Cronicarul în rol de dramaturg

 

După Alternanță la cer, Măștile reglabile, Joc la vedere, volume de teatru și Umplerea zilei, unul de cronici teatrale, Nicolae Havriliuc „recidivează” cu Punctele de vedere privesc din umbră. Acest nou volum, apărut la Editura Andreas, în 2021, reunește cinci piese de teatru noi, scurte sau în două părți și care nu au văzut lumina scenei încă. Unele au fost citite public, la Cenaclul dramaturgilor de la Institutul Cultural Român.

Nicolae Havriliuc alternează rolul de cronicar cu cel de dramaturg, schimbă des registrul, pixul cu tastatura, sala de teatru cu biroul de acasă.

Teatrul pe care îl practică Nicolae Havriliuc este unul absurd, ancorat în realitatea zilelor noastre, cu personaje care mai de care mai ciudate sau mai normale, care pot semăna cu vecinii noștri, cu prietenii noștri. Ni se spun povești, ni se descriu situații de viață, unele cu umor, altele mai amare, cu substrat, oferindu-ți posibilitatea de a citi printre rânduri.

Îmi place când citesc o piesă, fie ea scurtă sau în patru acte, să imi imaginez cum ar arăta scenic, să citesc cu glas tare rolurile (obicei rămas din copilărie, când mă visam actriță!). De data asta, am preferat să “privesc din umbră” sau din tăcere piesele lui Nicolae Havriliuc. Ce am observat? Predilecția autorului pentru titluri ușor poetice sau ambigue pentru a spori “misterul” farsei (Din bucătăria cu verdețuri la tavă) sau al comediei (Un tren pentru fiecare sau chiar titlul volumului), monoloage lungi la unele persoanje, indicații explicite la începutul scenelor, la sfârșitul pieselor, personaje cu nume (Antuța, Mălurin, Remus Târtița, Maulina) sau doar trecute generic (drumețul, trecătorul, locatarul, chefliul, junele, bucătarul, vocea, pietoni, bicicliști), umorul, comicul care rezidă din absurdul situațiilor prezentate.  Vicii, caractere, vieți trunchiate, imaginea unei societăți strâmbe sunt doar câteva idei care se pot desluși printre rânduri. Părerea mea este că piesele din volumul Punctele de vedere privesc din umbră se pretează, ca un prim exercițiu, teatrului radiofonic și, apoi, în funcție de interesul stârnit, să ajungă spectacol teatral.

Teodor Mazilu spunea că: „Dramaturgul este sfătuit să cunoască lumea teatrului, să cunoască actorii, să scrie un rol pentru X, Y sau Z, să înghită miros de scândură, praf de scenă şi clei”, lucru care cred că i se potrivește lui Nicolae Havriliuc și din perspectiva criticului de teatru. Și, mai cred ceva, că Mazilu i-a fost “profesor”. Regizorii, actorii, cititorii pot hotărî măsura „lecției” însușite.

Nicolae Havriliuc- Punctele de vedere privesc din umbră. Editura Andreas, 2021, 164 pg.