Exercițiu

Textul spectacolului Jocul de-a adevărul este scris de Lia Bugnar cu vreo 15 ani în urmă și s-a jucat la Teatrul Metropolis. Acum, locația a rămas aceiași, dar formula de joc este un pic schimbată, spectacolul jucându-se în streaming, așa cum ne-a obișnuit Lia Bugnar și echipa ei, în ultimul an. Este o formulă convenabilă pentru organizatori din punct de vedere material, dar și al vizibilității. Spectacolul poate fi văzut din orice colț al lumii de către românii din diaspora, iubitori de teatru, numărul lor depășind de multe ori capacitatea normală a unei săli. Actorii joacă în timp real, lipsiți de reacțiile la cald și pot considera că este o  repetiție generală pentru când il vor juca cu public.

Lia Bugnar se joacă cu adevărul, cu minciuna, își „dezbracă” personajele, le pune în situații limită. „E, poate, unul dintre spectacolele mele cele mai dulci, (…) dar bineînțeles că am pus eu pe-acolo și niște buzunare cu dramă, că altfel ni se apleacă de la atâta dulce”. Și, așa este! Este un text simplu, ușor de digerat. O comedie romantică despre doi oameni, un bărbat și femeie, care nimeresc într-o cameră a surprizelor dintr-un parc de distracții printr-un tobogan, după ce și-au lăsat jumătățile la celălalt capăt.  Căutând să iasă de acolo, trebuie să se suporte, să se mărturisească, să-și dea jos măștile. Mă opresc aici din dezvăluiri. Textul este presărat cu umor, poate provoca emoție, deși unele replici sunt prea căutate. Lia Bugnar încerca să se apropie de teatrul fantastic, dar situația expusă pare un pic forțată. Scena este plină de forme geometrice (toboganul, sfera, piramida, turnul), fiecare având o funcție: într-una spui ce gândești, în alta te poți săruta, apoi, desfaci sfera și găsești șampanie, iar pe canapea mărturisești niște fapte teribile, nespuse nimănui, ca și cum ai fi la psiholog. Carameaua, mirosul de levănțică, brățara din lacrimi de pinguin sunt elemente simbolice care au rolul lor în poveste. Monologul mărturisitor al Sanei sună ușor fals, cel al lui Bebe este mai închegat. Finalul mi s-a părut cam tras de păr, cu monologuri lungi, din off, citite ca la teatru radiofonic.

    Distribuția îi cuprinde pe Marius Manole, Medeea Marinescu, Alexandru Nedelcu și...Lia Bugnar. Deși este un personaj schematic din punct de vedere dramaturgic, Marius Manole îi conferă lui Bebe, o oarecare credibilitate. Medeea Marinescu ar fi trebuit să fie femeia plină de nuri, dar este una cuminte. Sana ei (numele vine de la mens sana in corpore sano și nu de la produsul lactat!) are, pe alocuri și sensibilitate, dar și platitudine. Lia Bugnar a găsit o cheie potrivită pentru duplicitatea Verei, soția adulteră a lui Bebe. Într-un rol de plan secund, Alexandru Nedelcu creează un personaj căruia nu-i pasă de nimic și ia totul în râs.

Pentru mulți, Jocul de-a adevărul poate fi un spectacol agreabil, dar în opinia mea este doar un simplu exercițiu. 

Platforma piciordeplay la Teatrul Metropolis: Jocul de-a adevărul de Lia Bugnar. Regia: Lia Bugnar. Distribuția: Marius Manole, Medeea Marinescu, Lia Bugnar, Alexandru Nedelcu. Data vizonării: 15 iunie 2021.