În
Dicționarul Explicativ al limbii române în dreptul cuvântului zbeng sunt trecute mai multe definiții:
joc, joacă, nestâmpăr, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zburdare, zburdălnicie,
zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit, zbânțuitură. Probabil că Delia Gavlițchi,
atunci când s-a gândit să înființeze Asociația ZBENG Cultural a avut în minte,
pe lângă ineditul nume, și unele dintre multele definiții găsite în DEX. În
prezentarea acestui proiect se spune: “Asociația
ZBENG cultural este fosta MiniREACTOR, care începând cu vara anului 2023 și-a
actualizat strategia culturală în acord cu nevoile membrilor cât și a
comunității locale. MiniREACTOR a început ca platforma dedicată publicului
foarte tânăr din cadrul spațiului cultural Reactor de creație și
experiment. În timp, necesitățile în dezvoltare ale platformei au condus
către independență, iar în 2017 și-a căpătat propria identitate juridică.
Astfel, s-a înființat Asociația
MiniREACTOR. Până în anul 2022 aceasta a funcționat ca un teatru independent
din orașul Cluj-Napoca, cu stagiuni anuale regulate”.
Bilanțul: un proiect editorial și 12
proiecte culturale, finanțate de către AFCN, și 2 proiecte instalații dedicate
publicului foarte tânăr, numeroase ateliere și alte evenimente specializate.
Nemaivorbind de participări la
festivaluri de profil din țară și din străinătate, consolidându-și poziția și
câștigând un public tot mai numeros. Programul cultural promovează
inovația și experimentul, iar produsele teatrale realizate sunt variate și
actuale. Asociația a produs până astăzi: spectacole de teatru pentru mediul
indoor și outdoor, spectacole muzicale, spectacole de teatru de animație,
teatru radiofonic, teatru filmat, teatru itinerant, etc. Am să fac referire în
cele ce urmează la câteva dintre spectacolele pe care le-am putut urmari.
Olguța și un bunic de milioane, a fost
întâi o carte dintr-o serie foarte lungă scrisă de clujeanul Alex Moldovan. De
ce Olguța? Ne explică chiar autorul de ce a ales un nume comun. “Am eu însumi mari probleme când vine vorba să
rețin numele personajelor din cărțile pe care le citesc. Așa că am decis ca
numele purtate de personajele mele să fie cât se poate de clare și ușor de
memorat – la fel ca numele cărților pe care le scriu –, în așa fel încât nu
doar cititorii, ci și eu să le pot ține minte”. Spectacolul este un exemplu de teatru itinerant pentru că Olguța,
fata roșcată, nu foarte simpatică și bunicul ei ne sunt ghizi prin orașul de pe
Someș: Piața Unirii, Gangul
Anticarilor - Librăria Cărturești (Casa Hintz) - Curtea Muzeului de Artă -
Galerina Națională a Muzeului de Artă – “Sala Tonitza”. Numai că, pentru a-i însoți,
trebuie să avem un telefon mobil încărcat, bineînțeles, date mobile activate
(cine nu are?!), căști și o hartă. Un tur de oraș mai special, cu o fetiță în
vârstă de 12 ani , obraznicuță, ușor împiedicată, care caută mereu să intre în
tot felul de probleme. Extrapolând,
putem citi printre rânduri despre relații de familie, despre dorința de independență
(refuză initial pe mătușa cicălitoare), chiar și la vârsta de 12 ani, întrebări
și răspunsuri pentru părinți legate de educație, de cât de permisivi trebuie să
fim. O fetiță ca multe altele, cu o mama bolnavă, un tată plecat la muncă și un
bunic bogat. Textul spectacolului are umor, are coerență, povestea curge lin,
interpreții (Ioana-Maria Repciuc, Andreea Ajtai, Bogdan Ifodi, Florin Suciu,
Viktor Hegedüs, Cipri Vultur ) au candoare, spontaneitate, iar noi suntem
cei mai câștigați pentru că ne plimbăm, vizităm,
ascultând o poveste inedită, spusă un pic mai“altfel”.
O gheră de ajutor de Carla și Liana
Precup, dramaturg coordinator Ana Cucu Popescu, regia Delia Gavlițchi,
este despre școala online în perioada pandemiei, despre izolare, despre lipsa
de comunicare, despre examene, despre nesiguranță, neîncredere în propriile
forțe. Mai apare un Motan, căruia îi place să mănânce, pardon, să ronțăie teme
(de școală!) pentru că îi e foame de …cunoaștere. Într-un décor simplu, ușor de
deplasat (conceput de Tomos Tünde), cu trei actori (Andreea Ajtai-pe catalige, Bianco Erdei, Cătălin Filip) care
dansează, mânuiesc o păpușă, fac tot felul de giumbușlucuri, spectacolul îmbină
jocul/joaca cu povestea spusă pe înțelesul celor mici.
Al treilea spectacol vizionat are la bază un
scenariu scris de Ana Cucu Popescu și intitulat Tărâmul de mijloc, regizat tot de Delia Gavlițchi. O punere în
pagină simplă, cu păpuși, cu un décor minimalist (cutii pe rotile, care
printr-o mișcare rapidă se compun și se descompun) semnat de aceiași neobosită Tomos
Tünde, cu o muzică veselă, scrisă de Max Anchidin și care ne vorbește despre
toleranță și înțelegere. Oda bucuriei,
laitmotivul muzical, subliniază optimismul, delimitează scenele. Doi
conducători de tărâmuri/ țări trebuie să găsească o cale de a-și uni popoarele,
de a locui în același spațiu în pace și înțelegere. Există diferențe între oamenii celor două
tărâmuri, dar și între ei doi. Mesajul este că diferența dintre noi nu trebuie
să constituie o problemă, trebuie doar să ne respectăm, să învățăm unii de la
alții. Vor reuși cei doi conducători să se unească? Cei trei actori: Andreea Ajtai, Bianco Erdei/Ioan Crișan,
Florin Suciu, joacă și se joacă, cum îmi place să spun, apelează la un mic
arsenal interpretativ, reușind să-i cucerească pe cei mici, care îi însoțesc cu
hohote de râs.
Zeng Cultural, un nume nou, cu un program
coerent, cu spectacole concepute pentru a fi jucate indoor sau outdoor, interactive,
cu texte rezultate din sesiuni de documentare pe diverse teme și reprezintă o bună alternativă la petrecerea
timpului liber al celor mici, mergând pe mesaje simple, ușor de descifrat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu