O
zi de miercuri din luna mai. O sală plină ochii cu puștime de grădiniță la
ultima premieră de la Teatrul de Animație Țăndărică. Frumoasa și Bestia, poartă semnătura regizorului Bobi Pricop și
reprezintă “debutul” său pe
scena cunoscutului teatru.
Luminile se sting încet-încet, gongul bate de trei ori
și vocea învăluitoare a actorului Victor Rebengiuc începe să depene povestea,
asemenea unui bunic, înainte de “noapte bună, copii”.
Clasica poveste a Frumoasei și a Bestiei a fost publicată
în 1740 de către Gabrielle-Suzanne
Barbot de Villeneuve, rescrisă de
Jeanne-Marie
Leprince de Beaumont, fiind un punct de plecare pentru Andrei Dósa, cel care
semnează adaptarea. Versiunea de la Țăndărică păstrează esența poveștii și
pledează pentru promovarea unor valori general umane: bunătatea, înțelegerea,
blândețea, puritatea sufletului curat. Textul are o ușoară undă de duioșie, cu
trimiteri ce ne aduc la realitate, ușor sesizabile pentru adulți, deși, mi s-a
părut prea static.
“În
esență, teatrul spune povești, iar pe mine mă interesează să descopăr relevanța
pe care aceste povești o au pentru oamenii de azi – în ce măsură un basm despre
un blestem aruncat de o vrăjitoare și o bestie izolată într-un castel magic
poate spune ceva despre lumea din jurul nostru”, mărturișește regizorul.
Printre rânduri putem intui că este vorba despre salvarea unor suflete, măcinate de frică, de
furie, de anxietate, de răutatea lumii din jur. Bestia trebuie salvatănu numai
de vrăjitoria care l-a transformat într-un monstru, dar și de el însuși.
Prințul transformat în Bestie trăiește singur, înconjurat de animale (un
măgăruș pe post de cățel, maimuțele), într-un castel, în pădure, unde rar
pătrunde picior de om. Deci, se vorbește și despre izolare, despre dorința de a
iubi sau despre puterea purificatoare, salvatoare a iubirii. E un drum pe care
Bestia îl parcurge și, la capătul căruia găsește dragostea adevărată.
Bobi Pricop a conceput un spectacol tradițional, în esență (marionete
cu fire lungi, pasarelă), dar a folosit și mijloace ale tehnicii digitale
(proiecții cu microplante pe care le vezi cum cresc în fața ta,
microorganisme).
Scenografia semnată de Oana Micu are în prim plan o rotativă, care face
ca scenele să se succeadă cinematografic și să taie din lentoarea montării.
Pădurea fermecată este cadrul de legătură, poarta spre alte lumi. Casa părintească, castelul, camerele, toate
au mici detalii. Marionetele sunt realizate de Oana Micu și Claudiu Ionescu în
tehnica 3D. Frumoase, delicate, dar reci, fără multe trăsături faciale
distinctive. Bestia nu este atât de înfricoșătoare pe cât ne-am fi așteptat.
Poate fi un balaur sau un dinosaur. Muzica originală compusă de Eduard Gabia
ajută acțiunea, punctează momentele, însoțește personajele care, de data asta
nu au solo-uri (așa cum se întâmplă de cele mai multe ori în spectacolele
pentru copii).
Meritorie este în spectacol mânuirea. Actorii (Mona Toncu, Simina
Constantin, Ruxandra Ștefănescu, Gabriel Apostol, Florin Mititelu, George
Simian) au fost atenți la fiecare detaliu de mișcare al marionetelor, au
funcționat ca un tot unitar. Faptul ca ei apar doar la sfârșit a dat un plus de
mister, sporind elementul surpriză al unui spectacol de animație. Spectacolul Frumoasa
și Bestia cu părți bune, cu unele mai puțin reușite (lipsa de ritm, unele
momente trenante) este o opțiune repertorială interesantă pentru un public mai
mare de 4 ani.
Foto credit: Andrei Roșianu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu