Cenusă, jar, tăciune?

 

Platforma Piciordeplay ne-a oferit în streaming,online, spectacolul Cenușa, montat de Toma Dănilă la Centrul Cultural Independent Point. Un spectacol de o cu totul altă factură decât cele oferite până acuma pe platformă.

Cenușa (titlul ales de Ania Tudoran-Dănilă, autoarea traducerii) este unul dintre cele șase texte radiofonice scrise de Samuel Beckett (1906-1989). Piesa a fost difuzată la BBC, în 1959, pe programul 3 și a fost premiată de RAI, în 1960. Autorul mărturisea că “este un text inegal, bun pentru radio, destul de mulțumitor”. În original, titlul este Embers (tăciune, jăratic). Deobicei, jăraticul arde mocnit și îndelung, pe când cenușa poate fi purtată de vânt, înghițită de ape și nu mai rămâne nicio urmă. Trecutul nostru este, uneori, asemenea cenușii.

O plajă pustie, zgomot de valuri care se sparg, mai încet sau mai intens, marea care poate înghiți totul în calea ei și un bătrân ale cărui încercări de a recompune, de a retrăi, de a se împăca cu trecutul îndepărtat și întunecat, de a reînvia amintiri, sunt șterse de spuma valurilor. Un tata orb care nu l-a iubit, înecat, o soție (care apar în carne și oase), o fiică dispărută. Un trecut de care Henry, interpretat de Gheorghe Visu, vrea și nu vrea să scape. Privind zbaterea personajului, ascultându-i povestea am avut senzația că sunt psihologul care ascultă tăcut “pacientul”, încercând să-l descifreze, să-l înțeleagă. E nebun sau e bolnav de o boală incurabilă? E cumva prizonierul propriei sale minți? Sau izolarea îl transformă? “Pe vremuri eram bine cu singurătatea mea și cu poveștile mele”. Am avu,t la un moment dat, senzația că totul în jur dispăruse, doar vocea inconfundabilă a actorului mă făcea să închid ochii și să-l ascult, să fiu parte din “confesiunea” lui, parcă , simțindu-mă vinovată.

O scenă goală, într-un colt niște scaune de pescar, în fundal un ecran mare cu imaginea unei mări în mișcare și personajul central, cu un trenci mototolit și un carnețel în mână, unde foile rămân mereu goale.  Gheorghe Visu își creează personajul, un scriitor ratat, din gesturi, vorbe, mimică, bine gândite, bine dozate, fără emfază. Fiecare replică a fost descompusă până la esență, nu are nimic forțat. Și tăcerile lui sunt completate de mici gesturi, pentru a nu încărca rolul. Actorul, ai senzația, că este asemenea unui dirijor, care pornește încet și apoi, crește pe măsură ce partitura devine mai consistență. Atent, cu fiecare pas pe care îl face, șovăitor la început, când parcă calcă pe pietre, hotărât mai apoi, grijuliu când se descalță, când își așează trenciul. Tensiunea crește de la replică la replică, se înmoaie când apare amintirea fostei soții (interpretată cu mare sensibilitate de Ana Ioana Macaria). Efemerul, realitatea, trecutul, durerea dispar cu totul sau marea le aduce înapoi?. “Stai cu mine și atât. Zgomotul pe care-l auzi este marea. Ziceam că zgomotul pe care-l auzi este marea, suntem așezați pe faleză. Spun asta pentru că zgomotul ăsta este atât de ciudat, seamănă atât de puțin cu zgomotul mării, încât dacă nu ai vedea ce este, nu ți-ai da seama ce ar putea fi”.

 

 

Un text complicat, dar care este teribil de actual, dacă ne gândim cum omenirea a trait, recent, într-o izolare care a lăsat urme adânci în sufletele noastre, în psihicul nostru. Fiecare a încercat să iasă cum a putut, unii mai furioși, mai deprimați, mai triști, dar extrem de marcați. Toma Dănilă a realizat un spectacol greu de uitat, ajutat de un actor special căruia rolul i se potrivește mănușă, dar și de Ana Ioana Macaria,care  deși are o apariție scurtă, are darul de a lămuri sau a umple  ceeace lipsește din poveste.

Pe site-ul platformei piciordeplay, Toma Dănilă a scris: “Pentru mine, Cenușa e spectacolul care a venit să spele zilele, săptămânile și lunile apăsător de grele ale anilor 2020 și 2021, ale unei perioade în care ne-am îndepărtat unii de alții, am uitat să ne îmbrățișăm, am uitat cum e să trăim în normalitate. Un timp în care ne-am oprit din a fi cu ceilalți și în care am fost mai mult cu noi, cu cei dinlăuntrul minților noastre. Acolo unde nu ne putem minți, acolo unde suntem singuri în fața propriei noastre conștiințe, un spațiu al sincerității absolute. Și acest spectacol mai înseamnă ceva, poate mai mult și mai important. Acest spectacol este o întâlnire. Întâi a noastră, a celor trei care am adus textul lui Beckett în realitatea scenei și apoi, și mai importantă, întâlnirea cu voi, spectatorii.”

Spectacolul este dintre cele care te urmăresc mult timp și nu se poate să nu te întrebi: în urma mea ce rămâne? Cenușa care dispare repede sau jarul care mocnește și se stinge încet?

 

 

Point- Cenușa de Samuel Beckett. Traducere de Ania Tudoran- Dănilă. Regia:Toma Dănilă. Distribuție: Gheorghe Visu, Ana Ioana Macaria. Data vizionării: 27 februarie 2022 (prin platforma piciordeplay)