În Clasificarea Ocupațiilor din România, în dreptul
numărului 265109 stă scris: sculptor de
păpuși. Nu este demult recunoscută această meserie, specifică teatrului de
păpuși și marionete, și pentru faptul că nu se studiază la facultate. Este una
dintre acele ocupații desfășurate în spatele scenei și după care, după un
proces de lucru laborios, meticulos, iese la față de cortină rezultatul, de
multe ori devenind vedetă. Dacă extrapolăm, poate că, cel mai cunoscut
sculptor/constructor de păpuși este Geppetto, personajul cărții lui Carlo
Collodi. Din carte au aflat cei mici, cum dintr-o bucată de lemn se poate ciopli o păpușă.
Sculptorul de păpuși stă în atelierul lui, mai ordonat
sau mai dezordonat, plin de bucăți de diverse materiale (lemn, burete,
polistiren, papier-mâché), daltă,
ciocan, lipici, schițe ale scenografului, preocupat de a da viață personajelor unei
povești. Uneori, nu iese din prima, se discută, se studiază, se încearcă
diverse soluții pentru mecanisme în așa fel încât păpușa să fie funcțională, ușor de
mânuit, expresivă, să miște mâinile, picioarele, să deschidă gura.
Nu multe teatre de păpuși mai au în schemă un sculptor
sau constructor de păpuși, serviciile, în cea mai mare parte, s-au externalizat sau sunt angajați absolvenți
ai secțiilor de sculptură sau arte plastice care învață, încearcă să fure
meserie, acolo unde mai au de la cine. E nevoie de migală, precizie,
inspirație, răbdare, îndemânare și talent.
La UNATC se fac ateliere pentru cei interesați susținute
de scenografi care lucrează în domeniu. Mulți dintre scenografii consacrați ai
teatrului de animație își concep păpușile, de la schițe până la mecanisme, mai
sunt și păpușari cu experiență care își fac păpușile.
În ceea ce privește materia primă din care se poate
sculpta, lemnul este de preferat. Se poate da o expresie clară, elegantă unui
cap sculptat și pictat; are o durată mare în timp. Apoi, spuma poliuretanică sau
polistirenul expandat. Latexul este o altă variantă, prelucrat la rece sau la
cald, pe baza unei matrițe. Am asistat la un asemenea proces, prin anii 90,
când la Teatrul Țăndărică, păpușile din spectacolul Bastien și Bastienne (regia Ion Caramitru) au fost construite din
latex, un material pretențios, greu de găsit la vremea aceea în Romania.În
decursul anilor, s-au experimentat tot felul de tehnici și materiale de
construcție, sculptorii cu sau fără studii superioare caută să găsească
soluțiile cele mai bune pentru ca păpușa/marioneta să spună povestea, să se
miște, să deschidă gura, să clipească sau să închidă/deschidă ochii. Adică, să
pară vie.
Aceste câteva rânduri nu pot cuprinde complexitatea
meseriei de sculptor de păpuși, sunt scrise din exterior sau din experiența,
din curiozitatea mea de observator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu