În vară, Teatrul Godot s-a mutat în casă nouă, adică, la palat. La Palatul Bragadiru. Complexul din inima Bucureștilor, construit în anul 1905 și care dispune și de o superbă sală de bal, transformată în sală de evenimente culturale. Premiere, spectacole în reluare din repertoriul teatrului (unele de un gust ușor îndoielnic), concerte într-un cadru de invidiat.
Astfel, am vizionat pe platforma piciordeplay, în streaming, cu public în sală, spectacolul Povestiri culese, după dramaturgul american Donald Margulies. Născut în 1954, laureat al Premiului Pulitzer, scenarist, profesor de engleză și studii teatrale la Universitatea Yale, Margulies a scris numeroase piese în care dezbate teme precum alienarea, “pierdere sau identitate”, amnezie, conflicte de familie care duc la destrămare sau la reunificare. Povestiri culese a apărut în 1996 și este una dintre cele mai jucate piese scrise de Margulies (în versiunea londoneză, unul dintre cele două roluri a fost jucat de Helen Mirren). Piesa este inspirată dintr-un fapt real ce a generat un mare scandal literar, atunci când s-a descoperit că romanul lui Stephen Spender (1905-1995), World within World a fost plagiat.
Personajele lui Margulies sunt două scriitoare, în diferite etape ale carierei lor. Una consacrată, dar și profesoară totodată, care ia sub aripa ei ocrotitoare o tânăra studentă. O relație care evoluează în timp, raportul de forțe se schimbă treptat, uneori ai senzația că se transformă într-o legătură mama-fiică. Părinții îmbătrânesc, copiii cresc și îi urmează. Confruntarea dintre ele atinge cote înalte, când profesoara descoperă că povestea ei de dragoste a fost transcrisă într-o carte de către ucenică. Nu se poate să nu-ți pui întrebarea firească: cine deține controlul, cel care are amintiri trăite și ținute ferecate ani de zile sau cel care ascultă și apoi le publică. Mentorul și ucenicul într-o luptă, ce unuia i se pare blasfemie, încălcarea dreptului la viață privată. iar celuilat, un subiect banal. Realitatea bate ficțiunea? Oare este etic? La această întrebare, spectatorul e liber să răspundă.
Cele două personaje sunt interpretate de Maia Morgenstern și Ana Maria Pop (în spectacolul vizionat). Cele șase tablouri prezintă gradat evoluția relației dintre ele. Maia Morgenstern este vulcanică, tiranică, vijelioasă, cu momente de tandrețe, mămoasă, prinsă cu garda jos într-un moment de sinceritate, în timp ce Ana Maria Pop, timidă la început, nesigură, capătă putere pe măsură ce succesul literar bate la ușa ei, iar ea întră în sufletul și viața mentorului ei. Piesa are urcușuri și coborâșuri, uneori discursul este liniar. previzibil, dar ultima scenă este cea mai intensă emoțional. Există un flux între cele două actrițe, urmărești cu atenție fiecare inflexiune a vocilor, fiecare mișcare (avantajul streaming-ului este că poți observa mimica și gestica actorilor urmăriți de camera). Este, de fapt, confruntarea scenică dintre “mentor” (Maia Morgenstern) și “ucenica” sa (Ana Maria Pop). Nu există un învingător, ci amândouă reușesc să creeze personaje credibile.
Corina Gromoșteanu a creat un decor ce sugerează un apartament elegant, dar plin de cărți, împrăștiate peste tot, grămezi de hârtii arucate în dezordine, așa cum îi stă bine unei scriitoare (“dar e dezordinea mea”, spune personajul Maiei Morgenstern).
Povestiri culese este un spectacol agreabil, un “duel” între două actrițe din generații diferite, fără învinși sau învingători.
Teatrul GODOT prin platforma piciordeplay- Povestiri culese de Donald Margulies. Regia colectivă. Scenografia: Corina Gomoșteanu. Producător: George Remeș. Distribuția: Maia Morgenstern, Ana Maria Pop/ Cătălina Mihai. Data vizionării: 18 august 2021.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu