După ce spectacolul Tiadora
al Teatrului “Bacovia”
din Bacău a fost nominalizat la Gala UNITER 2020, la categoria cea mai bună
actriță în rol principal (Eliza Noemi Judeu), a fost inclus și în Festivalul
Național de Teatru, ediția online.
Tiadora este o monodramă după Maria Manolescu Borșa, text câștigător
al Concursului de Dramaturgie Monodramă, ediția 2019. Sorin Militaru, aflat la
a patra colaborare cu teatrul băcăuan, și-a asumat regia spectacolului, despre
al cărui text spunea că este: “plin de sensuri și plin de profunzime umană, un text foarte sensibil,
care, din punctul meu de vedere, vorbește despre eliberarea sufletului, când omul
se salvează practic de la viață, prin sinucidere. Deci e un spectacol
despre suflet, despre eliberare, despre momentul în care corpul devine mult
prea dureros și sufletul își găsește drumul său”. Un text intens, plin de
înțelesuri, care are o poeziea lui, ușor sarcastic, care te sperie prin
povestea lui și îți lasă un gust amar.Este vorba despre violența domestică,
despre agresiunea fizică, psihică, morală a femeii, despre “căderea liberă”,
atunci când limita suportabilului devine insurmontabilă.
Cine e Tiadora? Un personaj de telenovelă,
așa cum ar indica numele? Nu, e femeia obișnuită, a cărei viață a ajuns într-un
punct mort. Suntem față-n față cu o femeie care a ajuns la capăt de drum, care
alege sinuciderea ca mod de a scăpa. Ultimele clipe din viața unui om,
imaginile se succed una după alta, o viață trăită într-o clipă.
“Nu, nu regret nimic”, pare să spună
Tiadora. Înțelegem că a avut un destin chinuit, dar nu regretă, ci își asumă
faptele, deciziile. Pe bărbatul ei “puternic ca o stâncă” l-a iubit din
momentul în care l-a cunoscut. L-a iubit chiar și când o bătea. A rămas lângă
el pentru că spera ca iubirea ei să-l schimbe, să-l facă mai bun. Un asemenea
bărbat poate deveni mai bun? Merita să îndure?
În drumul ei de la etajul opt până la
parter, în cădere, analizează fiecare etaj, sinonim cu o etapă din viața ei, cu
vecinii ei. Există undeva o lumină, un “bărbat vegetal”, care era tot ce nu era
bărbatul ei: bun, calm, iubitor. Ar fi
putut-o salva și ea îl privește cu simpatie. Dar ea cade cu viteză. De undeva
de sus apare chipul copilului ei, speriat de ce vede și o strigă. Ea, însă,
ajunge jos, pe caldarâm. Gata! Stop joc! Jocul vieții și al morții a luat
sfârșit. Nu poți să nu te întrebi, dacă merită să mori, salvând pe cineva care,
evident, că nu te merită. Vorba unui cântec: “să mori din dragoste rănită”.
Sorin Militaru nu a complicat spectacolul cu
artificii, l-a lăsat să curgă, l-a lăsat pe umerii actriței Eliza Noemi Judeu.
Ea domină scena prin puterea ei, prin forța
de a pătrunde fiecare sens al poveștii ei. Nu e deloc patetică, știe
să-și dozeze emoțiile, emoționându-ne și pe noi prin arta rostirii, a mimicii,
a gesturilor calculate. Trăirile intense, zbuciumul sunt în contrapunct cu
momentele de calm, aparent. Privind-o, ascultând-o pe Eliza Noemi Judeu ai
senzația că e povestea ei, că a trăit-o aevea.
Horațiu Mihaiu a conceput un decor
minimalist, simplu, iar actorii Vlad Nicolici și Giuseppe Torboli asigură
construcțiile sonore live, care punctează, accentueză, completează acțiunea.
Proiecția video este semnată de Ovidiu Ungureanu și inserează un set de desene
animate, ce par făcute de mâna unui copil, realizat de Bogdan Mihăilescu.
Pe scurt, un spectacol care te urmărește și
după ce părăsești sala.
Teatrul
Municipal “Bacovia”- Tiadora după
Maria Manolescu Borșa. Regia: Sorin Militaru. Scenografia: Horațiu Mihaiu. Film
animație: Bogdan Mihăilescu. Video concept: Ovidiu Ungureanu. Distribuție:Eliza
Noemi Judeu, Vlad Nicolici, Giuseppe Torboli (construcții sonore). Data
vizionării: 8 noiembrie 2021.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu