Carmen Stănescu și Damian Crâșmaru

 

De-a lungul istoriei teatrului românesc au fost multe cupluri de actori , în prezent sunt și mai multe. Puține ar putea intra în categoria “cuplul de aur”, dar Carmen Stănescu și Damian Crâșmaru au fost împreună peste 60 de ani pe scena Teatrului Național din București și cineva, un cronicar i-a numit „familia regală”. Erau simpatici, carismatici, impozanți și au jucat diverse roluri de regi și regine  (“Leul în iarnă”, ultimul lor spectacol), dar și eroi și eroine în comedii, piese istorice, drame, tragedii.

Pentru cartea Carmen Stănescu-Damian Crâșmaru.O familie regală pe scena Teatrului, Național, apărută la Editura Ecou transilvan din Cluj-Napoca, Ion Moldovan a avut la dispoziție un material extrem de bogat, rezultat din ore de înregistrări audio, interviuri  filmate, articole din presă. O muncă migăloasă de întocmire a teatrografiei, a listei de filme ale celor doi actori.

Discuția pe care Ion Moldovan o are cu cei doi este extrem de destinsă, curiozitatea autorului este pe deplin satisfăcută de răspunsurile sincere, clare, atât ale lui Carmen Stănescu, cât și ale lui Damian Crâșmaru și, care se îmbină cu cronici din presa vremii sau cu mici confesiuni ale unor actori din diverse generații, cu o postfață emoționantă scrisă de Adela Mărculescu, parteneră, prietenă de familie.

O bună parte din prima parte a cărții o are ca „eroină” pe Camen Stănescu, intrată în Teatrul Național în 1945, debutând cu “Înșir-te mărgărite”. Amintirile ei despre marii actori ai Naționalului: Ion Finteșteanu de la care a învățat disciplina și stăpânirea de sine, despre Grigore Vasiliu Birlic, pe care l-a considerat un geniu, o minune. În replică Damian Crâșmaru a adăugat “un fenomen, unul dintre cele mai frumpase daruri pe care Dumnezeu le-a oferit teatrului românesc”. Cu mult respect vorbește despre regizorii cu care a lucrat: Sică Alexandrescu, “pe care l-am ascultat ca pe un părinte, nu i-am ieșit din vorbă”, care i-a predate o mare lecție despre Caragiale, despre Mihai Berechet, ale cărui repetiții erau ca niște curse cu obstacole, dar care a dus-o pe Carmen Stănescu „spre succese cum azi greu se pot imagina”. “O femeie cu bani” care s-a jucat de peste 600 de ori, “Dulcea pasăre a tinereții”, “Comedie de modă veche”, un alt spectacol longeviv, etc. Au fost multe spectacole, succese, puține eșecuri. Frumoasă, elegantă,distinsă, fascinantă, caldă, dar mai ales talentată, Carmen Stănescu are locul ei în istori teatrului românesc.

Damian Crâșmaru a debutat la Teatrul Național, în 1953, în spectacolul “Matei Millo”. Credincios primei scene a țării, la fel cum i-a fost și soției lui, pe care a venerat-o, Damian Crâșmaru a jucat mult, roluri principale sau secundare în peste 66 de ani de carieră. Pentru el, “actoria este o meserie misterioasă, cu multe taine, pe care nu o poți face bine decât practicând-o la înâlțime”. A intrat în scenă de optsprezece mii de ori, a interpretat 220 de roluri (100 principale).

La acestă bogată activitate s-au adăugat roluri la radio, televiziune și film. Despre toate acestea se vorbește în cartea lui Ion Moldovan, care, discret și plin de respect, a stat de vorbă cu cei doi actori, dispăruți, din păcate, unul după altul.

Condiții grafice foarte bune, fotografii și fișe de spectacole atent întocmite se adăugă conversației între trei prieteni, la un pahar de vorbă. O viață petrecută pe scenă, o viață ținându-se de mână, sprijinindu-se, bucurându-se de succesele comune sau separate: Carmen Stănescu și Damian Crâșmaru, discretul cuplu regal al teatrului românesc.

 

Ion Moldovan- Carmen Stănescu și Damian Crâșmaru- O familie regală pe scena Teatrului Național. Colecția Thalia. Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 276 pg. 2021.