Teatrul la cinema este o platformă culturală care facilitează publicului larg accesul la spectacole live de teatru în cinematografele situate în centrele comerciale din București și din țară. În cadrul acestui proiect cultural sunt incluse spectacole pentru copii, titluri binecunoscute (Rapunzel, Capra cu trei iezi, Tom Dgețel, Ursul păcălit de vulpe, Muc cel Mic, Cenușăreasa și pantoful de sticlă,etc) dar și pentru adulți (Operatori de serviciu, Un matinal Tv din 2033).
Pandemia sanitară a obligat multe teatre, actori, companii independente să găsească soluții pentru a fi vizibili când „casa” lor s-a închis. Și am asistat la o pandemie teatrală care ne-a ajutat pe noi, spectatori, să nu uităm de teatru, iar pe actori să fie aproape de public. Spectacolele online înregistrate sau live (la începutul stării de urgență) ne-au ținut “treji”, la fel ca transmisiile de emisiuni comice de pe You Tube sau Facebook , cu unu sau mai mulți actori, mici recitaluri de poezie sau povești spuse. filmate și transmise de acasă (unele mai muncite, adică cu ilustrație muzicală sau montate, altele slabe sau foarte slabe). S-au iscat discuții, polemici legate de această formă de teatru și, deși nici eu nu sunt adepta ideii de spectacole on line, recunosc că au prins bine, teatrele au anunțat cifre incredibile de urmăritori sau de vizionări.
Teatrul la cinema ne-a propus o premieră online cu Lasagna. Cu de toate, un text scris și regizat de Theo Herghelegiu. Noutatea spectacolului a reprezentat-o formula de realizare. Cinci actori români aflați pe diverse meridiane ale lumii s-au filmat cu telefonul, acasă al ei, iar montajul s-a făcut la București. Despre ineditul situației, regizoarea Theo Herghelegiu povestește:”Experiența repetițiilor la acest proiect a fost (în mod neașteptat, recunosc!), una foarte emoționantă și schimbătoare. Capricioasă, ca o domnișoară nehotărâtă. Începând cu modificarea titlului de la Anotimpul Lasagnei, la Lasagna, apoi la Dragoste în vremea lasagnei, ca în final să rămânem pe varianta: Lasagna. Cu de toate și terminând cu opțiunile pentru forma grafică a afișului, traseul aderenței afective, profesionale și intelectuale la această piesă s-a dovedit unul destul de … poznaș. Inițial, am fost convinsă (noi toți, de altminteri), că drumul de urmat este cel al sentimentalismului slav, cehoviano-ceaikovskian (patimă, lacrimi, suferință și grație tristă), pentru că acesta părea să fie, indubitabil, eșafodajul subteran al piesei. Ei, bine, nu! După ce s-au încheiat fimările online cu Adriana Pârvu (MAȘA) și apoi s-au încheiat și cele cu restul distribuției și au fost asamblate… surpriză! Ne-a fost clar tuturor că Mașa e foarte bine, toți ceilalți frați Kozlovski sunt foarte bine, doar că puși laolaltă nu mai e deloc bine! De ce? Pentru că doza de dramatism susținut coerent și constant (și total legitimă, de altfel!) nu făcea decât să distrugă… fix dramatismul”.
Despre ce este vorba? Patru frați, Kozlovski pe numele lor, o fată și trei băieți, trăitori la Moscova, s-au răspândit prin lume în căutarea libertății și a unei vieți mai bune. Ritualul era ca o dată pe an, de Sfânta Maria Mare să se întâlnească pe Skype și să povestească despre sine. Ce rol are lasagna? Când erau toți la Moscova, Mașa, cea de a cincea soră, rămasă acasă, făcea o tavă de lasagna și, ca să primească o porție trebuiau să spună un adevăr. Cu cât spuneau mai multe adevăruri, cu atât primeau mai multe porții. Ritualul întânirii virtuale era păstrat, fără lasagna, iar fiecare vorbea despre viața lor, realizările lor, despre cum au cucerit lumea. Totul părea perfect, dar ceva răstoarnă situația. Mașa cea moscovită nu apare la întâlnirea de pe Skype și fratele geamăn îi anunță că este la o mănăstire în Cipru și, probabil, nu poate intra în legătură cu ei. Cei patru continuă să discute, să se certe și, la un moment dat, o înregistrare cu Mașa îi reduce la tăcere. O confesiune în care Mașa recunoaște că nu a plecat de acasă și se adresează fiecărui frate. Cu luciditate, le spune fiecăruia adevărul viața lor ratată, despre minciunile pe care și le spuneau în fiecare an ca să pară că au cucerit lumea, dar, de fapt, lumea îi cucerise pe ei. După ce se termină înregistrarea, cei patru frați află că sora lor a murit, intoxicată cu lasagna. Poate din cauză că a spus prea multe adevăruri, lasagna a fost numai pentru ea, a mâncat-o pe toată și a murit. Sau s-a sinucis?
Alienarea, limita dintre vis și realitate, cât e speranță în viață și cât suferință, adevărul mărturisit doare, comoditatea de a minți sunt câteva dintre mesajele piesei lui Theo Herghelegiu. Textul nu mi s-a părut că are virtuți reale, iar introducerea unor expresii vulgare (e drept, folosite în limbajul cotidian) m-au deranjat. De fapt, „spectacolul” a fost o joacă on line datorată tehnicii moderne.
Asemenea personajelor din piesă, actorii aleși trăiesc de mult timp în diverse colțuri ale lumii Cesena, New York, Sacramento, Rocklin și Los Angeles.
Gabriel Duțu, aflat în Sacremento, este mai cunoscut pentru că jucat într-o telenovelă și îl interpretează pe Andrei, fratele cel mare, care se visa mare rock star, în stare să-și cumpere o insulă când va câștiga milionul de dolari, dar. de fapt, se ocupă de cabluri și boxe pentru marile formații. O viață ratată. Partitura lui Duțu nu e foarte mare, personajul este cel care mai mult urmărește discuțiile, intervenind cu autoritatea fratelui mai mare, mai indulgent. "Singurul lucru pentru care merită să lupți sunt visele și aspirațiile tale ! Singurul lucru de la care nu ai voie sa abdici sunt visele tale ! Să visezi nu te costă nimic, îți creează doar o stare de plăcere extraordinară. Vrei mai mult ? Muncești mai mult și poți visa și mai mult !”, concluzionează el.
Mihai Danu, aflat în California, la Rocklin, a jucat la Teatrul din Piatra Neamț și la Odeon. El are o partitura ceva mai consistentă, a lui Iura, aventurierul care a bătut lumea cu afaceri nu tocmai legale, cu nevastă și copil, recalcitrant, nervos, pus pe harță. Mi s-a părut cea mai corectă interpretare, detașându-se prin nerv, trăire și emoție. ,,Ceea ce n-ai voie niciodată să faci, este să te relaxezi înainte de a suna gongul, sperând că adversarul te va ierta.''
Florin Penișoară care a locuit la New York, iar acum este la Los Angeles, îi dă viață lui Maksim, geamănul Mașei din Africa de Sud, unde se ocupă de producția de ciment și este cel mai pacifist, mai îngăduitor, mai blând, mai calm dintre cei cinci. ''Oricât de tare ai greși în viață, nu trebuie să trăiești în trecut. E bine să fii nostalgic, dar atât... Ridică privirea; mai e un pic și va veni alt capitol.''
Sonia, sora cea mică, este intruchipată de Maria Müller. Actrița cu studii la New York unde și locuiește are 23 de ani și personajul ei are mai mult un caracter băiețesc. S-a visat doctor, dar este doar asistentă medicală, nu-i place să se dezvăluie prea mult despre ea și rezistă atacurilor frațior ei. ''Tot ce contează pe lumea asta este să fim alături de familie. Să nu-i lăsăm niciodată pe cei dragi să uite că se pot bizui pe noi și să nu punem pe nimeni mai presus de familie. Ah, și desigur, să facem numai ceea ce ne place.”
Adriana Pârvu locuiește la Cesena, a jucat la teatrul din Bacău și are rolul Mașei, cea care a rămas acasă și care este „rădăcina” fraților ei. Partitura ei deși scurtă este plină de dramatism, iar actriță a intuit datele personajului. ''Cel mai important lucru în viață este libertatea. Libertatea de a iubi, sau nu; de a ierta, sau nu; de a greși, sau nu; de a trăi, sau...''
Lasagna. Cu de toate nu e teatru, ci doar un experiment destul de impersonal valabil numai în perioada când teatrul de acasă este doar acasă.
Teatru la Cinema- Lasagna. Cu de toate de Theo Herghelegiu. Distribuția: Gabriel Duțu, Mihai Danu, Florin Penișoară, Maria Müller și Adriana Pârvu. Data vizionării:30 iulie 2020.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu