La finalul anului trecut, Teatrul de păpuși “Puck” din
Cluj-Napoca a organizat un mini-turneu (București, Sibiu, Iași, Brașov) cu
spectacolul Dracula. Despre cum am
devenit monstru, regizat de Demi
Papada și Dimitros Stamou, cunoscuți păpușari germani de origine greacă,
creatorii Teatrului Merlin din Berlin.
Teatrul Merlin a fost întemeiat în 1995 la Atena, după
care în 2011, Demi Papada și Dimitros Stamou s-au mutat la Berlin. Au început
prin a crea măști și păpuși după care au creat propriile lor spectacole, în
mare parte pentru publicul tânăr și adulți: Noonse,
Noone’s Land, Clowns’Houses, Dreamcatcher. Umor negru, păpuși de o mare expresivitate și un decor,
construite cu atenție la detalii, atmosferă stranie, impact vizual și, fără
îndoială, o tehnică de mânuire studiată
și executată fără cusur sunt doar câteva din caracteristicile generale ale
spectacolelor trupei germane.
Personajul principal al romanului lui Bram Stoker
(1847-1912), Contele Dracula, una dintre
figurile cele mai iconice din literatura și cultura populară, pornește ca sursă
de inspirație de la Vlad Țepeș, un domnitor valah de la sfârșitul secolului al
XV-lea. Înainte de a scrie Dracula, Stoker a
petrecut șapte ani cercetând folclorul european și poveștile despre vampiri,
fiind cel mai mult influențat de lucrarea "Transylvanian
Superstitions" (Superstiții Transilvănene) a lui Emily Gerard din 1885.
Deși romanul nu s-a bucurat de succes la apariție, pe parcursul anilor a fost
sursă de inspirație pentru scenarii de filme, dramatizări, muzică, teatru, un exemplu grăitor de îmbinare între istorie
și ficțiune.
La București, spectacolul a fost prezentat în sala
Teatrului Țăndărică. Mărturisesc că am fost atrasă de titlul inedit, de cei doi
regizori pe care îi cunosc de mult timp și ale căror spectacole s-au jucat cu
succes și în România și din curiozitate profesională.
Dracula de la Teatrul “Puck” nu e chiar “frate” cu personajul creat de Bram
Stoker în 1897, nici măcar o rudă foarte îndepărtată și nu mi-au clănțănit
dinții de frică la apariția lui. Cei doi regizori care au creat și povestea au
încercat să reinterpreteze mitul lui Dracula din altă perspectivă pornind de la
diversele reprezentări ale personajului, cu accent pe teme ca: diversitate,
intergrare, înțelegere, prietenie, conflicte generate de prejudecăți, de frică.
O versiune mai “blândă”, ușor cosmetizată, nonverbală care se adresează
copiilor peste 6-7 ani. Nu întreb câți pici, preșcolari sau școlari, știu
legenda lui Dracula, scenariul mi s-a părut cam greu de descifrat la prima vedere.
Fiind un spectacol jucat la masă, cu păpuși mici, cu elemente scenografice sau
de expresie amănunțite, sala teatrului bucureștean a fost, în opinia mea, mult
prea mare, pierzînd din intimidate, din atmosferă. Puțin mister la intrarea în
sală, spectatorii căutându-și locurile la lumina telefoanelor, ceea ce a
creat un oarecare suspans, apoi, scena
este dominată de o lună imensă și de un proiector care se plimbă,
luminând în tonuri intense siluete de case, un copac, interioare. O masă, un
fotoliu, un gramofon, un ghiveci, un mic acvariu cu pește, fără apă sunt
detaliile de început. Urmează să trecem printr-un laborator de preparat licori
roșii, printr-un cartier de blocuri unde sunt lăsate licorile, asistăm la visul
lui Dracula, la o scenă de luptă între bine și rău, iar finalul vi-l las vouă,
boieri dumneavoastră.
Cei doi interpreți, Roxana Andrea Bolovan și Robert
Trifan, sunt foarte bine indrumați, sunt actori cu experiență, fiecare mișcare este
studiată, așa că din punct de vedere al mânuirii s-a putea adăuga un plus.
Gustul amar cu care am părăsit sala m-a urmărit ceva
timp, încercând să deslușesc povestea pentru că imaginația mea găsise niște
poteci.
Teatrul
de păpuși Puck, Cluj-Napoca- Dracula.
Despre cum am devenit monstru. Idee, concept, creație: Teatrul Merlin
Berlin. Regie și scenografie: Teatrul Merlin Berlin. Costume: Virginia Clemm și
Demi Papada. Design și construcție păpuși: Teatrul Merlin Berlin. Light design:
Teatrul Merlin Berlin. Muzică: Archilles Charmpilas. Distribuția: Andreea Roxana
Bolovan, Robert Trifan. Data vizionării: 5 noiemnrie 2025.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu