Dacă nu am putut ajunge la Cluj-Napoca, la Teatrul de păpuși „Puck”, a venit teatrul...”la
Mahomed”, cu 3 spectacole online. Curioasă din fire am vizionat: Pălăria Buclucașă, Aventurile lui Puck și
Buzunarul cu pâine. Trei spectacole diferite ca tematică, concepute pentru
diverse categorii de vârstă, folosind mijloace de expresie specifice teatrului
de animație (primele două), al treilea fiind fără păpuși, pentru adulți.
Pălăria
Buclucașă are la bază o
poveste scrisă de Tohby Riddle, scriitor și ilustrator de carte pentru copii și
de desene animate australian, nominalizat la începutul acestui an pentru
Premiul “Hans Christian Andersen”. Extrem de prolific, tradus în
multe limbi, (în japoneză i-a tradus o
carte Haruki Murakami), multipremiat în țara natală, Tohby Riddle are studii de
arhitectură și artă.
Rachel Warr, regizor și dramaturg, specializată în
teatrul de păpuși, dar și în dans, mimă și măști și care a colaborat cu Norwich
Puppet Theatre, cu Little Angel Theatre din Londra, cu Dotted Line Theatre
(unde este director artistic), a făcut un scenariu după povestirea lui Riddle. Deși scrisă pentru copii, temele
ei sunt universale pentru toate vârstele: relații de familie, înțelegere,
prietenie, care sunt lucrurile cu adevărat importante în viață, Lumea unui tată
și a fiicei lui este dată peste cap în ziua în care o pasăre își face cuib
într-un loc neobișnuit. Bineînțeles că n-o să vă dezvălui unde.
Povestea spectacolului este și ea interesantă. Rachel
Warr se afla în Marea Britanie, actorii Andreea Roxana Bolovan, Dana Bonțidean,
Ionuț Constantinescu, Ion Iurcu și Andra Ștefan (care a fost regizor asistent)
la Cluj-Napoca. Rachel Warr a fost online și, alături de Simon Roth (muzica) și
Elena Ilaș (scenografie), a experimentat un mod nou de lucru, rezultatul fiind
un spectacol nonverbal, sensibil și păpușărește gândit. Păpuși la masă, cu
tijă, siluete decupate, colorate, articulate, obiecte care îți aduc aminte de
casa cu păpuși din copilărie, mânuirea atentă fac din Pălăria Buclucașă un spectacol agreabil.
Aventurile
lui Puck pornește de la Visul unei nopți de vară de William
Shakespeare, regia fiind semnată de Cristian Nedea. Un spectacol la masă, în
care lumea zeilor este reprezentată prin actori, costumați, cu măști( siciliene
, dacă vreți, nu chirurgicale!!), iar cea a oamenilor de păpuși. Puck este cel
care orchestrează totul, spiridușul hâtru, amuzant, inventiv, care are un frate
geamăn ce îl secondează. Metafora spectcolului este manipularea de către forțe
oculte, prin fire (deobicei nevăzute) a muritorilor de rând. Nu avem, oare ,
senzația zilnică că suntem „mânuiți”? Uneori atât de bine, că nici nu ne dăm
seama.
Spectacol este adaptat
într-o formulă esențializată și care se adresează cu precădere adolescenților,
care trebuie să le trezească atât curiozitatea, cât și apetitul pentru marea
cultură a lumii. O aventură a cunoașterii!”, declară Cristian Nedea.
Decorul
este reprezentat de rafturi, îmbrăcate în ghirlande de frunze verzi, încărcate cu
păpuși de toate feluri și diverse obiecte, în centru o masă rotundă, albă, care
se balansează (asemenea oglinzilor cosmetice care măresc și micșorează, “n-am
găsit altă rimă!“). Costumele zeilor și zeițelor (actorilor) sunt foarte
elaborate, având detalii specifice fiecărui personaj, viu colorate, asortate cu
măști strălucitoare. Cei doi Puck nu au măști, au costume simple, fără
zorzoane, doar pe cap au o “claie” din material textil de care este prinsă o
lanternă mică. Păpușile de
mici dimensiuni, cu tije în cap sau wayang, au expresivitate și sunt lucrate în
detaliu. Cuplul format din Radu Lărgeanu și Ion Iurcu, Puck și umbra lui sau
geamănul lui, s-au completat, dând naștere unor momente hazoase. Ceilalți
interpreți (Ionuț Constantinescu, Andreea Roxana Bolovan, Ramona Atănăsoaie,
Angelica Pamfilie, Iulian Lungu, Călin Mureșan, Robert Trifan) se integrează
viziunii regizorale, mânuiesc cu dexteritate păpușile, fac din personajele
shakespeariene personaje credibile. Aventurile lui Puck este un spectacol curat, fără excese și în
care scenografia și păpușile au avut un rol important.
Despre Buzunarul cu
pâine, dramaturgul Matei Vișniec spunea că este o “n
Buzunarul cu pâine de la Teatrul „Puck” face parte din programul Nocturne care se adresează
adolescenților și adulților. Este un text absurd, o tragicomedie despre
condiția umană, despre conștiință, despre omenie, despre moarte, despre
valorile morale din societatea contemporană. Cele două personaje, în montarea
semnată de Varga Ibolya, sunt interpretate de două actrițe (în alte momtări
erau, fie doi bărbați, fie un bărbat și o femeie), Dana Bonțidean și Adina Ungur.
Ele care încercă, se străduiesc să facă un exercițiu de voință pentru noi,
spectatorii, vorbind despre cum un fapt divers, trăit sau văzut în mass-media poate
declanșa trezirea din amorțeala zilnică. De câte ori, nu am trecut cu nepăsare
pe lângă un om sau animal aflat într-o situație limită, gândind că, poate, vine
altcineva și găsește soluția. Este vorba despre nepăsare, despre pasivitate.
Poate că o funie, poate bucățelele de pâine ar putea ajuta bietul animal. Ar
putea să fie vorba și despre speranță, aceea care moare ultima.
Un decor auster, o scenă goală, un podium în mijloc, două
scaune, în fundal o ușă (fântâna), luminată puternic, din când în când. Cele
două actrițe sunt „îmbrăcate” în costume de „cățel”, iar în final apare un
actor (Cosmin Cârlea), costumat îmtr-un câine imens care parcă ar domina lumea.
Un spectacol monoton, fără accente care să impresioneze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu