Îi place să "citească" opere clasice

În cadrul stagiunii online, în ciclul Mari spectacole, Teatrul Odeon a prezentat Saragosa-66 de zile. M-am așezat frumos în fotoliu și m-am pregătit pentru a vedea o reprezentație ce îmi scăpase la premieră. Eram curioasă să văd cum a “citit”Alexandru Dabija Manuscrisul găsit la Saragosa de Jan Potocki. Polonezul Jan Potoki a scris cartea în franceză, se zice pentru soția sa bolnavă, a muncit la ea vreo 20 de ani. Nobil, aventurier, politician, geograf, lingvist ( a scris dicționare, lucrări științifice), primul arheolog polonez, explorator, călător, Jan Potoki a fost un personaj controversat și misterios, autor al unei singure cărți ce nu a fost publicată integral în timpul vieții sale. 

Romanul te duce cu gândul la O mie și una de nopți sau la Decameronul lui Boccaccio, fiind o înșiruire de povești. Personajul principal, Alphonse van Worden, face o călătorie inițiatică de 66 de zile prin zona munților Sierra Morena, este supus la tot felul de probe, întâlnește diverse tipuri de oameni: un cabalist, unul preocupat de conspirații,un pusnic, niște surori tunisiene, un șef al țiganilor, un evreu, bandiți, un pasionat de geometrie,etc. O lume de diverse tipologii, credințe, statut social. Filozofie, magie, alchimie, povești despre Orient și Occident într-o lume pestriță despre „speranța că lumea nu este o iluzie și iluzia că putem acționa asupra realității, că omul deține puterea asupra lumii și asupra propriului destin”, după cum se menționează într-un comunicat al teatrului, emis pentru transmisia online.

Spectacolul lui Alexandru Dabija a avut și el un destin deosebit: a debutat întâi la Berlin și abia apoi în România, iar în 2001 a fost nominalizat la Premiile UNITER, la categoria „Cel mai bun spectacol”. Premiera internațională a fost la Hebbel am Ufer, în cadrul Festivalului „Theater der Welt”, Berlin, 24 iunie 1999. La un an de la premiera berlineză, în anul 2000, spectacolul se întoarce pe scena germană și este jucat la Hanovra, în cadrul Expoziției Mondiale.

Lui Alexandru Dabija îi place să „citească” opere clasice, să le adapteze  cu har și inteligență, scoțând esența sau contemporanul din ele. Am fost curioasă să văd ce soluții a găsit în adaptarea unei opere atât de complexe, de stufoase în sensuri și semnificații, cu trimiteri culturale, religioase, filozofice. Spectacolul promovează idea toleranței, general valabile, extrem de actuală. Iubirea și speranța, credința îngemănate sunt tratate cu umor, fără excese, cu o doză de ironie fină. Ideea regizorală a fost de teatru-n teatru, “faptele” sunt prezentate ca într-o cavalcadă, cu un ritm amețitor, poveste în poveste, personajele sunt introduse prin povești, acțiunea te poartă pe mare, pe uscat, prin păduri sau peșteri și afli în a 66-a zi că personajului central i s-a înscenat tot ce a trăit. Dabija nu apelează la trucuri ieftine care să-i garanteze succesul, ci folosește un arsenal de mijloace specifice teatrului: pantomimă, commedia del’arte sau stiluri pentru a demonstra că lumea pestriță din piesă poate trăi dacă înțelege ce înseamnă toleranța, ca și concept, filozofie de viață, mod de expresie, concepții religioase. Toți pot conviețui democratic, fără ură. E un mesaj plin de umanism, de care avem nevoie în fiecare zi.

            Scenografia semnată de Irina Solomon și Dragoș Buhagiar sprijină ideile regizorului, creând prin delimitarea și alternarea spațiilor, al traseelor personajelor cu ajutorul practicabilelor un cadru propice desfășurării acțiunii și a echipei actoricești destul de numeroase. Costumele definesc personajele sau apartenența lor, perucile, machiajul întregesc forța vizuală a ansamblului scenografic. Actorii care au partituri mai întinse sau mai mici joacă cu dezinvoltură, trecând cu ușurință de la text, la dans sau cor, făcând un adevărat tur de forță. Ar fi greu să-i numesc pe toți, ei făcând un tot compact și unitar slujind concepția regizorală, dar i-aș remarca, totuși pe Șerban Ionescu (călugărul dominican, jidovul), un actor versatil, capabil să se joace cu multiplele nuanțe ale rolului; Cristian Iacob (Alfons), care are forță, mobilitate, creionând un personaj complex din tonuri și nuanțe; Marin Moraru (Șeicul, pusnicul) e o apariție specială.

Teatrul Odeon- Saragosa - 66 de zile. Dramatizarea și regia: Alexandru Dabija. Costumele: Janine Fashion Design. Decorurile: Irina Solomon şi Dragoș Buhagiar. Aranjamente corale: Gabriel Popescu.Coregrafia: Malou Iosif.Pantomima: Dan Puric. Mișcarea scenică: Ionel Mihăilescu.Scrimă: Szoby Cseh.Măștile de commedia dell’arte: Liviu Bora. Distribuția:Marin Moraru, Cristian Iacob, Crina Mureşan, Camelia Maxim, Mirela Dumitru, Șerban Ionescu, Constantin Cojocaru, Marius Stănescu, Ioan Batinaş, Mircea Constantinescu, Marian Ghenea, Ionel Mihăilescu, Liviu Timuş, Dan Bădărău, Virginia Rogin, Oana Ştefănescu, Marian Lepădatu, Laurenţiu Lazăr, Dimitrii Bogomaz, Elvira Deatcu, Toader Tomoioaga și Lucian Alexa.Corul, muzica selectată: Ștefan Barbu, Cezar Bălan, Ioana Calomfirescu, Andreea Ciornenchi, Claudia Deleanu, Irina Duță, Raluca Enea, Raluca Ioan, Daniel Jinga, Mihaela Milea, Maria Miron, Camelia Mocanu, Camelia Nistor, Liviu Petu, Nicoleta Radu, Mihnea Stănescu.Dirijor: Gabriel Popescu. Data vizionării: 21 mai 2020.