Timid, dar prezent

 Caravana poveștilor, festivalul internațional de teatru pentru copii organizat de către Teatrul „Arlechino” din Brașov (1-6 iunie 2021), a ajuns la cea de a șasea ediție.  A fost un festival „timid”, după cum mărturisea directoarea teatrului, Mihaela Soloceanu, care avut loc imediat după relaxarea măsurilor impuse de pandemie. Așa timid cum a fost, și-a făcut simțită prezența atât în sala de spectacol, cât și online. Alături de reprezentațiile teatrului gazdă, publicul a putut urmări trupe particulare (Compania “Mușchetarii” și Compania de teatru de animație și evenimente MAG, ambele din  București, Magic Puppet din Cluj-Napoca, Compania “Teatrul pe roți” din Arad) sau de stat (Teatrul pentru copii și tineret “Colibri” din Craiova, Teatrul Republican pentru copii “Licurici” din Chișinău, Teatrul de păpuși “Békéscsaba” din Ungaria).

Spectacolul Fata babei și fata moșneagului, prezentat online de către Teatrul Republican “Licurici” din Chișinău, este o adaptare realizată de Constantin Brehnescu după Ion Creangă și regizată de Titus Jucov. Cunoscuta poveste, care ilustrează drumul inițiatic al celor două fete, presărat cu “piedici” simbolice (cățelușa, însoțitoare a omului ți în lumea de dincolo; fântâna- dătătoare de viață, revigorantă; părul- legătura cu pământul; Sfânta Duminică- divinitatea), valorifică folclorul tradițional. Titus Jucov a pus în manieră clasică povestea, dar a pigmentat-o cu muzică (compozitor: Liviu Știrbu), cu coregrafie (Valerii Donțov). Scenografia semnată de Angela Josan este tot de inspirație folclorică. Scena este dominată de un carusel, tapisat cu covoare, cu motive populare, care se învârte la schimbarea de tablouri. Păpușile sunt cu tije, au expresivitate; apoi avem pentru “copilașii” Sfintei Duminici capete supradimensionate. Actorii au cântat, au dansat, au mânuit, au spus povestea într-un dulce grai moldovenesc. Totuși, spectacolul are un aer ușor prăfuit: senzația de déjà vu, de previzibil ne însoțește pe tot parcursul vizionării. 

A doua reprezentație online a fost Elek zdreanță, modelul (într-o traducere aproximativă) prezentat de Teatrul de păpuși “Békéscsaba” din Ungaria. Din păcate, nu a fost subtitrat și nu ne-au fost oferite nici informații pe site-ul festivalului sau pe pagina de facebook a teatrului gazdă. Intuiția a fost elementul de bază în aflarea unor detalii despre spectacolul regizat de Béres László, muzica fiind compusă Cári Tibor. Textul pornește de la povestea scrisă de Zoltán Veress, poet și scriitor maghiar din Transilvania, în care eroul este un porc. Nu unul ca toți porci, ci care nu mai vrea să dea carne, doar...brânză. Decorul este funcțional, fiind ca o cutie pe roți, ce amintește de teatrul de bâlci. Păpușile sunt cu tijă sau pe actori, muzica este live, interpretată de trei actori (voce și instrumente), ritmată, veselă, cântecele sunt ușor de reținut. Un spectacol agreabil, interactiv, dar nu foarte accesibil celor care nu cunosc limba maghiară.

Aș face o paranteză, menționând că Teatrul „Arlechino” a fost foarte activ pe perioada când teatrele au fost închise, fiind aproape zilnic alături de publicul său, oferind ateliere, spectacole înregistrate sau un fel de “noapte bună, copii”, povești citite și interpretate de actorii teatrului. Am văzut un spectacol lucrat în pandemie și care a prins foarte bine la copii, prezentat live în festivalul menționat. Este vorba de Cei trei purceluși, realizat de actrița Eliza Muraru.  Alături de ea, Erica Mihaly și Dan Zorilă dau glas personajelor.”Hai să cântăm, să dansăm, să ne distrăm, să ne jucăm” este îndemnul celor trei purceluși tare drăgălași. Fiecare are câte o  trăsătură distinctă, un accesoriu care să-l deosebească de ceilalți ( o șăpcuță, un snop de paie într-o desagă), dar toți vor să-și construiască câte o căsuță din ce au la îndemână. Cele din paie și nuiele sunt distruse de lup dintr-o suflare, cea făcută din pietre de râu este cea mai rezistentă. Cum, desigur, bănuiți, povestea se termină cu bine, purcelușii reușesc să-l învingă pe lup. Spectacolul Teatrului “Arlechino” nu are un decor sofisticat sau păpuși complicate, ci e simplu, colorat, extrem de muzical, mânuit bine. De mult timp nu mai văzusem un spectacol care să se joace la paravan, așa cum erau cele din copilăria mea,  păpușile pe tijă au fost expresive, funcționale și foarte simpatice.

Caravana poveștilor a fost un festival de criză, dar care a încercat să-și păstreze locul dobândit de cei cinci ani de existență, fiind conceput înainte de a se ști când se vor redeschide teatrele și câți bani vor fi alocați de la buget pentru asemenea manifestări. Așteptăm cu optimism edițiile viitoare și vremuri mai bune.