Marioara Voiculescu, “mareșala teatrului românesc”,
așa cum a numit-o Alexandru Davila, a reprezentat o figură legendară în istoria
teatrului, puțin cunoscută generațiilor de azi.
Născută în 1889 într-o familie modestă, ajunsă la
Conservator cu dispensă la 14 ani, măritată la 16, mama la 17, divorțată,
recăsătorită și rămasă văduvă de timpuriu, Marioara Voiculescua găsit în teatru
forța, bucuria de a trăi, de a se dărui, de a îndura vicisitudinile vieții, de
a lupta cu sărăcia venită o dată cu comunismul. “Mi-am dat seama că teatrul este o carieră nebănuit de grea
şi că numai anumite fiinţe sunt miruite de Dumnezeu. Am înţeles că ceea ce
vroiam să învăţ e un lucru nespus de dificil, şi că, dacă nu ajungi ceea ce a
ajuns marea artistă din faţa mea, mai bine să renunţi la tot şi să te înfunzi
în ceaţa vieţii unde toţi oamenii seamănă unii cu alţii”, scria ea în celebrul
ei Jurnal.
A fost răsfățată de public și de presă,
considerată o adevărată “divă”, comparată cu Eleonora Duse sau Sarah
Bernhardt, creatoarea unor roluri memorabile, pline de forță și dramatism,
prima femeie care a înființat o companie de film, prietenă cu Regina Maria,
profesoară iubită, respectată de studenții ei (printre ei Carmen Stănescu, Olga
Tudorache), Marioara Voiculescu a rămas de neclintit în fața comuniștilor, a
fost marginalizată, a revenit spre sfârșitul vieții în teatru și a murit în
sărăcie într-o garsonieră plină cu amimtiri.
Fascinată de personalitatea complexă a marii actrițe,
Alina Nelega, romancieră și autoare dramatică, profesor universitar, a publicat
recent la Editura Polirom, în colecția “Biografii romanțate”, un roman care o
are ca protagonistă pe Marioara Voiculescu.
Având la bază o documentație nu foarte bogată, pornind
și de la Jurnalul scris chiar de
Marioara Voiculescu, document de excepțională însemnătate, și de la cronici
apărute în presa vremii, Alina Nelega creionează portretul artistului în
societate, dar și în afara lui. Cartea este un roman în toată puterea
cuvântului, nu doar o biografie romanțată. Citind cartea cu marea atenție,
putem trece de la perioada antebelică, când Marioara Voiculescu a cunoscut
gloria, la perioada stalinistă, apoi comunistă. Cu talentul ei de romancieră,
dovedit în ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și un nor în formă de
cămilă, Alina Nelega recompune cu migală viața și cariera carismaticei
actrițe, structurate în capitole bine definite, într-o ordine cronologică, cu
detalii care descriu momente importante sau mai puțin importante, făcându-ne să
respirăm parfumul epocilor pe care le-a traversat Marioara Voiculescu în cei 90
de ani de viață. Alina Nelega reușește prin verbul ei, bine temperat, să ne antreneze
în caruselul vieții unei femei care a avut totul și, apoi, nimic, în tumultul
epocilor, să cunoaștem oameni și fapte.
Autoarea s-a documentat serios și în ceea ce privește
epoca antebelică, interbelică și postbelică din București pentru a afla ”de la ce casă de modă s-ar fi putut
îmbrăca o actriță sau ce automobile (nu mașină!) ar fi putut să-și cumpere la
1910, cum se numeau străzile care azi nu mai există și cum aș putea să conturez
o geografie imaginară a unui oraș pierdut.” Orice amănunt legat viața
cotidiană- meniuri, baluri de la Curtea Regală, cluburile, petrecerile, până la
legile teatrelor din perioada 1900-1947, despre conflictele din teatre
(războiul Davila-Nottara, etc)- a fost studiat cu multă atenție. “Căci este
vorba desigur despre povestea unei vieți, dintr-o perspectivă a zilelor
noastre, dar în egală măsură și despre reconstruirea unei lumi în care teatrul
însemna fundamental cu totul altceva decât înseamnă astăzi.”
Alina Nelega a citit piese de teatru, a ascultat ore întregi
benzi cu mărturii ale celor care au cunoscut-o pe Marioara Voiculescu, înregistrări
cu vocea ei neexistând, deși a murit în 1976, a cercetat la CNSAS dosarele de
urmărire ale actriței și ale fiului ei. O muncă titanică care a dus la apariția
unei cărți ce se citește pe nerăsuflate. Marioara Voiculescu este personaj, dar
și o ființă reală “cu care am dialogat, ne-am confesat, am ajuns să ne certăm
(adesea), ne-am îmbufnat prea mult, ne-am căutat, ne-am îmbrățișat și ne-am
împăcat”. Imaginația Alinei Nelega, dar și admirația ei pentru celebra actriță,
accentul pe care îl pune pe importanța teatrului în epocă, maniera de abordare
fac din cartea ei un instrument documentar, o restituire necesară, dar și un
roman plin de farmec, ușor de citit, bine scris.
Alina Nelega mărturisea într-un interviu: “e vorba de o ediție romanțată a biografiei unei
mari și extrem de verticale actrițe, pe care vremurile și breasla aproape au
reușit s-o îngroape: Marioara Voiculescu. Mă pasionează mult viața ei,
inabilitatea de a face compromisuri, simțul ei ludic și ironia cu care a luat
istoria în piept, ca mare vedetă până în 1947 și apoi complet obscură până în
1974, când a murit. Și îmi place la ea faptul că a făcut numai ce-a vrut și mai
ales că și-a asumat propriile alegeri”.
“Eu sunt Salomeea, Lulu, Doamna Alving. Dama cu camelii. Sunt Peer
Gynt. Sunt propriul meu personaj”,
Alina Nelega- Marioara Voiculescu. Mareșala teatrului românesc. Editura Polirom, București, 2022, 234 pg.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu