Ce
știm despre Sergiu Cioiu, “un
artist a cărui voce a rezistat la proba timpului, un bărbat elegant, distins și
cu o mare disponibilitate sufletească”? Nu știm aproape nimic. Acesta este titlul cărții-dialog dintre Pușa
Roth și Sergiu Cioiu, care nu este o biografie propriu zisă, ci o confesiune
despre prieteni, un “buchet” de
amintiri parfumate, clipe de viață, carieră, gânduri și rânduri,
oameni, adunate cu grijă și răbdare.
Nu
știu câți își amintesc de el, generația mea cu siguranță că n-a uitat Cântecul vântului (“vântule, vânt nebun, stai ș-ascultă ce-ți spun”), Poarta sărutului, Venise vremea sau Merci, Bécaud! sau multe altele dintr-o
gamă variată, diversă. În opinia mea, Sergiu Cioiu este tipul de cântăreț-actor,
baladist sau șanșonetist, care înterpreteză cu trăire, cu emoție, cu patos
melodii scrise pe versuri de mari poeți sau textieri experimentați. La fiecare
întâlnire, am senzația că asist la momente de teatru puse pe muzică. Recent, am
participat la două spectacole diferite. Unul, în grădina de la Green Hours și,
al doilea la TES. Cel din grădină a fost o întâlnire între prietenii strânși la
un pahar de vin sub un cer înstelat și clar de lună. A cântat, a recitat, a
povestit, s-a plimbat printre admiratori, a depănat amintiri. S-a simțit bine,
ne-am simțit bine și, parcă nu ne mai dădeam duși, deși eram goniți de un meci
important ce era transmis pe un ecran mare. Spre final, s-a petrecut un schimb
de generații, tineri veniți pentru meci care s-au așezat să asculte, poate
pentru prima dată, un cântăreț de care părinții lor își aduceau aminte.
Spectacolul de la TES a fost dedicat lui Alexandru Mandy, de la a cărui naștere
s-au împlinit 105 ani. Despre Mandy care i-a compus multe melodii Sergiu Cioiu
spune în carte: “a compus cântec cu text, el rămâne unul dintre puținii
compozitori care și-au scris texte la
melodii sau melodii la texte. Un adevărat făurar de cântec. Toți cei care au
interpretat cântece de Mandy au găsit un suport solid pentru a se pune în
valoare fără a avea nevoie de mișcări din șolduri, sinuoase piruete, poze sexy,
dansatori sculptați ori dansatoare cât mai sumar îmbrăcate.(...) Eu, însă, am
avut o colaborare mai intensă, mai apropiată și mi-am bazat o mare parte a
repertoriului pe aceste cântece pe care le-am purtat cu mine pretutindeni, în
turnee, pe scenele diferitelor teatre din țară și din afara tării, căci în
integralitatea lor ele au constituit pentru mine un adevărat material de
one-man-show.” Mandy revine de multe ori în răspunsurile date Pușei Roth.
Revenind la întâlnirea de la TES, în fața unei săli pline de prieteni,
admiratori, oameni simpli, aș putea spune că a fost ca un spectacol de teatru
în două acte, centrat în jurul lui Alexandru Mandy și Sergiu Cioiu, având
roluri la fel de importante Maia Morgenstern, Magda Catone, Mariana Pachiș
(sand artist), Maria Gheorghiu. S-a dovedit, din nou, că esențele tari sunt
mereu proaspete, nu numai datorită vechimi sau calității, ci și pentru că praful
vremii nu le atinge.
Cred că puțini sunt cei care știu că Sergiu Cioiu a
absolvit IATC-ul (UNATC-ulde azi) în una dintre promoțiile de aur:
Ovidiu Iuliu Moldovan, Monica Ghiuță, Ștefan Radof, Ilinca Tomoroveanu, Ion
Caramitru, Mariana Mihuț, Rodica Mandache și mulți alții. De unii dintre ei a
rămas legat pe viață și în carte există
un set de întrebări și răspunsuri legate prieteni și prietenie. Am spicuit la
întâmplare câteva „portrete”.
De
exemplu, pe Ovidiu Iuliu Moldovan îl consideră ” un actor imens, talentat ,
sensibil, care a lăsat în memoria colectivă a iubitorilor de teatru și film
zeci de roluri/personaje,excelent realizate, adevărate creații actoricești.
Ovidiu Iuliu Moldovan era un om frumos! Era receptiv și sensibil, avea o imensă
calitate de a asculta și de a recepțina mesajul spiritual; era discret și cald
și îșipurta melancolia și tristețea sub un scut de prudență”. Multe gânduri ne împărtășește si despre Ion
Caramitru, relația lor trecând de-a lungul timpului prin diverse etape. “Cu
Ștefan Radof am avut o comunicare mai susținută, datorită faptului miraculous
al poeziei. În plus, relația mea cu Ștefan Radof a fost o adevărată prietenie
cu tot ce poate fi mai valoros în a aprecia sinceritatea, căldura omenească,
generozitatea și talentul fiecăruia dintre noi. (...) Există
și un capitol în care vorbește despre „prietenii revendicate și pierdute”. Dar,
așa cum era și firesc, amintește de toți compozitorii cu care a colaborat, de
colegii cu care a cântat, de scriitorii pe care i-a cunoscut, de poeții pe ale
căror versuri a compus melodii (Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Miron Radu
Paraschivescu). Fragmente mai ample sunt dedicate lui Florin Bogardo,
Constantin Drăghici, Mihai Dumbravă, Eugen Rotaru ,etc.
A
jucat la Teatrul Tănase, la Bulandra în Puterea
și adevărul (regia Liviu Ciulei și Petre Popescu), la Teatrul de Operetă, avut
o tentativă de angajare la Teatrul Național, a susținut un recital în cadrul Nocturnelor de la Teatrul Țăndărică, a
predat la Școala Populară de artă, a cântat la Olympia, i-a cunocut pe Gilbert Bécaud, Charles Aznavour. Sentimentală din fire, nu am putut trece peste
însemnările legate de prezența lui Sergiu Cioiu pe scena de la Țăndărică cu”primul
spectacol în această meserie liberală, Nocturn
IV, pe atunci sub auspiciile doamnei Margareta Niculescu, cea care a fost o
mare animatoare a teatrului de marionete, dar și de spectacole moderne de dans,
de poezie, de satiră sau de cântec poetic. Nocturnele
9½, în care s-au prezentat spectacole unice, cu și de Gellu Naum, Papa
Răducanu, Gigi Căciuleanu, Adina Cezar, Johnny Răducanu, Mircea Crișan. Spectacolele Nocturnele 9½, de la Teatrul Țăndărică deveniseră evenimentul
nocturn al Bucureștilor din acei ani. A fost idea Doamnei Miriam (Papa)
Răducanu, dar nu s-ar fi putut desfășura fără atitudinea curajoasă a acestei
mari artiste și directoare de teatru care a fost Doamna Margareta Niculescu.
Nocturne s-au făcut multe și cu varii distribuții, dar niciodată, nu s-a mai
ajuns la acest nivel aproapre mistic”.
A cântat la Festivalul de la Mamaia, a luat premii,
avut spectacole pe multe scene ale lumi, a scos zeci de discuri, iar în 1982
s-a stabilit în Canada.cu familia, la Ottawa și continuă să se ocupe de ce știa
el mai bine. Spectacole pentru diaspora română, joacă într-un prim spectacol,
regizat de Janet Irwin, organizează spectacole, realizează un spectacol numit Suflet românesc, conduce o emisiune tv
în limba română, a dorit să înființeze un teatru multicultural, pentru care nu
a găsit fonduri.
Cartea, datorită formei de dialog este mai vie și cuprinde
fragmente de scrisori, articole publicate pe diverse teme, un bogat material
fotografic. Ea ne ajută să descoperim un om, o viață, un suflet de artist, dar
cel mai important mi s-a părut a fi o carte despre prieteni și frunzărind-o, poate
găsim un răspuns la titlul Nu
știm aproape nimic despre viață, despre oameni, despre
teatru sau despre muzică. Dar despre Sergiu Cioiu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu