O nouă provocare

Auzisem despre Teatrul Vienez de copii dar nu știam prea multe. Un anunț pe facebook despre un spectacol care se juca în sala Rapsodia mi-a stârnit curiozitatea.  Teatrul Vienez pentru copii- Copiii joacă teatru a fost înființat în 2009 în România de către doamna Sylvia Rotter, fosta directoare a Teatrului Vienez de Copii și are ca obiectiv dezvoltarea abilităților de comunicare, gestionării emoțiilor, a spiritului de echipă ale copiilor cu vârste cuprinse între 7 și 18 ani. Este o inițiativă privată, în parteneriat cu Das Wiener Kindertheater din Austria, asociația Teatrul Vienez de Copii – “Copiii Joacă Teatru” desfășoară proiectul “Copiii pe scenă”, cu scopul de a atrage copiii și tinerii spre teatru, ca modalitate educațională și recreativă de petrecere a timpului liber. Ei sunt aleși în cadrul unor ateliere de selecție unde se fac jocuri de energizare, respirație, mișcare, ritm, atenție, improvizație, dicție, de memorie, cântece și lucru pe text. Cel mai important factor pentru selecție este plăcerea de a participa și implicarea reală în jocurile propuse de actorii coordonatori: Petre Voicu, Andreea Grindean, Simona Grumezea, Andrei Bratu, Ruxandra Coman, etc. Teatrul Vienez de Copii desfășoară un curs de dezvoltare personală prin intermediul teatrului, nu un curs de formare a copiilor-actori, ceea ce mi se pare o idee foarte bună pentru viitorul și evoluția lor. Ei mai învață să descifreze textele clasice, să le înțeleagă, li se deschide și cultivă gustul pentru lectură. Teatrul Vienez de Copii este implicat în numeroase proiecte, între care cel mai important este Iniţiativa Educaţională Naţională, prima iniţiativă public-privată din România în vederea introducerii teatrului în şcoli şi licee. De asemenea, acest proiect a fost implementat și în alte orașe din țară (Oradea, Cluj Napoca). Dintre producțiile jucate de la înființare menționăm: William Shakespeare – Visul unei nopți de vară, Ferdinand Raimund – Țăranul milionar, Jean Anouilh – Balul hoților, Johann Nestroy – Școlarii neastâmpărați,Willliam Shakespeare – A 12-a noapte, Eugen Labiche – Pușculița, Ferdinand Raimund – Risipitorul,Carlo Goldoni – Gâlcevile din Chioggia, Molière – Bolnavul închipuit. Parcurgând acestă listă ne dăm seama că e vorba de texte serioase, grele  pentru tinerii actori și că nu este doar o simplă joacă de orgolii.

Spectacolul ultim pus la Teatrul Vienez pentru Copii este o nouă provocare: Gaițele de Alexandru Kirițescu cu „veteranii” trupei, adică tineri și adulți cu vârste cuprinse între 17 și 25 de ani, cei mai mulți nefiind actori sau studenți la actorie. O satiră socială, cum însuși autorul ei o numea,“în care m- am străduit, cu adevăr și mânie, să demasc lumea putredă ce mi se dezvaluise în toată hâda ei goliciune”. “Cuibul de viespi” din casa Anetei Duduleanu preocupat de bârfe, zvonuri și înmormântări invită la o reflecție asupra zilelor de azi, când suntem fascinați de datul în spectacol. Atmosfera lugubră este completată de permaneta plăcere de a face scandal din orice, indiferența față de suferința Margaretei sau a lui Mircea Aldea, respins și ținut ca într-o închisoare.  Amara comedie a lui Kirițescu, binecunoscută publicului, cu replici ce au intrat în limbajul colocvial și care a cunoscut nenumărate variante este pentru tinerii de la Teatrul Vienez de Copii o încercare temerară, chiar dacă au jucat Goldoni, Shakespeare sau Molière. Unii dintre ei au parte de roluri solide de compoziție care le solicită din plin creativitatea, puterea de concentrare, alții  de travestiuri (ideea nu e nouă, dar atrage după sine hohote de râs). Sigur că sunt destule “opinteli” în interpretare, că sunt replici care sună plat, că unii actori se simt stânjeniți sau copleșiți de rol, dar am remarcat cel puțin trei actori care mi-au plăcut: Ilinca Ungureanu în Aneta Duduleanu care a jucat cu destulă dezinvoltură și nuanțat, Cosmin Teodorescu în Zoia, un travesti alcătuit cu grijă și Andrei Costinescu în hazosul rol al lui Fräulein. Restul distribuției: Silvia Dinu, Tudor Cosîmbescu, Julia Szabo, Alexandra Novac, Iara Van Kline (semnatara regiei și a graficii), Călin Deneș (care a conceput alături de Ilinca Ungureanu și decorul), Alexandru Madaraș, Andrei Andrieș întregesc „tabloul de familie”, fiecare după puterile lui. A mai fost un personaj ce nu apare nici în text, nici în alte montări, care nu a ascultat de indicații de regie, ci și-a făcut de cap de unul singur: curentul. Nu cel electric! Fără puteri supranaturale sau mașinării complicate, el a mișcat într-un ritm destul de alert, tablourile agațate în fundal, într-un dans-balans permanent.