoral pe o scenă profesionistă al Lilianei Gavrilescu. Actriță a Teatrului de animație Țăndărică, cadru didactic la UNATC la secția “Arta mânuitorului de păpuși și marionete”, ’’voce ’’ de radio și în filme de desene animate, Liliana Gavrilescu a mai ‘’exersat’’ regia la diversele examene din facultate, ultimul dintre ele Ușa, prezentat în cadrul Festivalului international al teatrelor de animație ‘’Bucurii pentru copii. Spectacole de colecție’’ din 2013 a fost extrem de apreciat de juriu și critica de specialitate. Liliana Gavrilescu dovedește cu fiecare apariție, fie în calitate de actriță, fie în cea de profesor și, mai nou în cea de regizor o pasiune infinită pentru ce face, o grijă pentru detaliu, o îndemânare în a ‘’citi’’ și ‘’decupa’’ poveștile pe care vrea să ni le împărtășească.

Dragonul este o “prelungire” a unui examen mai vechi, dar analiza este mai profundă, mai elaborată, mult îmbogățită. Este un spectacol tip Bunraku, măștile și păpușile teatrului tradițional japonez fiind sursa de inspirație.

Pentru a înțelege mai bine semnificațiile spectacolului am să încerc pe scurt, să sintetizez ‘’ce înseamnă Bunraku’’, o formă de teatru de animație ce a apărut în 1864 la Osaka. Păpușile au dimensiuni între 1.30m -1.50m,  sunt mânuite de mai mulți păpușari. De obicei, un păpușar principal, numit omozukai, mânuiește mâna dreaptă și capul, al doilea, hidarizukai, mânuiește mâna stângă și un al treilea, ashizukai, picioarele. Alături de păpușari, în spectacolele tradiționale apare un povestitor care recită textele, tayu, acompaniat de un corp de instrumentiști care cântă la shamisen, un intrument tradițional japonez.

În spectacolul Dragonul, Liliana Gavrilescu s-a dovedit o bună cunoscătoare a tehnicii Bunraku, păstrând o mare parte din ‘’schema’’ tradițională. Povestea este una care are ca mesaje esențiale o serie de valori ale umanității: iubirea, loialitatea, onoarea, care trebuie să ne însoțească în orice vremuri, fiind eterne. Trama   este data de vrăjitorul Karura care prin puterea magiei negre, invidios pe armonia din familia luptătorului Tahiro, decide să se răzbune. Îl răpește pe Aki, fiul lui Tahiro și-l trnsformă în dragon, iar lui Komiko, soția lui, îi ia frumusețea. Pentru a-i salva pe cei doi, Tahiro pornește într-o călătorie inițiatică spre Lumea de dincolo, ajutat de maestrul Tengu. Pe drumul lung pe care îl are de străbătut, primește o sabie fermecată cu care îi învinge pe demonii ce-l țineau prizonier pe fiul său și, astfel, rupe vraja: Aki redevine băițelul vesel și jucăuș, iar Komiko, femeia frumoasă și atât de invidiată altădată.

Trebuie remarcată,în primul rând,  eleganța și delicatețea punerii în scenă. Un decor minimalist, dar interesant, ce mi-a amintit de lucrul cu traforajul din copilărie, de dantelăria din lemn pe care o făceam la școală. Păpușile, care și ele se datorează lui Mihai Androne,sunt expresive, colorate, încadrându-se schemei tradiționale. Cel mai important atu al spectacolului este calitatea mânuirii. Nu este deloc ușor să dai viață unor păpuși de tip Bunraku.  Ai nevoie de talent, îndemânare, concentrare, coordonare. Liliana Gavrilescu este ea însăși o mânuitoare de excepție și se vede, se simte că a lucrat la amănunt, la nuanță cu actorii. Păpușile au atitudine, au gingașie, se mișcă asemenea nouă. Azi, când, în multe spectacole de animație, păpușa/marioneta este un simplu accesoriu, ce traversează scenă sau este un pretext, ‘’lecția’’ de mânuire de la Ploiești nu poate decât să ne impresioneze și să ne bucure. Poate fi o pledoarie pentru cei care cred că modernitatea, folosirea ‘’cuceririlor’’ tehnice înseamnă renunțarea sau simplificarea până la dispariție a tradiției sau specificității teatrului de păpuși  Aici trebuie amintiți toți cei opt actori care fac ca personajele grele, complicate să aibă ‘’suflet’’: Mihaela Rus, Georgiana Dinescu, Daniela Ruxandra Mihai, Ana-Maria Orbean, Lizica Sterea, Alina Medoia, Lucian Orbean, Nelu Neagoe, Paul Niculae.

Spectacolul are câteva momente bine realizate din punct de vedere al imaginii cum ar fi: scenele de luptă, dansul cu steaguri (specific în teatrul japonez și chinezesc), apariția dragonului mare mânuit de toți cei opt actori care execută un ‘’balet’’ dificil, spectaculos și bine mânuit. Ce mi s-a părut din alt spectacol este animația digitală, mai ales apariția dragonului, care rupe tabloul filigranat al montării. Dacă se rămânea la nivelul ‘’umbrelor’’, folosite la început, era mult mai bine. De asemenea, și apariția demonilor e tratată în aceiași ‘’cheie’’. Muzica semnată de Marin Fagu se încadrează în atmosferă.

Dragonul este un examen pentru trupa teatrului pentru copii din Ploiești, dar și o lecție de mânuire, o pledoarie pentru păstrarea tradiției, o încercare de a-l familiariza pe copilul de azi cu o formă veche de artă, de a-i insufla niște pecepte morale etern valabile.

Teatrul pentru copii Ciufulici- Dragonul. Scenariul și regia: Liliana Gavrilescu. Scenografia:Mihai Androne.Compoziție și ilustrație muzcală: Marin Fagu. Animație digitală și efecte speciale: Lucian Băbeanu. Cu: Mihaela Rus, Georgiana Dinescu, Daniela Ruxandra Mihai, Ana-Maria Orbean, Lizica Sterea, Alina Medoia, Lucian Orbean, Nelu Neagoe, Paul Niculae. Data premierei: 22 ianuarie 2014