A doua ediție a Festivalului de teatru pentru copii și
tineret Imaginarium, organizat
de Teatrul Toma Caragiu, Primăria Municipiului București și Asociația Viitor
Art a adus o noutate:
competitivitatea. Teatre din București, Brașov, Tg. Mureș, Cluj Napoca, Galați,
Timișoara, Republica Moldova, Bulgaria și trupa Imaginario a Teatrului gazdă
s-au “luptat” vitejește cu cele mai bune și pașnice “arme” pentru premiile puse
în joc. În afara concursului, i-am urmărit pe Bence Sarkadi din Ungaria și pe
Amir și Hemda din Israel.
Șapte
zile relaxante cu spectacole văzute, dar și unele nevăzute, cu soare cald și
nori sau ploaie de vară alături de oameni frumoși, primitori, săritori și
discuții serioase și competente, presărate cu hohote de râs. De-a râsu’-plânsu’
(vorba lui Nichita) a fost să trăiesc pe viu scena alegerilor europarlamentare
ca în Caragiale. Neregularități și un comic de situație exact ca-n Scrisoarea pierdută! Deh, Caragiale,
contemporanul nostru!
După
acestă paranteză să purcedem să depănăm povestea festivalului al cărui juriu a
fost format din regizorul Toma Hogea, scenografa Eugenia Țărășescu Jianu și
subsemnata. Deschiderea a fost făcută de Teatrul Excelsior din București cu Prâslea cel voinic și merele de aur,
dramatizare de Eduard Petru Jighirgiu după Petre Ispirescu. Scenariul păstrează
povestea clasică,pe care o actualizează într-o versiune destul de alertă,
muzicală și colorată. Textul este presărat cu multe proverbe din înțelepciunea
populară care nu fac altceva decât să accentueze caracterul de
basm și să-i pună pe spectatorii mai răsăriți să mediteze la sensul adevărat al
vorbelor de duh. Lupta dintre bine și rău, sentimentul de familie mai pregnant
în spectacol decât în basm, iubirea, onestitatea, curajul, asumarea faptelor
sunt tratate de Eduard Petru Jighirgiu (scenarist, regizor și autor al muzicii)
cu simplitate. Unele scene cam trenează ceea ce a creat o rumoare în sală, dar
muzica, dansul, scenele de luptă dintre zmei și Prâslea, proiecția video și, pe
alocuri, interpretarea actorilor au redus un pic din monotonia și platitudinea
spectacolului. Prima zi de festival s-a
încheiat cu reprezentația Teatrul Imaginario (în afară de concurs) cu Flautul fermecat, adaptare de Toma Hogea
după libretul lui Emanuel Schikaneder pe muzica lui W.A.Mozart. Un spectacol pentru
copii ceva mai mari de 7 ani cât scria în program. Nu este ușor să regândești
lumea închipuită muzical de Mozart, să încerci să găsești calea cea mai
accesibilă de a transmite mesajul, de a selecta pasaje muzicale sugestive, să
îmbini textul cu ariile cântate pe bandă, în așa fel încât să nu se observe prea
tare. Spectacolul are toate ingredientele unei povești magice cu zâne, prinți,
zmei, folosește efecte de lumină, costume colorate (spectaculoasă apariția
reginei Nopții, ca o adevărată divă, Mihaela Rus) și transmite idei foarte
simple despre adevăr, curaj și stăruință, despre binele care trebuie să
învingă, despre iubire, despre faptul că minciuna are mai mereu picioare
scurte. Papageno, omul pasăre are umorul care echilibrează povestea, iar
actorul Costel Dobrescu face un personaj simpatic. Teatrul Arlechino din Brașov
a prezentat spectacolul Aventurile lui
Chilli Ramirez despre care am scris de mai multe ori. Însă povestea hazoasă
și muzica imaginate de Ioan Gyuri Pascu, în regia lui Attila Vizauer este mereu
proaspătă. Actorul Marius Stroe a primit Premiul
de interpretare și mânuire (ex aequo) pentru personajul principal. La
aceiași categorie, Robert Gutunoiu a primit premiu pentru rolurile din Strada cu îngeri al Teatrului de păpuși
Puck din Cluj Napoca. Acest spectacol pe măsură ce “îmbătrânește” capată
calitățile unui vin vechi și calitate. O poveste simplă și plină de poezie,
nonverbală despre descoperirea frumuseții din jurul nostru “spusă” de marionete
cu fire scurte, foarte bine mânuite de tinerii Andreea Bolovan, Robert
Gutunoiu, Ion Iurcu și Andra Ștefan sub bagheta lui Decebal Marin, recent
laureat al Premiului UNITER pentru Teatrul de păpuși și marionete. La Ploiești
spectacolul a primit (ex aequo) premiul
de regie. Celălat premiu de regie a fost obținut de Teatrul Guguță din
Chișinău pentru spectacolul Harap Alb,
regizat de Toma Hogea. Povestea lui Harap Alb face parte din patrimoniul
cultural al poporului român vorbind despre adevăr și minciună, înșelătorie,
atotputernicia stăpânilor asupra supușilor, despre călătoria dincolo, despre împărați și zmei, despre
bine și rău. Spectacolul de la Chișinău este un amestec de păpușărie, actorie,
pantomimă, muzică, coregrafie, teatru de umbre, dans și costume populare
stilizate.Actorul Cătălin Lungu, interpretul Spânului și a lui Roș Împărat a
demonstrat reale calități actoricești, versatilitate, creionând personajele
(dar mai ales, Spânul) cu o precizie matematică în mișcare, în rostitul
replicilor, dovedind umor și fantezie. Juriul i-a acordat Premiul de interpretare masculină. Să trecem la Premiul de interpretare feminină care a
revenit actriței Lăcrămioara Bradoschi pentru rolul Dorothy din spectacolul
teatrului gazdă Vrăjitorul din Oz, pus
în scenă de Daniel Staciu, scenografia fiind semnată de Mihai Androne (premiul pentru scenografie). La vremea
premierei, am făcut ample referiri la acest spectacol.Teatrul Ariel din Târgu
Mureș a prezentat Albă ca zăpadă și cei șapte pitici, regizat de Georgeta Lozincă
care și-a gândit spectacolul simplu, pe înțelesul tuturor, cu momente pline de umor, corect mânuite, dar
cu o mașteră mult prea temperamentală, teatrală și care țipa excesiv. UNATC “I.L.Caragiale” s-a înscris în concurs cu Regele Cerb de Carlo Gozzi, lucrarea de
licență animație păpuși-marionete (coordinator lector univ.dr. Mihai
Dumitrescu). O citire modernă a textului, dar fără virtuți de mânuire și
interpretare demne de semnalat. Spectacolul Regele
moare al Teatrului Țăndărică, adaptat și regizat de Eliza Păuna a primit Premiul pentru cel mai bun spectacol. Piesa cea mai puțin absurdă dintre cele
scrise de Eugène Ionesco, este o încercare temerară de a povesti despre jocul
vieții, dar mai ales, al morții în deșertul de cenușă al istoriei, este o
privire acidă asupra propriei morți, tonul grav te face să te analizezi.
Fiecare din cei cinci actori mânuitori își “dirijează” partitura cu exactitate,
cu minuțiozitate. Teatrul Gulliver din Galați l-a adus la Ploiești pe Peter Pan. Regizorul Ioan Brancu a
adaptat romanul lui J.W.Barrie cu umor și imaginație, spunând o poveste
sensibilă despre cum ar fi să nu creștem niciodată pentru a nu deveni niște
adulți plictisitori, îmbătrâniți înainte de vreme. La fel ca și în poveste,
lângă noi trăiesc mulți copii care nu au mame, lucrul cel mai greu pe lume, iar
creșterea lor nu este o joacă, așa cum va realiza și Wendy, eroina lui Barrie,
care se oferise să-l însoțească pe Peter Pan pe Insula Niciodată. Spectacolul
trenează însă în ciuda muzicii lui Cári Tibor.
Păpușile create de Çilem Türköz și construite de Mihai Radu au primit un
Premiu special, Ele sunt în mărime
naturală, spectaculoase ca apariție, chipurile sunt bine conturate, expresive
și necesită doi sau chiar trei mânuitori. Dar,
în opinia mea,nu au fost găsite cele mai bune soluții la “însuflețirea” lor.
Inimă de piatră a fost spectacolul
prezentat de Teatrul Merlin din Timișoara și pus în scenă de Mihaela Puia. O
montare simplă, fără virtuți reale, plată. Teatrul Trio din Bulgaria a oferit
un recital din 11 momente muzicale cu păpuși, invitându-ne la o călătorie plină
de ritm și culoare. Artiștilor bulgari le-a fost oferit un Premiul special pentru atmosfera și energia din spectacolul Aici, acolo, peste tot. Pentru că am
amintit de invitați străini voi trece în revista spectacolele prezentate pe
pietonala din fața Teatrului Toma Caragiu de Bence Sarkadi din Ungaria și Amir
și Hemda din Israel. Dacă marionetistul ungur, un adevărat globe-trotter a mai
fost la diverse manifestări în țara noastră și este cunoscut prin virtuozitatea
cu care mânuiește, cei doi israelieni,
aflați la prima participare într-un festival în România, au încântat cu Zoog (în ebraică înseamnă cuplu). Un duel
între dragoste și ură, o “fugă” între un bărbat și o femeie în jocul iubirii.
Cei doi artiști acrobați răstoarnă legile acrobației pentru că aici el este cel
care “zboară” și ea este “baza”. Precizie, putere, calm, agilitate, elemente de
arte marțiale au fost atuurile reprezentației.
O ediție
colorată această a doua ediție a Festivalului Imaginarium, cu bune, cu mai
puțin bune care a făcut mulți copii fericiți de bucuria de a merge la teatru.
Mă văd
obligată să fac o paranteză, în încheiere. De ceva timp, au apărut discuții
online sau în cercuri restrânse legate de practica unor festivaluri competitive
de a aduce în juriile de specialitate creatori care au spectacole în festival,
altfel oameni cu experiență, cu realizări, cu premii. De cele mai multe ori s-a
întâmplat ca respectivele spectacole să fie premiate cu premii importante.
Sigur, că nu toți membrii unui juriu sunt în situația asta, dar, poate, nu ar
fi rău să se hotărască o strategie comună la nivel de manageri
și organizatori, în așa fel încât spectacolele să fie puse în afara festivalului sau să fie cooptați
creatori neimplicați artistic în competiția cu pricina. În felul acesta, s-ar
elimina suspiciunile și discuțiile și ar fi benefic pentru “sănătatea” manifestărilor de acest gen. S- a întâmplat nu de
puține ori să nu poți ignora un spectacol semnat de un regizor membru de juriu,
să nu-i poți căuta nod în papură dacă are calități în comparație cu celelalte
producții și, de aici, se ajunge într-o
situație destul de incomodă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu