O pijama pentru extraterestru!

O zi însorită ca de primăvară. Gara de Nord. Lume, vermuială, agitație. Iau un tren spre Ploiești, e drept, cam frig în el. Nici nu apuc să respir că ajung la Teatrul pentru copii și tineret Imaginario pentru premiera unui nou spectacol: Poveste de adormit-între gradul IV și 3D.  Matei Vișniec, cel mai jucat dramaturg român  tinde să devină și un foarte iubit autor de piese pentru copii și adolescenți. După ce “omul lui de zăpadă” a dorit să se întâlnească cu soarele mai întâi în Franța ca apoi, Țăndărică să îl ducă în mai toată România, în China și, recent “s-a topit” și în Ungaria, iată că altă piesă de a lui vede lumina scenei. E vorba de un text scris pentru copii mai mari și care spune povestea unui extraterestru care își dorea și el ceva, mai banal, ca amintire: o pijama. Citisem textul cu ceva timp în urmă și îmi plăcuse mai ales pentru ineditul poveștii, pentru scriitura atât de diferită de dramatizările cu care suntem obișnuiți la teatrele de copii și pentru că era un altfel de Vișniec: duios, poetic, copilăros, jucăuș. Însă, nu e simplă poveste, ci are un mesaj mult mai complex și teribil de actual: copiii ai căror părinți au plecat la muncă în străinătate, lăsați în grija bunicilor și care visează la clipa când vor fi din nou o familie. Textul are căldură, o candoare și o poezie ce ne duce cu gândul la  omulețul de zăpadă, degajă optimism, speranță, încredere că dramele declanșate de acest fenomen vor deveni odată amintire. Știind perfect cui se adresează, deși tema e departe de a fi pentru cei mici, Matei Vișniec aduce cu el ceva din sufletul calm, liniștit,optimist al plaiurilor natale bucovinene.

Regizorul Radu Dinulescu, cunoscut ca fiind unul dintre dintre cei dintâi care a folosit la noi tehnica 3D în spectacolele de animație, s-a lăsat sedus de povestea lui Vișniec și de posibilitățile pe care i le oferea. Astfel că alături de unul dintre colaboratorii săi constanți, creatorul animație 3D Armand Richelet Kleinberg, a imaginat o lume văzută prin ochelarii speciali. Entuziasmul celor mici este de nedescris atunci când lumea imaginată pe ecran vine spre ei. Mihai Androne a imaginat un decor simplu ce nu încarcă, ci, te aduce cu picioarele pe pământ, într-o camera pentru copii din casa bunicii. Extraterestrul este interesant, o “păpușă” teleghidată, fără mânuitor, de fapt, un fel de robot, cu leduri multicolore la a cărui construcție au contribuit și elevii Colegiului Național “Mihai Viteazul” din Ploiești. Nimic înspăimântător, ci un personaj prietenos venit din altă lume unde nu există mame, tați, bunici, frați sau surori. Cei trei neastâmpărați, un băiat și două fetițe stau de vorbă cu extraterestrul cel bun și prietenos când bunica îi crede adormiți și află o mulțime de lucruri despre lumea lui. Însă și monstrulețul află despre lucruri umane, adică are loc un schimb de experiențe între cei patru. Dorințele copiilor sunt îndeplinite rând pe rând (să fie casa gata ca să se întoarcă părinții, să aibă bunica leacuri ca să n-o mai doară șalele sau să își viziteze mama în Italia). Până și dorința lumească și extrem de copilărească a extraterestrului, aceea de a avea o pijama este îndeplinită. Fericit, pleacă în lumea lui de unde va reveni peste o mie de ani.

Radu Dinulescu a riscat destul de mult când a încredințat rolurile celor trei frați unor copii interpreți. E greu să lucrezi cu ei pe scenă, mai ales că textul nu este chiar așa de simplu. Nimic de zis, cei trei Ilinca Rus, Alexandru Vasilescu și Ioana Andreea Moș (care are ceva din Gretl, cea mai mică din copiii Von Trap din Sunetul muzicii) au datele personajelor, sunt drăguți, veseli, entuziaști, dar... sunt momente în care replicile spuse firesc, așa ca-n viață, nu se aud pentru că poziționarea lor în scenă e mai mult pe lateral sau, uneori, cu spatele la public. Sigur că ei sunt imprevizibili, poate și emoțiile sunt mai mari, teama de a nu uita sau greși, ceea ce ar fi firesc. Singura profesionistă din spectacol este Lăcrămioara Bradoski (bunica, mama, cățelul, pisica) care le lasă micilor actori prim planul. “Poveste de adormit copii și de trezit ușor părinții” cum zice chiar Matei Vișniec, ar putea fi concluzia acestui nou spectacol și care este o opțiune repertorială binevenită, originală  într-un “ocean”de povești și basme clasice, dramatizate, adaptate, reinterpretate.