Un nou portret sentimental, dacă vreți. Greu mi s-au
așternut cuvintele pe hârtie. Așa că m-am lăsat în voia amintirilor, am căutat,
am cercetat pentru a trasa ceva din traiectoria profesională a Danielei Anencov.
Daniela și
Așchiuță au fost bucuriile copilăriei mele. Eram fascinată de păpușa fermecată,
înzestrată cu darul vorbirii, dar și de „păpușa” vie cu cosițe
blonde, ochi mari de un albastru ca de Voroneț, care ne țineau în fața
televizoarelor alb-negru. Pe vremea aceea, nu știam că în spatele unei păpuși e
un om, nici cine era mânuitorul, dar cuplul om-păpușă devenise “ingredientul”
principal al anilor noștri jucăuși. Daniela și Justin Grad, păpușarul care i-a
dat viață lui Așchiuță, au colorat cerul destul de întunecat al copilăriei
generației mele prin talent, firesc, umor, simplitate, prin magica lor
simbioză. După alte decenii, în anii 90, Daniela a creat un alt personaj,
Hapciu, cu care s-au indentificat alte generații de copii. Clovnul cu nasul
roșu, pus pe șotii, venea din altă lume, dar la fel de vesel, ghiduș. Două repere
televizive și un singur chip, un singur nume.
Daniela
Anencov, căci ea era cea de care vorbeam, era sora noastră mai mare care ne
spunea povești frumoase, cu care râdeam sau plângeam (când pleca și ea la
culcare!) și, care peste ani și ani, a devenit una dintre cele mai bune prietene ale mele. Sigur
că e greu să scrii despre un om cu care
vorbești zilnic câte-n lună și în stele, glumești, pe care îl cunoști
altfel decât îl știe toată lumea. Nu vreau să par nici prea subiectivă, nici
prea sentimentală, dar nici prea rigidă, seacă. Poate și pentru că, e vorba
despre un om și o actriță fermecătoare, cu un talent debordant, mereu proaspăt,
împrăștiind în jur bucurie, voie bună, un optimism molipsitor, spontană, cheful
de viață și pofta de joc nealterându-se cu trecerea anilor, semănând iubire
printre mari și mici.
Armeancă
după tată, urmașa unei vechi familii din Basarabia, a visat ca orice fetită să
devină actriță, păpușile ei erau confecționate din bostani, cu tărtăcuțe pe
post de persoanje. “Visul meu de
mică a fost să joc.” A început prin a spune poezii la radio. Drumul spre
popularitate a fost deschis odată cu nașterea televiziunii naționale, întâi ca
prezentatoare, apoi cu emisiunile pentru copii. A intrat la I.A.T.C., l-a avut
profesor pe George Carabin, iar printre colegi pe Florian Pittiș, Adriana
Marina Popovici, Costache Babii, Ileana Dunăreanu, Jeanine Stavarache, Eugen
Apostol, Marina Velcescu, Mihaela Dumbravă, etc. Pe scena de la Casandra a
jucat rolul titular din Ondine, din
piesa omonimă a lui Jean Giraudoux, în Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian
și Vară și fum de Tennessee Williams. Ondine a rămas una dintre
partiturile de suflet ale Danielei Anencov. Spectacolul de la Casandra era o
pledoarie clară, fără emfază pentru dragoste, pentru fericire, pentru frumosul,
cinstea și puritatea sufletului omenesc. Daniela Anencov a creat o zână a
apelor plină de sensibilitate, când fragilă, când suavă, practicând un joc inteligent,
alternând latura tragică a personajului cu umor, cu ironie, cu sensibilitate.
În presa vremii se sublinia: Daniela Anencov a “izbutit să-și confirme talentul
în încercarea dificilă de a se menține pe linia unei ingenuități aparte,
diafane.”
A debutat pe o scenă profesionistă în 1966, la
Teatrul de Stat din Constanța, unde a
jucat rolul titular în Prietena mea Pix, în regia lui Călin
Florian și rolul Elena din Nu va fi război în Troia de Jean
Giraudoux, în regia lui Ion Maximilian. În acest spectacol, Daniela Anencov, a
jucat alături de Ileana Ploscaru, Sandu Simionică, Romeo Stănciugel și mulți
alți actori constănțeni. În cronica la spectacol, Mira Iosif remarca: “Daniela
Anencov a biruit cu temeritate obstacolele ce-o despărțeau de mitul frumoasei
Elena, construind cu impetuozitate și siguranță imaginea creierului celui mai îngust, inima cea mai rigidă, desenând vidul
absolut al unei priviri intense, candida inconștiență a unui personaj-
catastrofă istorică.”
Fac o paranteză spunând că am apelat la arhivă pentru că nu
am fost martor ocular al evenimentelor
și am vrut să pun accentul pe rolurile de început al Danielei Anencov,
înainte de a se dedica trup și suflet teatrului pentru copii.
A fost remarcată de Ion Lucian și adusă la Teatrul “Ion
Creangă”, căruia i-a rămas fidelă până în 1990, după care l-a urmat la nou
înființatul Teatru Excelsior.” De fapt teatrul de copii m-a ales pe mine, nu eu am
ales”. Aici, a avut de jucat o mulțime de personaje principale sau de plan
secund, cu aceiași conștiinciozitate, devotament, dăruire, profesionalism și cu
mare bucurie. De la Adnana din Toate
pânzele sus după Radu Tudoran, la Hermiona din Andromaca de Racine, Zâna din Pinocchio,
Ilenuța din Snoave cu măști, Falsa
broască țestoasă din Alice în țara
minunilor, Mary Poppins din piesa omonimă de Silvia Kerim după Pamela
Travers, și multe alte zeci de roluri. În Mary
Poppins,datorită grației și eleganței, a înțelepciunii, Daniela Anencov a
fost axul în jurul căruia se învârtește întregul spectacol. De-a lungul
timpului am mai văzut și alte Mary Poppins (e drept, nu multe!), dar cea
imaginată de Daniela Anencov mi s-a întipărit în minte și în inimă. Și nu sunt
subiectivă! Spectacolul realizat de regizorul Andrei Brădeanu (soțul Danielei)
a avut un mare succes, ținând afișul stagiuni întregi, remarcându-se prin “sinceritatea
jocului naiv, ironia față de tot ce înseamnă automatism, pedanterie, uscăciune
sufletească”.
Despre personajul din Alice în țara minunilor, criticul de
teatru Constantin Radu Maria consemna în revista Teatrul din februarie 1978: “Daniela Anencov este o Falsă broască țestoasă, care poate
convinge tot atât de bine în ipostaza bătrâneții fragile și încovoiate, ca și
în cea a tinereții, când, de sub gluga cu cocoașă, aruncată cât colo, țâșnește
într-un dans impetuos”.
Spectacolul Snoave cu
măști de Ion Lucian și Virgil Puicea și regizat de Cornel Todea a însemnat
un alt mare succes reportorial, național și internațional. A întreprins turnee
Italia, Canada, SUA, Japonia (peste 80 de spectacole jucate în limba japoneză
în 40 de orașe).
În 1982, Ion Lucian regizează Imaginile sunt imagini după Eugène Ionesco, ca apoi, în 1990, sub titlul Nu treziți un copil care visează să fie gongul inaugural al
Teatrului Excelsior. Poveștile absurde
imaginate de Ionesco și-au găsit o interpretare adecvată, plină de imaginație,
atât la nivel regizoral cât și actoricesc și s-au jucat cu succes pe diverse
meridiane.
Daniela Anencov a fost alături de Ion Lucian, Victor
Radovici, Genoveva Preda, Paula Sorescu-Lucian, Vasile Mentzel, unul dintre
fondatorii Teatrului Excelsior, dar și Societar de Onoare, titlu pe care doar
Teatrul Național din București l-a mai acordat. Până în 2000, la Teatrul
Excelsior, Daniela Anencov, a jucat, dar a și regizat spectacole muzicale (Abc...
dar cu surprise, Ce ore
avem...vesele, Vis
de iarnă, vis de omăt), dar și Ninigra și Aligru, un minunat text scris de
Nina Cassian. Povestea celor doi pui de tigru, inventivi, sentimentali, jucăuși,
care pornesc într-o lume plină de necunoscut, a dat naștere unui spectacol plin
de farmec și de umor în versiunea Danielei Anencov.
Așa
cum spuneam după 1990, Daniela Anencov s-a reinventat și a revenit în
televiziune cu un personaj simbol pentru o altă generație de copii, celebrul
Hapciu de la emisiunea Ba nu, ba da. Deși
anii trecuseră, actrița a păstrat nealterate sufletul de copil, inima sa mare
și generoasă, umorul și glasul cristalin.
“Dacă n-am fi un pic atinși de nebunia asta de teatru, de a
vrea să transmiți ceva, de a vrea să dăruiești tot timpul ceva din tine, nu am
face meseria aceasta – cea mai frumoasă din lume – actoria”, spunea Daniela
Anencov într-un interviu și reprezintă profesiunea de credință pe care de peste
50 de ani o face cu iubire și dăruire.
În 2003, a primit Premiul UNITER pentru teatrul pentru copii
și emoționată a primit aplauzele unei săli întregi, a colegilor de breaslă.
A trăit pentru publicul ei, a fost răsplătită de zâmbetele și
aplauzele a zeci de generații de prichindei, s-a hrănit din energia lor. „Acest flux de simpatie, de bucurie, de cuvinte frumoase, de
amintiri nemaipomenite este căptușeala interioară a sufletului meu”, spunea
Daniela într-un interviu pentru TVR. Dar
mai presus de orice, a trăit și trăiește pentru familia ei. Cu România în
suflet, Daniela Anencov își împarte viața între Paris și New York ,unde
locuiesc cele două fete ale ei, ginerii și cei patru nepoți.
Nu știu dacă am reușit să creionez portretul Danielei Anencov
în liniile și tonurile potrivite, dar cu siguranță că admirația mea pentru ea
ca om, artist și prieten este nețărmurită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu