Din frumos în frumos

 

Întâmplarea, destinul sau o simplă coincidență a făcut să termin cartea Rodicăi Mandache, O carte frumoasă pentru un om frumos-Ovidiu Iuliu Moldovan, în perioada în care lumea teatrală era zguduită de dispariția lui Ion Caramitru. Cei doi, Pino și Ovidiu, au fost colegi de generație, parteneri pe marele și micul ecran, dar și foarte buni prieteni.

Cartea-album a fost editată în condiții grafice de excepție de Editura Oscar Print și a fost gândită ca un omagiu adus nu numai lui Ovidiu Iuliu Moldovan, ci întregii generații care în 1964 a terminat U.N.A.T.C.-ul. O generație  din care au făcut parte pe lângă cei doi menționați mai sus și Rodica Mandache, Virgil Ogășanu, Mariana Mihuț, Valeria Seciu, Ilinca Tomoroveanu, Florina Cercel, Violeta Popescu, Monica Ghiuță, Ștefan Radof, Costel Constantin, Lucian Iancu, Irene Flaman, Lucia Cozmeanu, Mircea Andriescu, Ștefan Sas, Cornel Vendel, Boris Petroff. “A fost o serie în care toți am fost atât de buni încât șansa noastră a fost talentul. Un talent atât de mare care ne-a format și ne-a făcut să fim foarte generoși”, scrie autoarea. Unii mai sunt, alții au plecat grăbiți.

O carte scrisă de o actriță despre colegii ei actori. Lucru rar în lumea teatrului. “Eu sunt o actriță.(...) . Actorii sunt cei care vor să dăruiască – buni, răi, talentați, ei au ceva patetic și extraordinar: să dăruiască ceva.” Cartea nu are o cronologie, o teatrografie sau filmologie cum sunt cărțile obișnuite pentru că e scrisă cu inima. Și se simte! Transmite emoția Rodicăi Mandache, furtuna pe care i-au strârnit-o amintirile tinereții, convorbirile cu colegii, teama de a nu da greș.

Rodica Mandache a adunat mărturii despre actorul, omul, colegul, prietenul Ovidiu Iuliu Moldovan de la George Banu, Petre Țuțea, Radu Stanca, Andrei Șerban, Dan Pița, Liviu Ciulei și mulți alții, dar și fragmente din ziare cu recenzii și fotografii din colecții private sau publice. A încercat să creioneze traiectoria profesională a celui care a fost Caligula, Despot Vodă, Gelu Ruscanu, Bălcescu, Cioran, Iason, Tamerlan, Robespierre, Pantelimon, Horea și mulți alții prin prisma oamenilor care i-au marcat cariera: A.Pop Marțian (profesorul de la clasă), Aureliu Manea, Radu Penciulescu, Horea Popescu, Andrei Șerban, Dan Pița, Mircea Veroiu.

Despre pasiunea lui Ovidiu pentru poezie, pe care o considera salvarea lui, în care credea și prin care respira, despre prietenia cu Nichita, despre discuțiile pe care Rodica Mandache le-a avut cu Ovidiu, ”vorbeam la telefon, nu ne certam niciodată, discutam foarte grav, foarte profund, lucruri care nu le discutam cu altcineva”, citate din presă, cronici, dar și gânduri ale unor scriitori sau filozofi, versuri legate prin fire nevăzute de actor, toate astea se regăsesc în cartea album.

Cum era Ovidiu? Mândru că era ardelean, fiu al unui martir, al unui român împușcat de hortiști în 1944, aruncat într-o groapă comună (poate de aici și figura lui, parcă dăltuită în piatră), cald, avea vocația prieteniei, firesc, știa să “treacă de la liniște la furie, din serenitate în tulburare și uimire, din șoaptă în urlet tragic, forțând mereu porțile înalte ale altarului artei dramatice” (Carmen Firan), orgolios, sensibil la critici, atent la laude, avea o “zonă tenebroasă pe care și-o cultiva”, un glas greu de uitat. “Avea o stare ludică permanentă (...), în viață era timid, dar pe scenă...curajul era de nedescris. Avea o naivitate dulce și violentă și niște ochi metalici și pătrunzători și mersul lui luneca”, îl descrie Rodica Mandache în carte.

Boris Petroff spune: “tânăr, frumos, falnic, dar timid. Era un romantic, un singuratic, un retras”. Un om care nu a făcut compromisuri, care a trăit frumos și demn, vertical. ”Sunt bine intenționat, chinuit, modest dar am nevoie de comunicare, de dialog. Singurătatea la care mă obligă alegerea unui drum- cel pe care l-am ales de fapt, o solitudine asumată, ține de structura mea. Se pierde mult, se câștigă mult.”

Ion Caramitru scria în carte: “Ovidiu a suferit mult, a suferit mereu. A fost un Hamlet, un perdant. Era un om valoros! Valoros actor. Pentru mine, Ovidiu este de neînlocuit. A fost prietenul meu. Mi-e dor de el.”

Rodica Mandache a adunat multe alte mărturii, fotografii care completează portretul unui actor singular într-o carte pe care Ovidiu Iuliu Moldovan cu siguranță că o merita pentru aducere aminte și, de ce nu, pentru nemurire.

Rodica Mandache- O carte frumoasă pentru un om frumos-Ovidiu Iuliu Moldovan.Editura Oscar Print, 192 pg, 2021.