Carmen Bogdan: „Aș face actorul păpușar nemuritor”.

Carmen este ca argintul viu, de un umor și bună dispoziție molipsitoare. Angajată la începutul anilor 70 la Teatrul de păpuși din Ploiești, a jucat roluri multe și diverse, a obținut premii la diverse competiții interne, a participat la turnee în multe colțuri ale lumii și face parte din acea generație de păpușari dăruiți trup și suflet meseriei și publicului. Pentru ei păpușăria se face cu sânge, cu trudă, cu migală, cu multă, multă muncă, cu răbdare, cu renunțări. La titluri de spectacole menționate de ea în interviu aș mai adăuga:rolulitular din Pinocchio, pentru care a primit un premiu de mânuire la Festivalul Gulliver de la Galați (2009), Baba din Fata babei și fata Moșului, Mama din Lampa lui Alladin,Piticul din Sinbad marinarul,etc.

Raluca Tulbure: Pentru început ți-aș propune să ne referim la copilăria ta. Ca să înțelegem de unde a răsărit artistul păpușar Carmen Bogdan?

Carmen Bogdan: Totul a început din timpul școlii, atunci când m-am înscris la Cercul de Artă Dramatică al Palatului Copiilor din Ploiești (fostul Palat al Pionierilor). Profesorul care preda atunci, domnul Alexandru Pandele, mi-a remarcat vocea și mi-a spus că aș fi potrivită pentru teatrul de păpuși. Peste ani, m-am reîntâlnit cu domnul profesor Pandele și m-a întrebat ce am făcut cu vocea mea. Întâmplarea a fost ca la teatru în perioada aceea era un post disponibil. Am intrat în concurs sub îndrumarea domnului profesor și norocul mi-a  surâs.
R.T.: Cum te-ai caracteriza în câteva cuvinte?

C.B.: Un om cu puțin din toate.

R.T.: Tu ai ales teatrul sau el te-a ales pe tine?

C.B.: Pot spune că alegerea a venit din ambele direcții.

R.T.: În cazul în care ar exista o rețeta după care se plămădește un păpușar adevărat care ar fi după tine aceasta?

C.B.: Consider că seriozitatea și munca alături de talent sunt ingredientele cheie pentru un păpușar adevărat.

R.T.: Când afli că faci parte din distribuția unui spectacol, care este etapa care te solicită cel mai mult, care îți place cel mai mult?

C.B.: Solicitarea cea mai mare este munca efectivă cu păpușa, dar această muncă dă roade atunci când observ că am reușit să transmit păpușii ceea ce am dorit. Aceasta este și etapa care îmi dă cele mai mari satisfacții în meserie.

R.T.: Crezi că actorului păpușar îi trebuie calități în plus față de cele ale unui actor de dramatic?

C.B.: Rolul cel mai important al unui actor păpușar este acela de a da viață unei păpuși cu o forță aparte. Consider că acest lucru diferențiază un actor păpușar de un actor dramatic.

 R.T.: În cei 40 de ani de activitate pe aceiași scenă ai jucat multe roluri mari și mici. Dacă ai alege cu inima care ar fi titlurile care ți-au plăcut și ți-au dat satisfacții?

C.B.: Inima rece, Drum de stele, ambele  în regia lui Cristian Pepino, Peter Pan regizat de Cristian Mitescu, Pinocchio, Cai verzi pe pereti, Fantoma din Canterville, puse în scenă de Gabriel Apostol, Fata babei și fata moșului, în regia lui Daniel Stanciu și multe altele iubite de sufletul meu.

R.T.: Ți-ai dorit vreodată un rol anume? Ți s-a întâmplat să refuzi sau să nu-ți placă rolul atribuit?

C.B.: Nu am refuzat niciodată un rol. Toate rolurile le-am jucat cu plăcere.

R.T.: Ce importanță au premiile pentru tine?

C.B.: Consider că premiile sunt o recunoaștere a muncii și talentului fiecăruia dintre noi.

R.T.: Ce crezi că-i trebuie copilului de azi ca să-i placă un spectacol? Spectacole tradiționale cu păpuși și marionete sau cu actori la vedere, cu proiecții,3D?

C.B.: Copilul de astăzi  ar acepta orice, dar din punctul meu de vedere din fiecare teatru nu ar trebui să lipsească spectacolul tradițional.

R.T.: Care ar trebui să fie relația actor- regizor? Colaborare, supunere, cooperare, încredere?

C.B.: Cred că o relație sănătoasă și prosperă se bazează pe colaborare și încredere.

R.T.: Toți regretăm în viață sau în profesie  câte ceva, tu ai regrete?

C.B.: Nici unul. Iubesc enorm meseria de actor păpușar.

R.T.: Spune-mi trei lucruri care te fac fericită?

C.B.: Reușita unui spectacol, al unui rol și aplauzele.

R.T.: Pentru că mi-ai răspuns la întrebarea legată de relația actor-regizor acum, te-aș întreba ce fel de actriță ești în ecuația: actor- scenograf-constructor de păpuși?

C.B.: Sunt un actor maleabil, dar în același timp cu anumite pretenții.

R.T.: Ai avut idoli sau modele?

C.B.: Da, Gigi Nicolau, Marcela Fenato, Peter Janos. De foarte multe ori, am fost inspirată și de generația tânără.

R.T.: Pentru că spuneai că ai fost inspirată și de cei tineri, te-aș întreba atunci  care ar fi învățăturile tale către tinerii ce aleg meseria de păpușar?

C.B.: Munca și seriozitatea.

R.T.: Pentru o actriță este greu sau ușor să găsească drumul drept între viața profesională și cea personală?

C.B.: Înțelepciunea și dragostea au fost cele două elemente după care m-am ghidat în viață.

R.T.: Actorul trebuie să aibă talent, șansă sau și una și alta?

C.B.: În viață ca și în orice domeniu. ambele au un rol important.

R.T.: Există vreo întrebare pe care nu am pus-o și ai fi dorit să-mi oferi un răspuns?

C.B.: Nu.

R.T.: De obicei întrebarea de final este una pe care o pun actorilor păpușari, cei care prin natura meseriei pot face tot felul de scamatorii. Dacă ai avea o baghetă magică, ce ai face cu ea?

C.B.: Aș face actorul păpușar nemuritor.