Cea de a VI-a ediție a Festivalului Internațional de Teatru Idiș – TESFEST, (28-30 mai 2021), organizată de Teatrul Evreiesc de Stat, a avut o semnificație specială, “aceea de a continuă misiunea, de a celebra identitatea unică a limbii și culturii idiș. Reprezentanți ai culturii idiș din întreaga lume și-au unit eforturile și aspirațiile în a crea, împreună cu Teatrul Evreiesc de Stat, în speranța de a oferi publicului o călătorie imaginară de jur împrejurul lumii. Pentru pace, pentru înțelegere, pentru bucurie. Lechaim! Pentru viață!”, așa cum se specifică în comunicatul de presă.
Programul celor trei zile de festival a inclus spectacole de teatru și concerte ale teatrului gazdă, dar și ale unor trupe din Franța, Israel, SUA, Polonia, un spectacol la sală de Purim, două co-producții internaționale.
Voi încerca să conturez profilul acestei ediții a Festivalului Internațional de Teatru Idiș, în ordinea „intrării în scenă”. Spectacolul Teatrul din Casrilifca de Șalom Alehem avându-l ca interpret pe Rafael Goldwaser din Franța a fost o interesantă lectură ilustrată cu desene de epocă care lămureau povestea scrisă de Șalom Alehem (1859-1916), “părintele literaturii idiș”. Cu mult umor este descrisă călătoria lui Menahem Mendl, plecat în lume din Casrilifca, un târg mic, să facă afaceri. Pe unde trece Mendl face numai stricăciuni și în final, revine acasă, pentru că, nu-i așa: unde e mai bine decât acasă?
Teatrul Nephesh din Israel a prezentat spectacolul Ghimpl Netotul de Isaac Bashevis Singer. Este un one man show jucat de Dori Engel. O îmbinare a discursului scenic cu muzica klezmer, dar și cu o interpretare sensibilă, cu treceri subtile de la o stare la alta a lui Dori Engel. Povestea netotului care este manipulat de niște vecini cinici, obligat să se însoare cu cea mai urâtă fată din sat și să-i accepte copii făcuți cu altul, dar pe care o iartă și chiar plânge după ea când moare. O scenă aproape goală, cu câteva elemente de decor (o piatră de mormânt, o masă și câteva ustensile pentru patiserie), o muzică adecvată întregesc povestea.
Avi Hoffman, actor și activist cultural din SUA a “povestit” printr-un concert emoționat despre Dumnezeu și Holocaust, o pledoarie pentru identitate culturală și neuitare.
Teatrul Yiddishpiel din Israel a a oferit publicului spectacolul Vrăjitoarea de Avram Goldfaden, în regia lui Alexander Hausvater. Avram Goldfaden (1840- 1906), părintele teatrului evreiesc modern, actor, regizor, dramaturg, poet evreu de limbă idiș și ebraică, deși născut în Ucraina, este puternic legat de România pentru că a întemeiat la Iași primul teatru de limbă idiș din lume. Vrăjitoarea, în viziunea lui Hausvater, este un spectacol plin de culoare, musical, plin de bună dispoziție. Un decor (semnat de Moshik Yosephov) format din panouri-ecrane pe care se succed imagini video, actori cu partituri muzicale dificile, care dansează cu grație, costume atent concepute crează un cadru perfect pentru povestea de dragoste dintre doi tineri care luptă cu prejudecăți, cu lumea din jur (o mamă vitregă care vrea să scape de tânără, o vrăjitoare care dă o mână de ajutor). Distribuția formată preponderant din tineri ( Tal Avisar, Sapir Baumvel, Gil Weiss, Yisrael Traystman, Irma Stepanov, Dotan Amrami, Andrei Kashkar, Erez Regev, Miri Regendorfer, Yael Rochkind, Niv Shafi) a funcționat ca un tot unitar.
Spectacolul Poate chiar mai sus, o producție Mamelushen din SUA, este un omagiu adus victimelor Holocaustului. O coregrafie modernă, o muzică adecvată, lumini ce subliniază “starea” fiecărui tablou și niște dansatori care spun o poveste care începe și se sfârșește la fel. Șase femei intră în lagăr, la început, și, cu aceleași mișcări, la sfârșit, se dezbracă și pleacă...nu spre libertate, ci spre camerele de gazare.
Teatrul Evreiesc de Stat a prezentat un prim spectacol în a doua zi de festival, Orașul măcelului de Haim Nahman Bialik și realizat de Andrei Munteanu. Bialik (1873-1934) a fost un poet, eseist, prozator, publicist evreu, considerat de critica literară, poetul național al Israelului. Spectacolul este inspirat dintr-un poem Despre măcel,și în care se vorbește despre pogromul de la Chișinău. Declanșat după ce ziarul de limbă rusă „Bessarabeț” a relatat că în luna februarie a aceluiași an ar fi fost ucis un copil creștin la Dubăsari în cadrul unui ceremonial religios iudaic, acest progrom a tulburat opinia publică internațională, fiind considerat a fi „cel mai oribil masacru anti-evreiesc de până la Buchenwald și Auschwitz”. Fotografii document, o scenă goală având în mijloc un munte de valize și versurile care descriu groaza, spaima, lipsa de omenie a unora ce numai oamen i nu pot fi numiți. În final, vocile actorilor se amesecă, se întrepătrund pentru ca apoi să dispară. “Soarele a strălucit, salcâmul a înflorit, ucigașul a înjunghiat”, aceste versuri sintetizează dimensiunea unei felii din istoria unui popor încercat.
Concertul Soul to Soul al Teatrului Folksbiene din SUA a combinat într-un emoționant spectacol muzica spirituală, jazz, klezmer și populară. De multe ori, când ne e greu cântăm, când iubim cântăm, În acest concert- spectacol este vorba de tradiția muzicală, de legături între evrei și afro americani, despre opresiune, ură, lupta pentru dreptate, credință. Fiecare comunitate vine cu specificitatea ei, dar visurile de pace și de mai bine sunt comune. Soul to Soul exprimă nevoia de a fi unul lângă altul, indiferent de religie, credință sau vremuri. Lisa Fisherman, Magda Fisherman, Elmore James, Zalmen Mlotek, Tony Perry, Tatiana Wechsler s-au alăturat unor intrumentiști formidabili (Brian Glassman- bas, Zlamen Mlotek- pian, Zisl Slepovitch- clape, Matt Temkin- percuție) care fiecare de acasă de la el au transmis un mesaj plină de lumină și căldură, de solidaritate.
Particular pentru spectacolului Dibuk de S.Anski (1863-1920), co-producție americană, este că a fost realizat online, în timpul pandemiei. Dramaturg, etnograf, activist politic și cultural, S. Anski a scris piesa sa cea mai cunoscută, Dibuk sau Între cele două lumi, în 1914. Conform kabalei evreiești, un dibbuk este un spirit rău, malefic, care întră într-un corp viu pentru a-l poseda. În piesă, o tânără, Lea, este posedată de spiritul iubitului mort, iar povestea de dragoste începută pe pământ este desăvârșită în lumea de dincolo. Spectacolul din festival, regizat de Allen Lewis Rickman, este jucat de către actori acasă la ei, dar textul este interpretat, nu citit, montat și însoțit de muzică tradițională. Actorii pe care i-am văzut sunt dintre cei care au făcut parte și din altă co-producție cu TES: Rafael Goldwasser, Michael Wex, Shane Baker, Daniel Kahn, Amitei Toren, Yelena Shmulenson, Mike Burstyn și Allen Lewis Rickman.
Concertul Tango evreiesc a fost un colaj de cântece înregistrate din concerte și care au avut sonorități diferite (klezmer, tango, jazz), ritmate, orchestrate armonios și care îți dau o imagine a unei muzici deosebite, din păcate prea puțin cunoscută. Aaron Kula, pe care l-am ascultat în prima parte a concertului, este cântăreț, compozitor și dirijor și a adus un omagiu țării noastre interpretând un câtec intitulat : România, România.
Un alt concert a fost Yiddish Trotter, o co-producție TES cu Efim Chorny și Suzana Ghergus, un potpuriu de 8 cântece tradiționale, vesele sau triste pentru diverse ocazii, însoțit, din când în când, de imagini sugestive. Actorii au cântat alături de o formație instrumentală foate bună și au reușit să creeze o imagine completă, alături de celelalte concerte, a ceea ce înseamnă muzica evreiască.
Ultimul spectacol din festival a fost Proștii din Helem de Mikhail Gershenzon, din repertoriul TES, în regia lui Dan Tudor și scenografia Alinei Herescu. Mikhail Gershenzon (1869-1925) a fost profesor universitar, scriitor, fabulist și eseist rus. Helem este un oraș din Polonia, locuit din cele mai vechi timpuri de evrei. Un oraș, ca multe altele, plin de “înțelepți”, “deșteptați” după ce aici s-a răsturnat carul cu proști. Poveștile lor circulă din gură-n gură, din țară-n țară, diferite fiind doar numele personajelor. Comedia de la TES, realizată în 2013 este un spectacol colorat, plin de gaguri și în care coregrafia lui Florin Fieroiu joacă și ea un rol important. Distribuția cuprinde actori din generații diferite (Constantin Dinulescu, Leonie Waldman Eliad, Geni Brenda, Marius Călugărița, Nicolae Botezatu, Mihai Ciucă, Veaceslav Grosu, Viorel Manole, Mircea Drîmbăreanu, Darius Daradic), pe unii recunoscându-i și în celelalte spectacole online ale teatrului. Și, așa cum îi stă bine unei comedii, dar și unui festival, totu-i bine când se termină cu bine, încredințați că trebuie să privim cu optimism spre viitorul... nepandemic.
P.S.: Nu știu de ce organizatorii au fost așa de zgârciți în a oferi informații complete despre spectacolele din festival. Nici programul furnizat, nici pagina de facebook (care a dat imagini sau spectacolele integral, mai multe zile) nu ne-a pus la dispoziție distribuții sau realizatori (în afara regizorului), la spectacolele teatrului gazdă măcar. Doar telefonul a funcționat după terminarea evenimentului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu