Povești, acrobație, foc, muzică la Ploiești

 

Festivalul internațional de teatru pentru copii și tineret, Imaginarium, organizat de Teatrul “Toma Caragiu” din Ploiești, Secția de animație Imaginario, a ajuns la cea de a VII-a ediție. Ca în fiecare an, sunt prezentate producții ale unor teatre profesioniste de profil (Galați, Reșița, Alba Iulia, Pitești, Râmnicu Vâlcea și Târgu Mureș),  alături de producții originale semnate de companii independente din București. Spectacolele se desfășoară în sala teatrului, în spații neconvenționale (pietonala din față teatrului “Toma Caragiu”) și se adresează unor categorii diferite de publicuri. Programul include spectacole după texte clasice în haine modern, care folosesc diverse mijloace de expresie artistică, reprezentații de acrobație aeriană sau care includ foc, jocuri de lumini, costume spectaculoase. Ca noutate: un concert de chitară acustică și voce, un spectacol interactiv de fizică și chimie.

Dintre aceste acțiuni ne vom opri doar la câteva spectacole, ordinea fiind aleatorie, pentru că despre multe din cele incluse în program am mai amintit.

Teatrul pentru copii și tineret Gulliver, Galați a prezentat cea mai recentă premieră, Zmeie, basme și fantasme, un spectacol de teatru coregrafic, adresat categoriei de peste 12 ani. În rolul principal…corpul uman care se transformă sub ochii noștri din personaj în poveste sau într-un element de décor. După cum spune regizorul spectacolului, Lari Giorgescu:”corpul devine zmeu, pasăre, pitic, împărat, frică, dor, copilărie, maturizare. Corpul nu doar joacă un personaj, ci se lasă traversat de el”. Două poeme semnate de Gigi Căciuleanu (“de farmec pline” ) împletite cu imaginația, sensibilitatea și rigoarea lui Lari Giorgescu, cu muzica originală cu reminiscențe populare a lui Adrian Nour, unele recognoscibile, și cu vocile a capella dau naștere unui spectacol ce nu se poate povesti nici în cuvinte meșteșugite, ci simți, trăi. Ne pune la încercare puterea de imaginație, ne activează amintirile, ne ascute simțurile, ne ridică, ne coboară, ne aruncă în sus. Scenografia, semnată de Corina Boboc, este simplă, dar sugestivă. O cutie care se deschide și care ascunde povești de demult, ca apoi să se închidă ca o carte. Un alt element important este jocul de lumini care ajută la crearea unei atmosfere de basm, de mister. Interpreții (Eduard Onu, Andrei Ciugulea, Andrei Dombrovschi, Nicoleta Miru-Cosma, Georgiana Răpcianu, Maria Niță, Ramona Păuc, Eduard Șișu, Cristina Gheorghe, Valeria Taban, Cosmin Cosma, Alin Albu, Miruna Dobrotă, Andrei Midișan), actori păpușari care “mânuiesc” cu talent și pasiune, cu precizie fiecare fibră a corpului lor, fiecare mișcare, fiecare pas într-o simbioză și armonie perfecte. Cu siguranță că este un efort colectiv în care fiecare interpret are rolul lui, alcătuind un tot unitar. Tot Lari Giorgescu sintetiza esența spectacolului:”o declarație de dragoste pentru basm, pentru corp, pentru joc și pentru această formă fragilă și necesară de adevăr care se numește teatru”. Zmee, basme și fantasme este un spectacol rafinat, poetic, o reverență adusă literaturii populare, în care corpul uman, această mașinărie complexă devine “erou”. Și mai e ceva: o demonstrație a actorilor păpușari în forță, care arată coeziune, constanță, pasiune, curaj, o energie debordantă, plăcere de a dansa fără a arăta efortul și consumul lor.

Teatrul pentru copii și tineret Ariel, Târgu Mureș a adus pe scenă povestea veșnic tânără a minunatei Rapunzel. Povestea vine de la Giambattista Basile (1634), apoi a prelucrat-o Charlotte-Rose Caumont de la Force (1698) și a ajuns la Frații Grimm care au publicat-o în 1812. Numele derivă de la o plantă cu frunze în formă de inimă din care mama eroinei noastre își pregătea o salată. Așa s-a născut o fată blondă, cu un păr foarte lung. Și, ca în orice basm, trebuie să existe o vrăjitoare rea și un prinț,.. Spectacolul Teatrului Ariel este regizat de Georgeta Lozincă adaptând povestea și îmbogâțind-o cu elemente care s-o aducă mai aproape de zilele noastre. Suntem în orașul umbrelor lungi, care, pe lângă unele atracții turistice are și un turn misterios fără scări și fără ușă, fără chei. Aflați într-un tur de oraș, un grup de turiști intră în turn și se transformă în personajele poveștii, luându-ne cu ei și reușind să termine fericit povestea blondei Rapunzel. Sinceră să fiu, nu am fost impresionată de “hainele cele noi” ale lui acestei versiuni, în ciuda eforturilor de mișcare, muzicale sau de interpretare ale actorilor Cristina Ungureanu, Claudiu Banciu, Andreea Ajtai, Claudiu Ardelean, Georgiana Bighescu, Cristi Bratu.

Povestea lui Muc cel Mic, spectacolul Teatrului de păpuși Prichindel din Alba Iulia, este regizat de Todor Valov din Bulgaria, un colaborator mai vechi al trupei. O adaptare după Wilhelm Hauff (1802-1827) despre un băiat, dar nu mai înalt de câteva picioare şi cu o înfăţişare tare ciudată. Ca orice persoană altfel, a fost supus la grele încercări, la umilințe, batjocură, Deci, este vorba despre toleranță, acceptare, despre faptul că nu aspectul fizic contează, ci bunătatea, deșteptăciunea, compasiunea. Valori general umane și general valabile, indiferent de vremuri. De  remarcat, mai ales păpușile realizate de Natalia Gocheva. Fiecare personaj este reprezentat de un trup care sugerează un obiect (o râșniță, un vas, o amforă, etc) iar capetele din lemn sunt expresive și la fel de sugestive. Muzica compusă de Mirchev Plamen are puternice accente orientale, iar actorii Iulian Costea, Irina Melnic, Mădălin Costea, Ramona Benchea Mincu, Teodora Popa, Viorica Bodarii au creat personaje viabile.

Mă întreb dacă mai este vreun copil care să nu știe cine este Cenușăreasa? Care să nu-i cunoască povestea tristă, dar cu final fericit? Nu mai văzusem demult o Cenușăreasă “în carne și oase”, fără păpuși. Așa că, versiunea semnată de Mihaela Rus, la Teatrul de Vest din Reșița, mi-a stârnit curiozitatea, transformată, pe parcurs, în dezamăgire. Deși, trama inițială este păstrată în linii mari, are coerență și accente ușor comice, restul e tăcere, în opinia mea. Bianca-Andreea Temneanu e o Cenușăreasă sensibilă, gingașă așa cum scrie la carte. Trio-ul format din cele două surori vitrege și mașteră, Ana-Maria Cizler, Andrada Samoilă și Camelia Ghinea, are momente ușor forțate, îngroșate. Ceilalți interpreți: Andrei Pleșa, Sorin Fruntelată, Denisse Moise sunt corecți. Decorul și costumele de epocă concepute de Aurel Asanache întregesc atmosfera unui spectacol bazat pe o poveste valabilă și “pentru generația X,Y,Z sau Alpha și fără de care nu se poate trăi nicio copilărie”, așa după cum mărturisește regizoarea  Mihaela Rus.

Pot spune, așadar, că ediția din acest an a Festivalul internațional de teatru pentru copii și tineret Imaginarium de la Ploiești a avut de toate, a încercat să satisfacă mai multe categorii de spectatori, a continuat să profite de spațiile neconvenționale, trecând prin “fum și foc”, cu muzică și dans, cu povești. Așteptăm cu interes ediția viitoare.