Nu mai fusesem de mult timp la Opera Comică pentru Copii-OCC, însă o invitație surpriză mi-a adus Elixirul dragostei, opera comică în două acte, scrisă în 1832 de Gaetano Donizetti, pe un libret de Felice Romani, după un libret de Eugène Scribe pentru opera Le Philtre de Daniel François Auber.
Înainte de a
împărtăși impresiile legate de noua premieră, m-aș referi la niște date
statistice legate de activitatea acestei instituții de spectacol, unică în
peisajul cultural al Capitalei. Anul trecut, au fost înregistrate cifre record,
așa cum sunt relatate într-un comunicat de presă: “260.000 de spectatori (copii, părinți și bunici) au vizionat cele
891 reprezentații ale celor mai îndrăgite spectacole și au participat la
activitățile din Grădina OCC, în timp ce peste 1 milion de spectatori care au
vizionat producțiile online, pe aplicația Opera Copiilor. Veniturile
instituției sunt spectaculoase și fără egal: 7,5 milioane lei, reprezentând
puțin peste 24% din bugetul total al instituției”. Ca o confirmare a
acestor date statistice vine și atribuirea de către Senatul UNITER a unui Premiu special pentru coerența și
consistența programelor de educație prin artă a publicului tânăr. Iar, Elixirul dragostei este nominalizat la categoria Cel mai bun spectacol de teatru de
animație/teatru de copii, categorie introdusă pentru prima data, deși reclamată
de breaslă de ani buni.
Revenind la montare, regizorul Cristian Mihăilescu, se
află, dacă nu mă înșeală memoria, la cincea
montare acestei opere. De data aceasta, regizorul a trebuit să gândească o
reprezentație pentru copii (public țintă:7 ani), o formulă concentrată,
presărată cu multe momente comice, poante, aluzii la viața cotidiană,
inexistente în opera inițială. Inventivitatea, atenția la detalii, găsirea unor
soluții care să dinamizeze acțiunea, toate au dus la crearea unor momente demne
de laudă. O poveste de dragoste între
Nemorino, țăranul cel sărac și Adina,
fata cea bogată este inspirată din legenda lui Tristan și a Isoldei, cu
poțiunea fermecată ce îi reunește pe cei doi iubiți, cu un final fericit și un mesaj indirect: iubirea adevărată
nu are nevoie de nici un fel de elixir.
Unul dintre personaje, Dulcamara, spune “sunt
cunoscut în toată lumea, dar și în alte sfere”,
iar Cristian Mihăilescu caută elixirul și pe Pământ, dar și printre
astre. “(…) I-am dat o dimensiune… interstelară. Acțiunea
spectacolului se va desfășura pe Pământ, dar și în cosmos, în diverse galaxii
pe care le vom traversa împreună cu spectatorii. Pentru a ilustra această
călătorie am fost foarte mult ajutat de proiecții, de ecranul nostru cu leduri,
dar și de multe alte „plutiri”, ca să spunem așa, printre astre, la care vor
lua parte și spectatorii maturi, dar mai ales cei tineri, copiii. Iată că
elixirul dragostei plutește în univers, nu numai pe Pământ”, scrie regizorul.
Vrăjitorul Dulcamara este dăruit de regizor cu “puteri”
înzecite aici pe pământ, cât și în cosmos, el coboară dintr-un balon, dar mai
sunt și alte secvențe spectaculoase: căpitanul Belcore și soldații lui întră în
scenă, coborând pe un tobogan, caruselul chiar se învârte, datorită sccnei
turnante. Desigur că este meritul scenografului Adrian Damian care a creat și
alte cadre pline de culoare, fără a fi țipătoare, decorul este funcțional,
surprinzător.
Tot
despre culoare putem vorbi și la costumele interpreților sau ale ansamblului,
create de Iolanda Mutu. Soldații sunt
îmbrăcați în galben și mov, de exemplu, celelalte personaje având tot felul de
combinații de culori, costume care mai de care mai elegante sau simple.
Costumul lui Dulcamara este o combinație de costum tipic de vrăjitor,
accesorizat cu o pereche de ochelari de motociclist.
Totul
se desfășoară într-un ritm dinamic, într-o mișcare continua (inclusiv decorul),
partea de coregrafie este bine gândită
de Sabina Chirilă. În afara balerinilor teatrului, din ansamblul coregrafic au
făcut parte și copii înscriși în programul “School of Musical”. O mențiune
pentru numărul cu dragoni, fiecare cu caracteristici proprii, de efect. Corul
și orchestra Operei Comice pentru Copii au funcționat ca un tot unitar. Interpreții
sunt tineri și fiecare personaj este tratat cu minuțiozitate și are parte de
partituri care le reflectă personalitatea. Soprana de coloratură, Oana Șerban
în Adina, este sensibilă, are un timbru distinct, are umor și creează un
personaj plin de pasiune. Nemorino este tânărul tenor Andrei Petre, o prezență
scenică care se remarcă, o voce plăcută, înzestrează personajul cu umor, iar
interpretarea ariei Una furtiva lagrima m-a impresionat și pentru faptul
că prezența fagotistului alături de solist a creat un moment sensibil,
emoționant. Pe Fang Shuang il știu de ceva timp, l-am urmărit în diverse ocazii
și interpretrea sa în rolul Belcore este una de reținut. Are o voce clară, are
umor (mersul împiedicat este de mare efect comic, ca și intrarea prin alunecare
pe tobogan, cântând aria de început). Vrăjitorul, șarlatanul, mincinosul,
Dulcamara este interpretat de bas-baritonul Daniel Pascariu și este o adevărată
apariție (balon, ochelari de motociclist, costum de vrăjitor, perucă punk. Pe
Daniel Pascariu l-am văzut și în calitate de actor în Oxygen și Să
vorbesc cu tine la Teatrelli. Virginia Stamate în rolul GianetteI,
Valentino Tiron în asistentul lui Dulcamara și Alois Bulai în asistentului lui
n Belcore se alătură distribuției unui spectacol plin de romantism și umor.
Opera comică pentru copii- Elixirul dragostei de Gaetano Donizetti. Regia: Cristian Mihăilescu. Conducerea muzicală: Gheorghe Iliuță, Alexandru Ilie, Decoruri: Adrian Damian. Costume: Iolanda Mutu. Coregrafie: Sabina Chirilă. Distribuția: Daniela Cârstea/ Mădălina Constantinescu/Oana Șerban. Diana Hurja/ Virginia Stamate, Gjergji Mani/ Andrei MIhalcea/Andrei Petre, Radu Ion/Fang Shuang/ Bogdan Podlovschi, Daniel Pascariu/Vicențiu Țăranu, Andrei Hâncu/ Valentino Tiron, Alois-Laurențiu Bulai. Data pre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu